921 matches
-
Majoritatea sînt recrutate în funcție de dorința și rîvna de a face carieră. Ceea ce contează însă este obediența față de ordinele superiorilor. Privite din afară din această perspectivă, ele par niște aparate perfect ascultătoare și funcționînd mecanic. Există chiar un narcisism în această obediență oarbă, întrucît, reflectîndu-se în puterea care-i dă ordin, el își exaltă propria impunitate."92 Cei care îi recrutează mizează pe lipsa de cultură și de instrucție și pe nivelul social inferior din care provin. Cadrele rasate și culte constituie
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
din care provin. Cadrele rasate și culte constituie o minoritate deseori ironizată. Componentele psihologice esențiale în reușita unui botez al cadrelor sînt93: 1. capacitatea de a dezumaniza deținutul; 2. habitudinea cruzimii (neutralitatea pudorii, ororii, scîrbei, rușinii ca reacții etice); 3. obediența de robot asumată ca virtute (el nu trebuie să gîndească, ci să execute și să fie mîndru că face tot ce i se cere); 4. impunitatea; 5. omnipotența politică, psihologică, financiară; 6. asumarea unui ideal de masculinitate aspră; 7. existența
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
angajați, adaptarea la mediul penitenciar implică un proces de corupție. Închisoarea este o instituție care rulează sume de bani și bunuri de valori ridicate, iar trecerea unora dintre acestea în proprietate privată se produce treptat, pe măsura sporirii gradului de obediență față de conducere. Uneori acest proces este stimulat prin hotărîri ale administrației centrale; de exemplu, achiziționarea unei cantități lunare de carne din depozitele închisorii, la un preț modic sau chiar gratuit. Cine deschide site-ul oficial al administrației și împarte cantitățile
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
ascund și dezvăluie, tulburînd și clarificînd în același timp. Subminează autoritatea, pentru a o reîntîri în forță, după o eliberare a tensiunilor. Recreează solidaritatea prin reafirmarea superiorității regulamentelor. Generalizează sentimentele de vină, pe care le înlătură apoi prin cele de obediență. Reduc nivelul de anxietate și dau oamenilor impresia că au totuși un control asupra vieții lor. Atrag atenția publicului, dar o abat în direcții controlate. Fără ele, sistemul însuși nu mai are sens. Eroii Pentru Geert Hofstede, eroii sînt "persoane
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
pentru că mențin imaginea unei lumi dure, brutale, de care orice cetățean liber trebuie să se ferească să o cunoască personal. Violenții, brutalii contribuie prin atrocitățile pe care le săvîrșesc nu numai la supunerea celor din interiorul zidurilor, ci și la obediența cetățenilor liberi. Spectrul închisorii deci al înjosirilor inevitabile, violențelor gratuite, promiscuității și mizeriei a planat în ultimii 70 de ani asupra tuturor celor care îndrăzneau să aibă păreri contrare regimurilor aflate la putere și care au înțeles că, dacă își
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
conformist la toate nivelurile ierarhiilor formale și informale. Subordonarea față de reguli și față de superiori pare virtutea supremă, mai ales printre angajați, unde nonconformismul este apreciat doar de 1,36% (față de 13% la recidiviști de 10 ori mai refractari imperativelor instituționale). Obediența ca virtute interpersonală principală explică de ce ritualurile de inițiere practicate nu își pierd din importanță, ele avînd rolul de a frînge orice spirit nonconformist Spiritul conducător, autoritarismul și puterea de a comanda și a influența se bucură de aprecierea celor mai multe
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
anumitor grupuri sau persoane asupra altora. Puterea devine legitimă atunci cînd obține ascultare, fără a recurge prea frecvent la forță, ceea ce presupune ca oamenii să o accepte deoarece întruchipează valori general recunoscute. Normele se bazează deci pe consens și/sau obediență. Iar acestea se realizează prin uniformitatea de gîndire, neacceptarea pluralității de puncte de vedere și de stiluri comportamentale. Pentru Muzafer Sherif, "normele informale apar atunci cînd oamenii interacționează în situații fluide și extraodinare"145, evoluția lor fiind în legătură cu dezvoltarea consensului
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
