1,690 matches
-
număr decât noi. După cel de al doilea război mondial au emigrat în masă din cauza foamei și a luptelor politice interne și iată că nu au pierit! Evreii la fel, și-au redefinit statul și au făcut din el o oază prosperă. Nemții așișderea. Au renăscut din cenușa bombelor devenind cea mai bogată națiune din Europa. Despre care coșmar vorbiți? Au avut parte și alții de asemenea fenomene! Nu se moare așa de ușor, nu dispare un popor atât de repede
INTERVIU CU POETUL ŞI ZIARISTUL GEORGE ROCA de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 1832 din 06 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340075_a_341404]
-
pălesc la reîntâlnirile în magie - antimusonul îneacă. Coloane spinale sado-sadoveniene, șah inundat. N-am stofă de om viu. Limba mi-e de mut. Pozez în stafie cu gură căscată - strigoiul gură-cască de ploi se aciuează pilotului sub cască pustiului în oază îl suflă o rafală în altă existență cu florile de spală mirosul de Florență. România, cap de listă - trădată de Pacepa. Mulk Raj Anand mi-a răspuna a la Moravia, dar în scris. Arun Arora ne-a invitat la nuntă
PĂGUBOŞI O DATĂ (3) de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340071_a_341400]
-
Lumina ochilor din sufletul fierbinte. IMAGINEA ALBINEI Miere și flori, albinele culeg, Polenul dulce e o primăvară, Aleg viața și aromele aleg, Și se resimte-n lume zvon de vară; Și prin câmpii, cu iarbă verde Se scaldă , în lucida oază, mierea, Albinele ce zboară, nimeni nu le vede, Iar ele văd , dansând cu nemurirea. Cu fluturii , culoarea florilor o gustă, Se-ascund de zâmbete și voci, Și nu se aud, și nici nu se-nfruptă Din seva care e un
DE DRAGUL LUI; IMAGINEA ALBINEI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377396_a_378725]
-
fragilă, blândă, Mirifică...O, stea plăpândă! Dar, tu erai o hologramă Ca amăgirea dintr-o dramă, Nici nu gândeam că-i dereglat Filmul acesta renegat, Mă dor iubirile din veri, Pătrunsă ești de primăveri, Dar nu știam că sunt o oază A fericirii cănd turbează, Of, dorule plecat de ieri, Te-ai dus aiurea, tu mai speri? Iluzia râde de tine, E supărată, ce destine... Dar ce pot fi de vrei, geneză? Eu am aceeași antiteză, Mi-e dor de tine
MI-E DOR de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378446_a_379775]
-
mare decât numărătorul avem o fracție supraunitară care apare doar ca fracție deoarece ea nu există în realitate. Cum? O fracție apare, o văd scrisă negru pe alb și totuși ea nu există?. De ce nu! Nici „fata morgana”, imaginea unei oaze verzi în deșertul încins de soare nu există. Dacă însetat de arșiță m-aș lăsa păcălit și aș merge spre ea aș muri deshidratat cu siguranță. Sunt cam înșelătoare aceste cazuri care sunt dar nu există. O fracție supraunitară nu
SCURTE MEDITAŢII de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378508_a_379837]
-
la fel ca a mea, curată și plină de har primit de la viață în dar. Ea poartă în suflet livezi alături de-ntinse zăpezi și noaptea veghind în tării în brațe cu frageda zi. Din clipa din care o știu port oaze-n imensu-mi pustiu și lin și-ndrăzneț și ușor pe cerul speranțelor zbor. Iubirea de care sunt plin a-nfrânt mohorâtu-mi destin, când parcă din nou m-am născut din cel mai fierbinte sărut. Am fost hărăzit de noroc ca mult
ADEVÃRATA IUBIRE DRAGOSTE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378596_a_379925]
-
