1,251 matches
-
aș aminti analiza materialelor filmate. Schemele de analiză (secvențială și transversală) se regăsesc, într-o formulă sintetică, exprimate în unități de analiză și interpretare la finalul lucrării, în anexele nr. 1-2. Ele pot fi întâlnite și sub formă de comentarii, nuanțări și concluzii pe tot cuprinsul lucrării și în secțiuni specifice precum: actorii practicilor divinatorii, etape ale divinației, obiecte și instrumente ale divinației, semnificații și simboluri etc. Situându-ne tot în registrul metodologic al cercetării practicilor divinatorii, mai trebuie spus că
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
divinația sunt lucruri diferite. Așadar, dacă prin metodă divinația se apropie mai mult de știința modernă (privilegiază experimentul și observația), prin implicațiile pe care le are în concret și la nivelul imaginarului, ea se apropie mai mult de magie. Alte nuanțări și distincții pe care le-am făcut au ținut cont de trei coordonate: cunoaștere, voință, acțiune. De altfel, Jakob Böhme scria despre magie că este o formă de impunere a voinței, fapt care se concretizează în acțiune. Din acest punct
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
mistificare, ci un sistem de simboluri care transfigurau secretele universului, iar rolul ei în viața civică este unul fundamental"35. Haruspiciile romane, auguratul, dar și alte practici divinatorii, ca expresie a unei relații directe cu divinitatea, contribuie la îmbogățirea și nuanțarea acestui "sistem de simboluri". Principiul care stătea la baza consultării prezicătorilor în Antichitate era organizarea și armonizarea vieții sociale cu voința divină. Scopul, probabil, era crearea unei armonii universale. Cicero, deși își manifestă neîncrederea în arta magilor caldeeni în tratatul
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
deja știut. Aceste confuzii sunt generate, de multe ori, de cei care practică divinația. Ei sunt și cunoscătorii altor practici magico-religioase, motiv pentru care nu fac distincții clare între ritualul magic, de exemplu, și practica divinatorie. De cele mai multe ori, distincțiile, nuanțările și interpretările de specialitate sunt prezente într-un mediu extrem de restrâns. În Arhivele Bastiliei, F. Ravaisson descrie un ritual în care prezicătoarea obține concursul preotului pentru a-și ajuta o clientă care avea probleme în căsnicie: "Prezicătoarea și tânăra femeie
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
fie "clarvăzător", "cunoscător", "cu har". Fiecare dintre aceste ilustrări ascund în ele diferite maniere de percepere și evaluare a divinației. 6.1. Percepția comună asupra divinației și magiei Dintru început putem menționa că, pentru cei mai mulți, importante nu sunt distincțiile și nuanțările, ci întrebuințarea concretă și efectul practicii în sine. Cel care apelează la serviciile unui magician sau divinator este mai puțin interesat de faptul că el se numește într-un anume fel sau că posedă anumite capacități și o tehnică specifică
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
divinația mai este numit vrăjitor, descântător, fermecător sau ghicitor. Pentru majoritatea interlocutorilor este de la sine înțeles ca un magician sau vrăjitor să știe să ghicească. Așadar, în mentalul social divinația reprezintă o dimensiune a unuia și aceluiași fapt: magia. Unele nuanțări și rețineri apar doar atunci când este vorba de a evalua din punct de vedere moral actul magic și divinatoriu. Magia este acceptată câtă vreme este privită ca o tehnică și o artă prin care se conlucrează cu spirite pozitive (magie
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
argumenteze reacțiile contradictorii de teamă și atracție în fața misterului și necunoscutului. 9.2. Reprezentările sociale duale ale bărbatului și femeii ca specialiști ai practicilor divinatorii Dacă, din punctul de vedere al reprezentării socio-profesionale, tabloul prezentat mai sus suportă încă unele nuanțări și clarificări, în privința distribuției pe sexe lucrurile sunt clare: femeia deține recordul absolut în practicarea divinației și a vrăjitoriei. Drept argument ne stau mărturiile lăsate peste timp de ceea ce a reprezentat în Evul Mediu "vânătoarea de vrăjitoare". Documente judiciare, arhive
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
sunt următoarele: mai este divinația o formă de cultură populară, străveche sau este doar o compilație de credințe, superstiții și simboluri? Putem vorbi despre kitsch în divinație? Așa cum se prezintă rezultatele cercetărilor noastre, fenomenul comportă o serie de interpretări și nuanțări. De ce? Pentru simplul motiv că nu putem pune pe același nivel credințele oamenilor în semnele cerului sau în practica topirii cositorului cu ceea ce promovează site-urile de astrologie, cărțile de divinație și vrăjitorie existente pe piață. În primul caz putem
