1,735 matches
-
și frămîntările tale, și după aspra robie care a fost pusă peste tine, 4. atunci vei cînta cîntarea aceasta asupra împăratului Babilonului, și vei zice: "Iată, asupritorul nu mai este, asuprirea a încetat. 5. Domnul a frînt toiagul celor răi, nuiaua stăpînitorilor. 6. Cel ce, în urgia lui, lovea popoarele, cu lovituri fără răgaz, cel ce, în mînia lui, supunea neamurile, este prigonit fără cruțare. 7. Tot pămîntul se bucură acum de odihnă și pace, izbucnesc oamenii în cîntece de veselie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
pe margini? 26. Dumnezeul lui l-a învățat să facă așa, El i-a dat aceste învățături. 27. Măzărichea nu se treieră cu leasa, și roata carului nu trece peste chimen; ci măzărichea se bate cu bățul, și chimenul cu nuiaua. 28. Grîul se bate, dar nu se bate necontenit; împingi peste el roata carului și caii, dar nu-l sfărîmi. 29. Și lucrul acesta vine de la Domnul oștirilor; minunat este planul Lui, și mare este înțelepciunea Lui." $29 1. Vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
răsune glasul Lui măreț, Își va arăta brațul gata să lovească, în mînia Lui aprinsă, în mijlocul flăcării unui foc mistuitor, în mijlocul înecului, furtunii și pietrelor de grindină. 31. Atunci, Asirianul va tremura de glasul Domnului, care îl va lovi cu nuiaua Sa. 32. La fiecare lovitură de nuia hotărîtă, pe care i-o va da Domnul, se vor auzi timpanele și arfele, Domnul va lupta împotriva lui cu mîna ridicată. 33. Căci de multă vreme este pregătit un rug, gătit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
brațul gata să lovească, în mînia Lui aprinsă, în mijlocul flăcării unui foc mistuitor, în mijlocul înecului, furtunii și pietrelor de grindină. 31. Atunci, Asirianul va tremura de glasul Domnului, care îl va lovi cu nuiaua Sa. 32. La fiecare lovitură de nuia hotărîtă, pe care i-o va da Domnul, se vor auzi timpanele și arfele, Domnul va lupta împotriva lui cu mîna ridicată. 33. Căci de multă vreme este pregătit un rug, gătit și pentru împărat: adînc și lat este făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
am alt nume. De fapt alte trei nume: Teodor Matei Bogdan, care înseamnă același lucru, "darul lui Dumnezeu", în limbi diferite. Așa m-au considerat și numit ai mei când m-au găsit, într-o dimineață, într-un coș de nuiele, abandonat de nu se știe cine pe pragul casei lor. De fapt, așa era obiceiul la noi în sat. Tuturor băieților li se punea unul din aceste trei nume. Mai era o ciudățenie onomastică. ̨ n sat erau doar două-trei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
prin vrăji necurate și a adus blestemata asta de secetă care ne pustiește ținutul de mai bine de un an. Zic că ar fi un bătrân, străin de sat. L-au văzut la amiază pe dealuri, alungând norii cu o nuia de alun cu care a scos o broască din gura unui șarpe. Se tăvălea pe spate, strâmbându-se și boscorodind tot soiul de descântece. Cică l-au căutat peste tot; parcă l-a înghițit pământul. întreabă dacă nu cumva s-
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
am alt nume. De fapt alte trei nume: Teodor Matei Bogdan, care înseamnă același lucru, "darul lui Dumnezeu", în limbi diferite. Așa m-au considerat și numit ai mei când m-au găsit, într-o dimineață, într-un coș de nuiele, abandonat de nu se știe cine pe pragul casei lor. De fapt, așa era obiceiul la noi în sat. Tuturor băieților li se punea unul din aceste trei nume. Mai era o ciudățenie onomastică. ̨ n sat erau doar două-trei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
prin vrăji necurate și a adus blestemata asta de secetă care ne pustiește ținutul de mai bine de un an. Zic că ar fi un bătrân, străin de sat. L-au văzut la amiază pe dealuri, alungând norii cu o nuia de alun cu care a scos o broască din gura unui șarpe. Se tăvălea pe spate, strâmbându-se și boscorodind tot soiul de descântece. Cică l-au căutat peste tot; parcă l-a înghițit pământul. întreabă dacă nu cumva s-
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
din cele trei părți ale programului, am pus imediat în aplicare pe a doua. Ca să scurtăm un kilometru, am sărit gardul prin fundul grădinii, operație delicată și chiar riscată, de care Adela s-a achitat perfect grație scărilor formate de nuielele gardului învechit, unei binevoitoare crengi, de care s-a ținut cu mâinile, și concomitenței aceleiași operații executate de mine puțin mai departe. Adela a petrecut de minune. Și-a făcut un alpenstock din creanga jupoiată a primului copac întîlnit, apoi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
