185,541 matches
-
cărții. Reîntoarcerea înseamnă în greaca veche „nostos", ne instruiește doct autorul. „Algos" înseamnă suferință. Ecuația este simplă, deduce Kundera, nostalgia fiind suferința generată de dorința neîmplinită a reîntoarcerii. După ce enumeră cu osîrdie lexicografică termenii prin care diverse limbi europene o numesc, autorul ajunge la concluzia că nostalgia ar putea fi suferința provocată de necunoașterea a ceea ce se întîmplă în patria abandonată. În viziunea lui, Odissea ar fi epopeea fondatoare a nostalgiei. La capătul digresiunii, Milan Kundera strecoară subtil (invocînd cazul compozitorului
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
politică, în care viața avea un farmec, timpul se tîra leneș, iar zilele se înșirau ca pe ață, fără fapte extraordinare, dar și fără mari surprize neplăcute. Pentru tînărul Dan Ciachir intrarea în această lume a ceea ce s-ar putea numi - cu un termen totuși impropriu - boema literar-artistică bucureșteană este prilej de experiențe cu valoare inițiatică. El retrăiește emoțiile din momentele marilor întîlniri, se simte în pielea tînărului care era în urmă cu 30-40 de ani. Oameni care azi au îmbrăcat
Călătorii în lumea de ieri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13865_a_15190]
-
vreme ne erau atît de familiare. Evocarea primei întîlniri cu Petre Țuțea debutează în cea mai bună tradiție balzaciană cu descrierea amănunțită a locului: „Din strada Brezoianu pleacă perpendicular pe grădina Cișmigiului patru sau cinci „intrări", a doua dintre ele numindu-se chiar Intrarea Brezoianu. Pe stînga acesteia se înșiră doar cîteva clădiri, toate blocuri elegante și trainice, construite în perioada interbelică. Ultimul are două scări și la intrarea uneia dintre ele a fost așezată, în anii din urmă, o placă
Călătorii în lumea de ieri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13865_a_15190]
-
precum actorul Yonnel ori soțul prozatoarei Colette. Aflăm de asemenea că, înainte de a fi trimis ca ambasador la București, Morand trecuse, în 1939, pe la Galați, ca membru al Comisiei Dunării și că, sub ocupație, dirijase comisia de cenzurare a filmelor numită de guvernul de la Vichy. În orice caz, când sosește la București, în iulie 1943, scriitorul diplomat are sentimentul că o prezență franceză mai consistentă este dorită tocmai pentru a o contracara pe cea nemțească, membrii misiunii de la Institutul Francez sunt
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
de învățământ franceze, confiscarea bunurilor familiei Hrisoveloni sunt date urmărite în prelungirea istoriei acestei prezențe a lui Paul Morand în România. Corespondența Doamnei Morand deține aici locul central, pentru a mărturisi deopotrivă despre amărăciunile anilor postbelici și despre o a numită fidelitate față de credințele trecutului, puse în cumpănă cu teroarea stalinistă a orei. Veștile primite de la rudele rămase în România nu sunt deloc încurajatoare, teroarea anilor ’50 conferindu-le un aer de tragedie, și abia prin 1966 se poate nota o
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
trimiteri la lumea românească, de pildă la scriitori precum C.V. Gheorghiu, Martha Bibescu, Ionesco sau Vintilă Horia, sau la emigranții români din Elveția, despre care nu are cea mai bună părere. Rămâne, pe de altă parte, la ceea ce G. Bowd numise "viziunea catastrofică", cu obsesia invaziilor asiatice și a expansiunii rusești spre Occident, trăind un sentiment al crepusculului. Îl sugerează, poate, cel mai bine titlul unui text din 1964, Adio la Orient-Expres, trenul care nu mai e unul "de plăcere, ci
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