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Biblie activează mai mult sau mai puțin explicit succesiunea de funcții sintactice pe care Propp le-a luat în seamă. O "gramatică generativă" de tip chomskyan pentru care înșelăciunea (minciuna) constituie punct de referință ar putea fi astfel evidențiată, cu nuanțările cuvenite, de cercetătorul interesat să o facă. * Recapitulînd, din această analitică "punere pe coloane"18 ar rezulta că scenariul biblic definește: arhetipul pe fundamentul căruia s-a construit, într-o manieră inconștientă probabil (ignorînd matricea originară), structura naratologică a oricărui
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
primul rând un univers aparte, care diferă de la un individ la altul în funcție de: ereditete, mediul social, educația primită în familie până a venit în școală și chiar după aceea și de nivelul economic și cultural al familiei. Cunoașterea acestora permite nuanțarea influențelor educative, a metodelor întrebuințate, face posibilă tratarea individuală prin intermediul căreia sporește eficiența muncii educative. Copilul vine pe lume cu anumite predispoziții, cu anumite înclinări. Unele sunt bune, folositoare lui și societății, acestea trebuie cultivate. Altele sunt rele, dăunătoare societății
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
astăzi, reconsiderată bidimensional: pe de o parte, ca deschidere estetică a subiectului vorbitor spre lume și, totodată, punte emoțională către celălalt, prin nașterea figuralului (găsim inspirat termenul lui Laurent Jenny și mult mai aproape de ceea ce dorim să transmitem, dată fiind nuanțarea subtilă). În viziunea lui L. Jenny, figuralul este echivalent cu "procesul estetico-semantic care condiționează readucerea discursului la puterea actualității". Autorul preîntâmpină confuzia iscată de paronimie, prin distincții clare: "Figural, mai degrabă decât figuri evocând operații specifice, locale în discurs, și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
obiectivul nostru, acela de a sublinia punctele-cheie de intersecție discursivă, se va opri la câteva considerații privind ironia, concept esențial în analiza discursului polemic, valorizat în egală măsură de filozofie, retorică și literatură, asupra căruia vom reveni prin completări și nuanțări ori de câte ori va fi cazul. Privită ca atitudine filosofică (V. Fanache), dar și ca modalitate stilistică, ironia, al cărei paradox "e de a nu se lăsa prinsă în nici o formulă și de a fi în același timp prezentă în orice act
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
atac gratuit, cu finalitate estetică. Nu e vorba aici de trecerea pe o scară valorică superioară, decât din prisma restrictivă a estetismului, ci de relevarea unei metamorfoze ca rezultat al intrării presei în jurisdicția literaturii. Acest lucru va duce la nuanțări și subtilități în demersul polemic, la transcenderea graniței real-obiectuale până la anularea evenimentului concret care a generat discursul și convertirea acestuia într-o trambulină spre ficțional. Drumul dinspre polemică spre pamflet presupune, din perspectiva literarității, eliberarea discursului public de exigențele etice
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
montură artistică", relevă distanța în termenii intensității afective dintre polemică și pamflet asupra căreia am insistat în demersul nostru teoretic, fapt nesemnalat de nici o cercetare focalizată asupra prozei jurnalistice argheziene. De aceea, considerăm perspectiva lui Angenot din nou productivă, prin nuanțările pe care le aduce: Dacă simpla invectivă, care caută să atace adversarul prin agresiune verbală injurioasă, este fundamental subordonată persuasiunii, dacă simpla polemică este constrânsă să stabilească divergențe marcând un teren dialectic unde trebuie să se desfășoare o argumentație rațională
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
astfel la o serie de probleme insuficient aprofundate, după părerea noastră, în literatura arheologică. Se pune, deci, întrebarea dacă se poate contura, pe baza datelor arheologice și cu ajutorul unui demers regresiv, sprijinit pe informațiile oferite de istoria religiilor, la o nuanțare a interpretărilor privitoare la viața spirituală a populațiilor preistorice. Pornind de la hermeneutica fenomenologică a lui Mircea Eliade și acceptând ca finalitate a acesteia existența arhetipurilor ca „modele exemplare”, pe care imaginația le reproduce, le reactualizează și le repetă fără încetare
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
pune în primul rând o sporire la nivelul cunoașterii, fie prin aducerea la lumină, în manieră sistematică (și pedagogică), a unor cunoștințe, idei, adevăruri, fie prin interpretarea și adân cirea acestora, ca mișcare secundă și fertilă de înțelegere, aprofundare și nuanțare. Amprenta personală și personalizată a unei lucrări academice stă mărturie pentru autenticitatea mesajului ei. Jargonul academic reprezintă „uniforma“ îmbrăcată de mesajul fals, contrafăcut, doritor a se afla lângă celelalte mesaje, furându-le însă veșmintele și podoabele. O comunitate academică nu
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