prin sentimente. Astfel, dezvăluirea dezavantajează in bello inter homines. Ca altădată Anatole France, prin personajul său Bergeret, Ibrăileanu consideră că sinceritatea ar reprezenta pentru societate o adevărată calamitate. ("Ascunderea gândului e tot atât de trebuincioasă ca portul veșmintelor", în romanul Manechinul de nuiele, E. P. L. U" 1965, p. 279.) Masca, detașarea se impun. Scepticismul se închide... Psihologul și moralistul trebuie reabilitați prin citarea unui aforism care să probeze importanța moralității chiar pentru raportarea, adaptarea omului la adevărul realității. Legătura dintre morală și rațiune
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ca majoritatea fetelor -și văd și acum expresia de pe fața lui Seymour când m-a auzit râzând mânzește sau mai curând armăsăricește. (Cum pot evita să explic acest tip de adâncă analiză? Am depășit oare granițele? Trebuie să-mi agit nuiaua?) Gata! Lui Seymour îi plăceau sporturile și jocurile, atât de interior, cât și de exterior, și era, de obicei, spectaculos de bun sau spectaculos de prost la ele, și niciodată între aceste două extreme. Acum vreo doi ani, sora mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
o ajute s-o ridice, dar ea i-a făcut semn să plece. Își amintește că s-a uitat în jur să vadă cine ar fi putut fi martor la sărutul lor. O femeie în vârstă cu un coș de nuiele pentru cumpărături pe rotile se holba la ei cam răutăcios. Dar în rest, nimeni. Putem să ne întâlnim de-adevăratelea? a întrebat Connolly, în timp ce ea se aranja la loc. — Nu, a zis Sheba. Își ținea bicicleta în față, ca pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
plânsetul unei femei, șoaptele unui bărbat și vâjâitul vântului. Trupul lui Zach apăruse pe malul apei ca și când ar fi fost un om căzut din cer. Iar ea făcuse ceea ce trebuise să facă. La fel ca atunci când își reparase acoperișul cu nuiele și noroi sau când trăsese într-un bărbat care apăruse, într-o noapte, la ușa cabanei, și-n ochii căruia se citea nebunia și disperarea. Pearl îl urcase pe Zach într-o roabă veche și-l cărase trei kilometri. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
privesc, Cum devenim, un singur trup... În satul mamei (Preotului Lucian A. Bâlc,Parohia Răstoci Sălaj) Ieri am fosta casă mamă, Căutând lângă cărare Poarta ta, cândva deschisă, Ca să intre orișicare. Nu mai este casa, șura Și nici gardul din nuiele, Numai zmeurul sălbatic Prinde seara-n ruguri stele Nu sunt case prin vecini Iar prin sat, lumini puține; Doar bătrâni cu ochi străini Și-au mai amintit de tine... Ți-am citit o rugăciune Pentru sufletul tău dus, Cu tămâie
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
vorbise căuta zadarnic să-și facă loc, târând după el un geamantan întărit la mijloc cu sfoară. Abia acum observai, cu adevărat, aglomerația de pe coridor, înghesuială de călători nădușiți, cu cămăși de toate culorile, apoi geamantane, pachete, damigene, coșuri de nuiele, cerând parcă, ele însele - toate acestea - dreptul la aer în canicula aceea pedepsitoare. Stâlpii de telegraf, la numai câțiva metri, se succedau într-o viteză nebună la distanțe egale, deși stăteau pe loc: „O viziune falsă asupra realității” gândii, aruncând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
lume la care ei, ca oameni de oraș, nu avuseseră acces direct niciodată, astfel că sumedenie de fapte sau împrejurări mărunte, povestite de învățător, căpătau pentru ei un conținut fabulos. La ora aceea Lung mătura cu lunga lui legătură de nuiele drumul din fața casei, și podețul de peste șanțul din dreptul porții. Se întâmplă tocmai atunci să treacă primarul, un om bine făcut, la vreo treizeci de ani, cu șapcă trasă până la mijlocul frunții: - E! cum e? îl întrebă văzându-l măturând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mă izbi mormăitul unei batoze. Și-n câmp, într-o curte fără arbori, plină parcă de un soare mai luminos și mai fierbinte, o casă se arăta, o casă mare, urâtă, cu acoperișuri vechi, cu ferestre întunecoase. După garduri de nuiele, pe lângă hambare lungi de scânduri, se mișcau câțiva oameni, printre saci, printre paie îngrămădite, și un glas ascuțit, ciudat, se urca, parcă sfredelea