același număr al revistei, Valentina Tăzlăuanu scrie, cu o luciditate dramatică, despre starea de lucruri din Republica Moldova, corectând o observație făcută cândva de Emil Cioran: Într-o scrisoare de tinerețe, Cioran, care șezuse câteva săptămâni în Moldova (de dincolo de Prut), numea această provincie, pe măsura impresiei pe care i-a lăsat-o, un paradis al neurasteniei. Dacă marele sceptic ar fi avut ocazia să cunoască splendorile urâtului basarabean, l-ar fi asociat probabil unui infern al uitări, al neștirii și al
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13858_a_15183]
-
Mircea Mihăieș I-am admirat întotdeauna pe oamenii ce nu ezită să se pună în serviciul semenilor, sacrificând timp, energie și resurse materiale proprii pentru ceea ce, cu o expresie abstractă, se numește „binele public". Probabil că am avut și modelul nu întodeauna ușor de suportat, crediți-mă al unor părinți generoși până la inconștiență, capabili să dea ultimul leu din casă pentru că nu știu ce amărât era la mare ananghie. „Voi măcar sunteți sănătoși", ne punea
Copiii zeilor de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13860_a_15185]
-
trebui să se schimbe, dacă vrem să ținem pasul și să mai contăm în economia spirituală a epocii. Acest spirit al timpului circulă sub diferite nume și, pe măsură ce crește, își ia din ce în ce mai multe înfățișări și alias-uri. Unii l-au numit "epoca de după postmodernism", "globalizare", "neotribalism", alții - "hedonism holist", "neobarbarie", "vitalism sălbatic". În cele ce urmează l-am numit, pentru domeniul muzical, amatorismul experimentalist. Asistăm în contemporaneitate la o avalanșă a valorilor trăirii și simțirii. Pudoarea modernilor de a se exprima
Amatorismul experimentalist sau Ceaikovski plus Nokia by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13880_a_15205]
-
Acest spirit al timpului circulă sub diferite nume și, pe măsură ce crește, își ia din ce în ce mai multe înfățișări și alias-uri. Unii l-au numit "epoca de după postmodernism", "globalizare", "neotribalism", alții - "hedonism holist", "neobarbarie", "vitalism sălbatic". În cele ce urmează l-am numit, pentru domeniul muzical, amatorismul experimentalist. Asistăm în contemporaneitate la o avalanșă a valorilor trăirii și simțirii. Pudoarea modernilor de a se exprima, ba chiar antiexpresivitatea afișată de odinioară devin pentru anumiți creatori lucruri de neînțeles. "De ce să nu mă exprim
Amatorismul experimentalist sau Ceaikovski plus Nokia by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13880_a_15205]
-
de generația tânără, ci că el se manifestă în rândul mai multor generații. Există și tinerii, bineînțeles, care dau tonul, dar asistăm, de asemenea, la o revenire în forță a vechilor experimentaliști ai anilor ’70-’80, la ceea ce Adorno ar numi reacțiunea experimentalistă a seniorilor, care asigură justețea drumului ales și puritatea mesajului. Un mare corifeu al muzicii pop, Peter Gabriel, amintea într-un interviu despre jocul "murdar", lipsa de scrupule muzicale și totalul dezinteres al "noilor veniți" față de "morala" profesională
Amatorismul experimentalist sau Ceaikovski plus Nokia by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13880_a_15205]
-
evaluare a scriitorilor ce primează astăzi în Statele Unite. Dar, dincolo de criticile ce se pot formula la adresa unor idei sau atitudini față de chestiunile fierbinți ale zilei, rămîne faptul, mai greu de tăgăduit, că, prin gîndirea sa, Emerson se confundă cu ceea ce numim, dacă nu "tradiția americană", atunci cel puțin o importantă direcție a acesteia, unde impulsul nu îl reprezintă continuitatea, ci, tendința opusă, de ruptură și reînnoire perpetuă. Îndemnurile sale converg în acel "make it new", așezat de Ezra Pound la temelia