ordinar al p. c. r. din noiembrie 1989, dar credincioși până la condiția de supunere necondiționată față de familia domnitoare, condusă în ultima perioadă de fapt de o analfabetă, ajunsă chiar membru al Academiei României, tot pe aceleași căi de speculare a obedienței umilitoare, ce penetrase inclusiv mediul academic. Mulți concetățeni din cercurile intelectuale bucureștene își exprimau dorința de sancționare severă a celor vinovați de stoparea oricăror concursuri de promovare profesională și care au impus promovări exclusiv pe binecunoscutele criterii de "dosar de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
o dovadă de patriotism de înaltă clasă. La o replică tendențioasă a altui coleg, rămas ilegal în SUA, care, pe un ton foarte critic, ne dădea sfaturi de tip directivă, precum: "[...] voi trebuie să vă eliberați de concepțiile comuniste [...], de obediența păguboasă față de niște oarecare activiști și să faceți ce trebuie, după exemplul nostru, al americanilor [...]", G. Brief interveni brusc: Nu, Dumi, noi nu am îndurat vicisitudinile cu care ei, cei rămași în România, s-au confruntat. Ei trebuie să decidă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
Ludovic al XI-lea se deschide o nouă epocă de aservire. Atunci se manifesta în orașe, cu o forță mai mare ca niciodată, dominația burgheziei sus-puse, copleșită de atenții și de privilegii personale din partea regelui, dar obligată la o strictă obediență față de el și nevoile lui, fiind cu asprime pedepsită în caz că ar fi opus rezistență"1. Subjugate, elitele urbane regăsesc în secolul al XVI-lea o aparență de autonomie, dar, la fel, cu condiția să se arate supuse puterii regale. "Devenită
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Cottereau, care dezvăluie ceea ce textul lui Poulot sugerează), Paris, Maspero, 1980. 51 Putem urma ipoteza lui Alain Cottereau, potrivit căreia anticlericalismul s-a răspândit cu atât mai mult în rândul elitei republicane cu cât Biserica se dovedea incapabilă să obțină obediența clasei muncitorești. 52 Alain Cottereau, art. citat, 1976, p. 213. 53 "[...] Statul, pentru că poartă în el ideea civilizatoare prin excelență, pentru că este mai presus de orice dorințe excesive interesate [...]" (extras dintr-un discurs al lui Léon Gambetta, rostit în martie
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
și în cadrul informal, ca modalitate de perpetuare a cutumelor oficiale. De asemenea, deși valorile organizației trebuie să fie compatibile cu valorile individului, nu putem să nu remarcăm și posibilele limite pe care le comportă cultura organizațională: * predispune la conformism și obediență din partea indivizilor, pentru a fi acceptați la nivelul organizației; * anulează/diminuează personalitatea individului în favoarea personalității organizației; * în cazul în care, între aspectele vizibile, afișate ale culturii organizației și aspectele sale invizibile discrepanțele sunt foarte mari, atunci putem vorbi de un
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
pledez deschis cauza Galiei pletoase. Dacă cineva consideră că ei l-au pus la încercare pe divinul Cezar printr-un război de 10 ani, atunci această persoană trebuie să ia în calcul 100 de ani de fidelitate fără reproș și obediență de neclintit, în mijlocul multor tulburări ale noastre, pe care ilustrul meu tată Drusus le-a încercat, ba chiar mai mult, pe vremea cînd supunea Germania: ei i-au garantat atunci că va avea pe liniile lui de comunicație o pace
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
urmă, categorisirea operei, a valorii, originalității și șanselor ei de a transcende vremii în care a fost scrisă și mai apoi înscrisă în patrimoniul peren al culturii naționale. Etichete precum „Labiș - poet al revoluției”, „Labiș - poet comunist”, „Labiș - poet al obedienței față de Putere” și altele escamotează, minimalizează, dacă nu cumva tind să anuleze contribuția realmente valoroasă a scriitorului la tezaurul de valori literare românești. Pe de altă parte, situarea pe cealaltă poziție, a adulării excesive, a fetișizării operei labișiene se poate
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
fie prea permisivi; * eșecul școlar. În perioada adolescenței tinerii simt cel mai acut nevoia apartenenței la un grup. Adolescenții pun mare preț pe legăturile de prietenie pe care le stabilesc. Pe un fond de nesiguranță, în care tânărul oscilează între obediență și revoltă, între independență și imitație, anticonformism și lipsă de originalitate, va adopta regulile grupului pentru că aceasta este soluția pentru a fi recunoscut, acceptat și stimat de către cei pe care îi admiră și care-i sunt prieteni. Prin contactul cu
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