liniștea locurilor. —Iacă ș-o locuință omenească! zise doctorul. Și deodată, la o portiță îngustă, printre spinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o coastă mai prăvălatică, în apropierea curții, stăteau înșirate o mulțime de bordeie. Unele erau clădite ca bordeiele obișnuite, în două ape, acoperite cu pământ; altele erau scurmate în mal și astupate în partea săpăturii cu scânduri ori gard de nuiele, peste care era întinsă o lipitură subțire și coșcovă de lut. Fumuri ieșeau din toate cotloanele acestea săpate în pământ. Geamuri mici cât pumnul luceau pe alocuri în bătaia piezișă a soarelui. Nicăieri nu era împrejmuire. Vitele și porcii rătăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
erau pustii întinderile de la Prut, mi le-a povestit nu de multă vreme un gospodar de la Bordeieni. Am ajuns într-o zi de vară în satul unde era el județ ș-am poposit în ograda lui împrejmuită cu gard de nuiele. A vârât caiila adăpost într-un grajd lipit cu vălătuci, văruit și stropitcu albastru, și pe mine m-a poftit la odihnă, pe prispa largă. Era un român voinic, cu plete lungi, cu mustața căruntă și cu ochii îngropați sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
repetam că mă simt optimistă. Ei bine, era ceva puțin neobișnuit, dar ce dacă? Unde îmi era spiritul de aventură? În parc, l-am văzut pe Greg așteptându-mă cu o cuvertură într-o mână, un coș de picnic de nuiele în cealaltă și - cu un fior de groază - un fel de imitație de pălărie de panama pe cap. E cumplit să spun asta, dar era mult mai gras decât mi-l aminteam de la întâlnirile-fulger. În seara aceea eram așezați de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
aici, la pândă. Am auzit că Antonius Primus e mai viclean decât o vulpe. Văzuseră înaintând manipulul de soldați precedați de care. Carele se opriră chiar sub ei, la poalele dealului. Câțiva soldați începură să descarce cazmale și coșuri de nuiele. — De ce vin tocmai aici? Valerius, neliniștit, își sprijini capul de piatră. Titus arătă spre rariștea din fața lor. — Acolo au cultivat legume... Și uită-te la terenul acela de lângă copaci... De aici se aprovizionează legiunile. Dar - Titus se uită mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
e răcoros și alungă insectele, și iarna... Pe frigul ăsta, important e nu câte haine ai pe tine, ci ca sângele să circule repede și să nu îngheți. Pentru asta e bun camforul. La poalele dealului, uneltele și coșurile de nuiele trecură din mână în mână, iar oamenii păreau ocupați să culeagă legume. Loveau pământul cu dolabra, rapid și precis. Umpleau cu pământ coșurile, pe care le descărcau apoi grăbiți în plaustri cu două roți. Peste puțină vreme, două șanțuri, destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de bronz cu două fante pentru ochi. În jurul piciorului stâng al începătorului înfășurară un bandaj gros, iar deasupra așezară o placă concavă de bronz, ce-i ajungea imediat sub genunchi. În mâna stângă îi puseră scutul dreptunghiular din paie și nuiele. Atunci își făcu apariția un rețiar. Nu avea plasa, nici manșonul cu galerus protector pe brațul stâng; nu avea nici măcar pumnalul. Ținea în mână doar tridentul, ale cărui vârfuri erau niște sfere învelite în piele, pentru a evita accidentările în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
povestea prin tot orașul. Ajungea cu o bufnitură pe verande și în tinde, se izbea de uși și trecea prin ferestre. În scurt timp, vânzătorul de ziare pedală pe lângă casa inspectoratului sanitar șef, care stătea așezat pe un scaun de nuiele pe verandă, anticipând bucuros sosirea ziarului, iar cana de ceai pe care tocmai și-o turnase scotea aburi delicați și aromați în fața sa. Ei bine, omul acesta care distribuia ziarele se mândrea într-o oarecare măsură cu ținta sa perfectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mai auzise de peste șapte secole: un imn de laudă adus marelui zeu Axona. își mușcă buza. Virgil Jones îl privi dar nu spuse nimic. Stăteau lângă biciclete, la marginea apei, iar atunci Vultur-în-Zbor zări ambarcațiunea. Era o barcă grosolană, din nuiele împletite, cu un nume scris cu vopsea pe o scândură legată de o margine: Lama Alunecoasă. Vultur-în-Zbor, maestrul cuțitului, simți cum elanul îi scade tot mai mult și își dădu seama că citise o prevestire rea în acel nume. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]