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
mai modest și pe mici reverii ale comuniunii cu "semenii", transmit, aproape fără să ne dăm seama cum, o reală emoție lirică. Avem de-a face, de fapt, cu un fel de poezie "minimalistă" (un "precursor" imediat ar putea fi numit mai ales Constantin Abăluță, dar și mai tânărul Andrei Bodiu), de notație a unor stări de nesiguranță de sine, de acută nevoie de comunicare, mărturisită direct, cu un fel de patos reprimat, cu un soi de jenă și de teamă
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
aproapele meu/ că nu trebuie să mă strivești/ să te scuturi de mine cu toate puterile/ te provoc pipăie-mi cearcănele/ atinge-mă și iubește-mă/ hai iubește-mă". Un poem atrage totuși atenția asupra a ceea ce s-ar putea numi o structurare "arhetipală" a imaginii subiectului, abia sugerată dar nu mai puțin reverberantă, referința fiind una mitic-biblică, pusă în surdină și camuflată, cum ar zice Mircea Eliade, în "profanul" situației comune: cel ce vorbește despre pungile de sub ochi, "boala mizerabilă
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
astea ca să înțelegi/ că fug din ale mele în ale tale/ că pun totul pe umerii tăi/ acum știi acum ești acum fă ce știi". Nemnificativă e și replica, antiretorică, pe care aceste versuri o dau la ceea ce s-a numit "cântecul" și "muzica" poeziei, reduse aici la aceleași dimensiuni mai modeste, strict asociate făpturii rostitoare și ambianței anodine în care trăiește, și tot atât de precare ca și ea: "muzica iese când mă frec în cap/ când îmi trec limba razant peste
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
se va părea prietenilor exemplară pentru destinul unui adevărat filosof. Hermann Swoboda îl vedea de altfel, încă din timpul vieții, ca pe "prototipul unui gânditor". O a doua idee dominantă cât privește personalitatea lui Weininger o constituie ceea ce s-a numit ura de sine a evreului, judische Selbsthaß, fenomen deloc izolat, consonând cu antisemitismul epocii și aflându-și în Weininger un exponent cât se poate de îndârjit. El va opune puterea vieții, ultima fiind o valoare cum nu se poate mai
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
legii, îi urmăresc, îi amenință cu închisoarea. Uneori, oamenii din jur nu vor acest Paradis. În ambele planuri regăsim inconfundabilul monolog interior ce alternează cu stilul indirect liber, dar există pregnant o diferență de tonalitate; în istoria Andaluzei, cum o numește familiar Llosa pe Flora Tristán sesizăm o oarecare sobrietate, o anumită decență a relatării impregnate de atâta suferință. Când propria mamă îi spune Florei: „O femeie care-și abandonează căminul decade mai jos ca o prostituată ...E un delict să
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
-și schimbe înfățișarea. Același lucru îl face, în alt plan, Gauguin. Fizic se transformă: umblă gol, doar cu un pareo care-i acoperă sexul, iubite îi devin copilițe vândute de proprii părinți, vorbește maori, practică amorul liber, poartă numele vecinului, numindu-se astfel Koke - Tioka și îi împrumută acestuia din urmă propriul nume, și așa are acces la lumea pe care vrea s-o înfățișeze, nealterată, în tablourile lui. Au aceeași concepție despre religie. Flora, care a văzut că în biserici
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
fost evocată o răscoală (plasată, de altfel, în momente diferite: fie la 1770, fie la 1802) în care revoltații au uzurpat atributele puterii domnești găsindu-se în acest detaliu motivația pentru termenul crai: "s-au răsculat o ceată de apelpisiți, numindu-se crai de Curtea Veche"; aceștia au în frunte un grec, jefuiesc prăvălii, se îmbată, sînt prinși și spînzurați de turci. "De atunci, în istoria țării, se numește această revoluție epoca apelpisiților de la Curtea Veche, rămâind și zicătoarea de «crai