religiilor ca precondiții ale dialo gului interreligios autentic. Despre supremația politică a religiilor abrahamice și utilizara neadecvată a termenului „idolatrie“. Studii de caz: 1. Moise și vițelul de aur; 2. Pipa sacră și Marele Spirit. Despre religie și dimensiunea religioasă: nuanțări și redefiniri conceptuale. Despre ierarhiile divine - recontextualizare. I.4 Despre mișcare Mișcarea circulară și mișcarea rectilinie. Despre mișcările sufletului. Unu ca centru: limanul circularității. Mișcare și schemă corporală. Mișcare și spațiu-timp. Secvențialitate și devenire. Sincronicitate și transfigurare. Intermezzo Critica lui
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
decupat, spațial și temporal, interior și exterior, față de profan. în acest punct, asumarea proiectului fenomenologic de către Eliade nu este riguros consecventă, cedând ispitei de a insti tui sacrul ca instanță, diferită de profan. în continuarea acestor demersuri de precizare și nuanțare a înțelesurilor sacrului prin raportare la manifestările lui și la ceea ce este diferit de el, propun o perspectivă înnoitoare, care să ducă mai departe firul problemei. Mai precis, propun renunțarea la instanțierea, fie ea doar convențio nală, a sacrului și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
esență obiectelor extramentale. În fond, aș putea spune ca interpretarea hibrida, realistă și reprezentationalista, pe care o aplic operelor lui Toma nu are pretenția de a oferi o perspectivă radical nouă asupra textelor lui, ea fiind, de fapt, doar o nuanțare a manierei în care ar trebui să ne raportăm la teoria tomista a cunoașterii tomiste. Totuși, în lipsa acestei simple nuanțări, anumite detalii care întregesc și dau seama de complexitatea arhitectonica a teoriei cunoașterii pot fi umbrițe sau trecute cu vederea
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Toma nu are pretenția de a oferi o perspectivă radical nouă asupra textelor lui, ea fiind, de fapt, doar o nuanțare a manierei în care ar trebui să ne raportăm la teoria tomista a cunoașterii tomiste. Totuși, în lipsa acestei simple nuanțări, anumite detalii care întregesc și dau seama de complexitatea arhitectonica a teoriei cunoașterii pot fi umbrițe sau trecute cu vederea. <contents> Literatura primară Commentaria în Aristotelis libros Peri Hermeneias et Posteriorum Analyticorum cum synopsibus et annotationibus fr. Thomae Mariae Zigliara
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
segmentului sonor devenit și el memorie, împreunarea celor două laturi devenind unitate a cunoașterii stocată în memorie și pasibilă a fi reprodusă din memorie. 3. Capacitatea fiziologică a omului de a produce o gamă largă de sunete stă la baza nuanțării și diversificării zonale a segmentului sonor folosit pentru redarea aceleiași realități, ca de exemplu rom. păr, vgr. θρίξ, lat pilus, it. pelo, fr. poil, alb. flok, sl. volos/vlas/wlos/las/los, magh. haj, germ. Haar, lit. valaī „părul din
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
protector. Vrăjitorul tămăduitor, magul vindecător, îmbrăcați în piei smulse de pe animale cornute, pentru sporirea straniului, misterului, impresionării celor din jur și, în mod special a pacientului, caută să fie și conducător și preot și medic, un adevărat sincretism funcționând cu nuanțări, în funcție de ideologii, epocă și spațiu. Ritualuri, tabuuri, practici impresive, caracterizează vremurile obscure în care preistoria medicinii își află primii pași. Desigur că printre tămăduitori cu plante, argilă, piei de animal proaspăt tăiat, masaj, sugestie, nu au lipsit și impostorii, practicienii
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și extinzându-se la traseele nervoase, ganglionii limfatici, țesutul conjunctiv asigurând echilibrul, sănătatea. Arta afirmă el, vindecă bolile pregătind și excitând crizele. Theophile de Bordeau este colaborator la Enciclopedie și unul dintre cei mai cunoscuți medici ai timpului. O altă nuanțare a concepției lui Stahl o afirmă Paul-Joseph Barthez (1734 - 1806) elev al lui Bordeau și ajuns medic militar. El este a toate știutor: istorie, științe juridice, filologie etc. Barthez este un timp și cancelar al Medicinei din Montpellier și ulterior
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cel care ne vorbește, fie din cauza concentrării gândirii sale la ceea ce ne povestește, fie pentru că a fost prost și prea încet pronunțat." Aparteul, pe lângă asta, nu poate apărea decât atunci când este plauzibil ca dialogul să fie întrerupt. "Trebuie (...) găsită o nuanțare potrivită pentru a-l întrerupe pe cel care vorbește, pentru a da timp celuilalt Actor care trebuie să-și facă Aparteul; și dacă cel care vorbește se întrerupe singur pentru a face unul [aparteu], și spune ceva ca pentru el
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Prima versiune a Paradoxului, destul de scurtă, este scrisă pentru Corespondența literară, cu cel puțin douăzeci de exemplare manuscrise, și difuzată de Grimm în 1770. Diderot lucrează apoi la Paradox până la sfârșitul zilelor sale, neîncetând intervențiile asupra lucrării, dezvoltarea anumitor puncte, nuanțarea altora. De-abia în 1830 va apărea versiunea definitivă. 40 Primul citat este extras din Zaïre (IV, 2) de Voltaire, al doilea din Ifigenia (II, 2) lui Racine. 41 Brecht va pleca de la această dedublare în joc pentru a-și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]