a rugăciunii, a ascultării, a cugetării smerite, a închinării în duh și adevăr, a permanentei laude a lui Dumnezeu. Aici timpul și spațiu funcționează după legile divine, care din fericire, nu seamănă deloc cu zarva lumii mirenilor. Mănăstirea e o oază de pace, liniște și contemplație. E un loc de întâlnire cu Dumnezeu. Primul pas Din mila lui Dumnezeu, zilele trecute am viețuit șapte zile ca frate de mănăstire, într-una dintre minunatele mănăstiri moldovenești. Șapte zile de pace și liniște
CINE SUNT MONAHII? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378864_a_380193]
-
vis în care cuvintele tale se contopesc cu el. Dincolo de fulgerele ploii ai revenit, îți amintești cum mi-ai prins mâna în ploaie? Zâmbetele nu se pierd stinse în noapte, visele sparte suspină agățate, încă, de firele de păianjen din oaza deșertului de nisip al patului tău. O oră ți-ar fi inversat polii definitiv, nu te-ai mai fi întors pe același drum. Deschide ușa cu piciorul și caută acolo cheia strigătului tău, aștept tulburarea apelor spre vindecarea inimii mele
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
sparge unda lacului albastră Alunecă o lebădă plângând, O ciută urmărește vânătorul când obsedant mi-apare chipul tău în gând... Și stânca brută se transformă-n Sfinx sub dălți extraterestre neștiute, Pădurea de mesteacăn freamătă ciudată desconspirând chemările tăcute... Prin oaza mea de lume rătăcită, tu treci precum o navă spațială; Rămân pierdut într-un amurg romantic nențelegând chemarea-ți siderală... Dar fii pe pace, chiar de sunt teluric, perseverent te urmăresc sub soare; Ca o cometă alergând în spațiu neîmblânzită
PATIMA de MARIUS NANU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379863_a_381192]
-
sau ale Bugului, unde se putea ierna până primăvară, apoi turmele urcau din nou la munte. În rare locuri, oamenii, unindu-se, puteau să trăiască în sate. Aici puteau avea ogoare, case cât de cât, iarmaroace, hanuri. Erau ca niște oaze vremelnice în veșnica pribegie a omului și a vitelor sale după pășune mai bună. Nu aceiași stare era în toate ținuturile din lume. În unele părți, cum ar teritoriile din Ardeal, sau unele locuri din preajma Iașului, sau ale Buzăului, sau
PĂDUREA ŞI OMUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379903_a_381232]
-
nu aveau milă, ei înșiși erau osândiți la lupta de supraviețuire. Pentru a supraviețui, oamenii trebuiau să se adune în colectivități. Fiind mulți, oamenii se organizau mai bine, se puteau apăra mai ușor când veneau jefuitorii. Satele care apăreau în oaze smulse pădurii erau efemere, foarte des erau distruse de cete rivale, sau de cotropitori veniți de la mari depărtări. În acele vremuri, puțini oameni aveau așezări stabile. Ceva mai mulți erau cei care migrau, cu averea lor (animalele în speță), cu
PĂDUREA ŞI OMUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379903_a_381232]
-
De multe ori suntem automate,De multe ori suntem fără de noi,Iar inima cu silnicie bateCand este obligată să înoate în noroi.De multe ori chemăm câte o razaSa lumineze drumul nostru-ngustSi ne visăm ajunși în cate-o oază,Sorbind pocalul ultimului must.De multe ori mințim cu nonșalanta,Nici nu mai credem ce am spus odată;De multe ori iubim fără sperantaSi-ntoarcem gâtul după o stricata.De multe ori cunoaștem adevărul,Dar ne mințim și le sucim
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379993_a_381322]
-
mediu ce imita habitatul lor natural, așteptau să le cunoști. Orașul vechi, ce fusese înconjurat de un canal de apărare, acum secat, adăpostea, în fosta albie, zeci de terenuri de sport, parcuri, alei, băncuțe, lacuri. Podurile au rămas, arcuite peste oaza de verdeață, având fiecare tematica lui. Podul florilor, Podul cu grifoni, Podul patriarhilor etc. te invitau la noi și noi plimbări de relaxare. Turnurile vechi străjuiau cetatea și ofereau panorame de vis, în lumina soarelui sau la ceasul înserării. Trebuia