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
detaliu motivația pentru termenul crai: "s-au răsculat o ceată de apelpisiți, numindu-se crai de Curtea Veche"; aceștia au în frunte un grec, jefuiesc prăvălii, se îmbată, sînt prinși și spînzurați de turci. "De atunci, în istoria țării, se numește această revoluție epoca apelpisiților de la Curtea Veche, rămâind și zicătoarea de «crai de Curtea Veche»" (Dimitrie Papazoglu, Istoria fondărei orașului București, 1891, ed. Marcel-Dumitru Ciucă, București, Minerva, 2000, p. 112-113). Anecdota a fost repovestită și de G. Călinescu, ca și
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
și de G. Călinescu, ca și de Șerban Cioculescu, care preia varianta lui Dionisie Fotino (din Istoria generală a Daciei, trad. de G. Sion, 1859, comparată cu Iorga, Istoria Bucureștilor, 1939): în lipsa domnului, "oamenii desperați și fără căpătîi. Cari se numesc în limba poporului crai", jefuiesc curtea domnească, se împodobesc cu tuiuri și stindarde etc. N. Manolescu, mai puțin convins de anecdotele istorice, citează formula "craidoni de Curte Veche" din Vlăsia lui Gh.H. Grandea. Un context lămuritor pentru uzul formulei e
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
nepăsării și iresponsabilității colective. Așadar, reforma în domeniul culturii și artei nu s-a înfăptuit și amânarea ei inexplicabilă, alarmantă, are consecințe dintre cele mai nefaste asupra viitorului spiritualității românești. Prof. Victor Rusu Drobeta Turnu-Severin ** Stimate(ă) Domn/Doamnă Mă numesc Adelin Petrișor și în ciuda părerilor celui(celei) care semnează Cronica TV sînt unul din cititorii revistei dvs. Aș dori ca acest email să ajungă la cel sau cea care semnează Telefil. Am citit cronica dvs. "Sîntem prea mici pentru un
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13916_a_15241]
-
fost tare dor de Apolodor. Iar momentul cu adevarat inedit a fost un băiețel îndrăzneț care nu știa nimic despre eroul care a dat numele noului Club. Cei prezenți au asistat la un dialog neconvențional: Domnul moderator citînd: "Cum se numea ?" Băiatul: Scufița Roșie. Moderatorul: Nu, nu, nu, îl cheamă Apolodor. Ce animal e Apolodor ...din Labrador? Băiatul, hotărît: Leu. Moderatorul: Nu, leu e Amedeu, prietenul lui Apolodor. Uite, fii atent: Apolodor e "grăsuț, curat, atrăgător" și stă îmbrăcat "în fracul
Cum se înființează un club by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13905_a_15230]
-
Mariana Nicolesco își validează atributul de assoluta. Artista nu a fost singură în acest demers. Bagheta maestrului Cristian Mandeal a urmărit-o cu atenție de la pupitrul Orchestrei Simfonice a Filarmonicii bucureștene, susținându-i comentariul. Alți șefi de orchestră, i-am numit pe Ludovic Bács, Marco Balderi, Scott Bergeson, au acompaniat-o conducând fie același ansamblu instrumental, fie Orchestra de Cameră Radio sau Orchestra Simfonică a Filarmonicii Moldova din Iași. La orgă, în ambientul Catedralei Sf. Iosif, a fost Luminița Berariu. Editat
“Mariana Nicolesco în România” by Costin Popa () [Corola-journal/Journalistic/13909_a_15234]
-
ca ăsta ar însemna să spun Alberto, Alberto, și totodată să mint parcă sau să o lipsesc de cele nouă luni care au fost ale sale ori de acea nefericită dimineață la maternitate, înainte ca toți copiii vii să se numească Alberto. Marta își mișcă picioarele sub pleduri, iar eu mă gândesc: nu te răsuci acum, mai ales astăzi să nu-mi întorci spatele, tocmai astăzi, când lucrurile încep atât de bine... Și-i zic tare: mai expediază-mi una, că
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]