SPANIA, ÎN OCTOMBRIE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379989_a_381318]
-
mult nu puteau pricepe iubirea Sa pentru păgâni. După ce Dumnezeu a oferit binecuvântări felurite oamenilor chiar și în contextul marii lupte dintre bine și rău, spre exemplu de câte ori în viața fiecăruia dintre noi nu se deschid așa dintr-o dată niște oaze de fericire în care te eliberezi deodată de toată tensiunea și durerea acumulată în ultimul timp. Nu este întâmplare ci din contră eu cred că providența divină așează în drumul vieții noastre și astfel de momente pentrucă altfel nu am
MARELE BINEFĂCĂTOR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381841_a_383170]
-
chiar și de necuprinsele căi din când în când lactee dar pot a zbura lasă-mă dracu’ să zbor și dacă n-aș putea ia-mă dracu’ pe-un nor - care tu ? aia care nu prea ești un fel de oază de dragoste chiar și inexistentă dar pentru mione ești în valea asta nenorocită aburită de-o stâncă jocul de artificii acest suflet minunat a rămas doar într-o poză în rest e-o-ntâmplare și mai minunat adăugată spânceană-ncrustată după
LICENŢĂ PENTRU ZBOR INTERIOR de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381873_a_383202]
-
de sfinți și-atâtea patimi și-atâtea lacrimi le ia-ntre palme blestem să darme și le descântă pentru o nuntă pentru o rimă de stea sublimă -ntre Crai și Știmă le scoate-n vază focuri de rază apă în oază... floare de colț te sui pe bolți - nu pierde plâns: în necuprins văzduhu-i nins! sunt sfinte patimi și-o stea de lacrimi - foc de vestire și mântuire... * zori vii - zurlii - zarzări candrii cireși trimiși-de-mpărății petale de privighetori voi - leagăne de
FLORI de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380560_a_381889]
-
Femei /fără de maluri,/ regăsindu-mi,/ într-un târziu, /umbra îmbrățișată/cu o jumătate de inimă de/ Femeie / necunoscută...” În momentele de meditație și nostalgie, de măcinare interioară a eului, poetul încearcă să surprindă în ochii limpezi ai iubitei, tainele lumii, oaza de lumină care ar putea să-i poarte pașii pe drumul către „Eternitate”... „rătăcesc cufundat /în apa privirii unei / Femei, /rătăcesc fremătând / prin Timp, /căutând Drumul spre / Eternitate...” (cufundat în apa privirii unei Femei...) „ Orice iubire adevărată este absolută și
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
a rugăciunii, a ascultării, a cugetării smerite, a închinării în duh și adevăr, a permanentei laude a lui Dumnezeu. Aici timpul și spațiu funcționează după legile divine, care din fericire, nu seamănă deloc cu zarva lumii mirenilor. Mănăstirea e o oază de pace, liniște și contemplație. E un loc de întâlnire cu Dumnezeu. Primul pas Din mila lui Dumnezeu, zilele trecute am viețuit șapte zile ca frate de mănăstire, într-una dintre minunatele mănăstiri moldovenești. Șapte zile de pace și liniște
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379213_a_380542]
-
a rugăciunii, a ascultării, a cugetării smerite, a închinării în duh și adevăr, a permanentei laude a lui Dumnezeu. Aici timpul și spațiu funcționează după legile divine, care din fericire, nu seamănă deloc cu zarva lumii mirenilor. Mănăstirea e o oază de pace, liniște și contemplație. E un loc de întâlnire cu Dumnezeu.Primul pasDin mila lui Dumnezeu, zilele trecute am viețuit șapte zile ca frate de mănăstire, într-una dintre minunatele mănăstiri moldovenești. Șapte zile de pace și liniște, șapte
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379213_a_380542]
-
În ochii ca măslina aprinși ca doi tăciuni Vedeam lucind iubirea în raiul de sub pruni. Ne ascundeam adesea în grabă la amiază Sub un bătrân și falnic nuc care cutează Să pună barieră infernului de cald Și să creeze-o oază din frunze de smarald. Visam cu voce tare adeseori pe rând Apoi tăceam de-odată în liniște-admirând Și clipocitul leneș al apei din pârâu Și galbenul de aur al spicelor de grâu Ce se-ondulau în valuri de-un farmec
ERAM AŞA DE TINERI de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379568_a_380897]
-
director al Muzeului de Istorie și Arheologie Prahova, Constantin Stere, director al Direcției pentru Cultură și Patrimoniu a județului Prahova și Fabioara Ionescu, administrator public al județului Prahova. Marinela Peneș le-a urat bunvenit celor care au pătruns în această oază de românism, care este Parcul Bucov, a evidențiat implicarea puternică a românilor din Basarabia în sărbătorirea Zilei Unirii Basarabiei cu România și a recomandat participarea la Programul Național „România 100”, pentru aniversarea la 1 Decembrie 2018 a 100 de ani
„BASARABIA, TIMPUL UNIRII”, MATINEU MUZEAL LA MUZEUL „CONSTANTIN ŞI ION STERE”, BUCOV, JUD. PRAHOVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381003_a_382332]
-
poartă... De multe ori cu doi de-ai noștri în ea; și chiar cu unul pe capac... Și după ce își deșerta morții, lada se întorcea înapoi și aștepta alții... Ne aștepta pe noi... Închisoarea de la Târgu Ocna a fost o oază într-un deșert al suferinței. Nu că aici nu ar fi fost suferință. Dimpotrivă. Durerea, boala cu toată hidoșenia ei, moartea erau la ele acasă.” (Părintele Voicescu, Un duhovnic al cetății. Ed. Bizantină, București-2002, p. 24, 27) În altarul lăuntric
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
simt un fior de uimire și fascinație pentru Cuvioasele schimnice, cunoscute și necunoscute care au renunțat la exoticul vremelnic și neliniștit al vieții pentru pustia trăirii, transformată prin nevoință, rugăciune, o supremă renunțare de sine și bucuria jertfei, într-o oază de cer sub pulsul ascetic al isihiei, constituind Hrisovul vieții cerești al Neamului dacoromân: Cuv. Casiana Schimonahia-Scit. Casiana Ceahlău-sec. XVII; Cuv. Sofia Schimonahia-Schit. Sofia Ceahlău-sec. XVII; Cuv. Melania Schimonahia-Schit. Durău Ceahlău-sec. XVII; Cuv. Mavra-Schit. Ceahlău-sec.XVII-XVIII; Schimonahia Sf. Teodora-Munții Sihlăi
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
nr. 2346 din 03 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Aveam cândva doar nuferi în privire, Petale se brodau în ochii mei, Pe trupul meu, suave flori de tei Își împleteau parfumul în neștire, Iar frigul arctic - un bătrân sihastru, În oaza-mi vie, nenăscut părea, Răstimpul - un ponton de catifea, În primăvara unui veșnic astru. Ce plin de sensuri socoteam apusul, Când ploaia, pelerina-și dezbrăca! („În lacrimă de stea te-aș încrusta”, Își da semețul cer cu presupusul.) Cândva vâsleam
AVEAM CÂNDVA DOAR NUFERI ÎN PRIVIRE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381202_a_382531]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > GREIERELE ȘI GUGUȘTIUCUL(FABULĂ) Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1923 din 06 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Pe grumazul unei clipe, rătăcind prin negre oaze, rămurele par să țipe, prin copacii arși de raze. Guguștiucul mândru-n pene, pe sub guler de mătase, prinse-un greier mic de gene, în cuib vesel se întoarse. -Lasă-mă să-ți cânt rugu-te! inima să-ți sting de jale, glasul
GREIERELE ȘI GUGUȘTIUCUL(FABULĂ) de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381324_a_382653]