acesta, Di Palma (1990: 144) susține că legitimitatea "nu este nici condiție și nici consecință necesare consolidării". Dar, apoi, primul autor se referă la "consensul organizat" (Przeworski, 1986: 53), iar al doilea la "construirea acordului democratic", ca formă de consens, obediență și sprijin (Di Palma, 1990: 145). Prin urmare, sunt mulți autori care recunosc rolul și semnificația legitimității și legitimării. Cu toate acestea, în spatele acestei unanimități substanțiale se ascund diverse probleme. De fapt, legând consolidarea de legitimare, putem configura o tautologie
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
mai degrabă la percepția cetățenilor decât la realitatea veridică, este legitimitatea. Se revine, așadar, la reconsiderarea unui proces fundamental al consolidării democratice (v. capitolul 5). De altfel, în acest caz, nu mai este relevantă simpla acceptare a instituțiilor existente sau obediența ("din lipsă de ceva mai bun"), ținând cont de experiențele negative ale "istoriilor" consolidării democrației din diverse țări. Devine importantă "difuziunea" (de la nivelul restrâns al elitelor la cel de masă) sprijinului acordat instituțiilor democratice, considerate a fi singurele capabile să
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
diverse ale societății civile, ceea ce, în același timp, face mai ușoară și credibilă adoptarea unor decizii (acceptate de părțile interesate). Pe lângă aceasta, consensul la niveluri diferite, începând cu parlamentul, așa cum sugerează Linz, presupune legitimitate și integrare, cu efecte pozitive asupra obedienței și a respectului normelor, indiferent de deciziile luate. A doua direcție constă în faptul că un model consensual, pentru a fi viabil, se vede obligat să acorde o atenție specială drepturilor sociale și realizării unei anumite forme de egalitate. Indirect
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
distrugere și anihilare, o adunătură care atras în jurul său pe cei mai slab pregătiți indivizi, pe cei mai incapabili , pe cei care în condiții normale n-ar fi putut ajunge în poziții sociale mai importante. Singura cerință pentru aceștia era obediența față de Fuhrer, așa cum însuși Hitler le cerea în adunările publice. în acele timpuri, toată drojdia societății avea oportunitatea să parvină, să iasă în față și să dea cu parul. La sfîrșit, însuși Hitler,,,servitorul națiunii”- a făcut totul pentru a
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
servitorul națiunii”- a făcut totul pentru a distruge Germania. Așa arăta ,,patriotismul” naziștilor. Comuniștii au fost la fel, cu mențiunea că poate au fost mai vicleni decît naziștii. Și comuniștii au fost promovați de la coada vacii pe bază de slugărnicie (obediență) față de ,,politica înțeleaptă a partidului” , și aceștia din poziția lor de analfabeți sau semianalfabeți au lovit cu ură în intelectuali, în cei care ajunseseră într-o poziție pe baza muncii lor. Regimul comunist în România a însemnat instalarea (cu forța
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
provincialismul indică tocmai atașamentul față de astfel de valori, mândria locală și loialitatea cu care localnicii mențin și promovează tendințele zonei 40. Impunerea unui set de valori culturale din exterior erodează acest sentiment al mândriei, încercând să inducă eventual conformism și obediență. Localismul de orice tip apare astfel ca o formă de nesupunere, de articulare a unor valori concurente cu ale centrului. Totuși, negarea sau persiflarea localului ori intențiile de uniformizare vor alimenta întotdeauna complexe, sentimente de nedreptățire și frustrare. În construirea
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
s-a preocupat mai mult de preluarea puterii politice, încât linia de acțiune a partidului trebuia să urmeze strict pe cea a fratelui mai mare de la Moscova. Instituțiile și publicațiile înființate în primii ani ai regimului comunist au întruchipat aceeași obediență și admirație pentru poporul rus: Analele RomânoSovietice, editura Cartea Rusă, Institutul de Studii RomânoSovietice din București, Muzeul de Istoie Ruso-Român (toate înființate în 1946-1948) sunt expresii ale acestei obediențe. În 1948, imediat după proclamarea Republicii Populare România, cei mai mulți istorici „burghezi
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
publicațiile înființate în primii ani ai regimului comunist au întruchipat aceeași obediență și admirație pentru poporul rus: Analele RomânoSovietice, editura Cartea Rusă, Institutul de Studii RomânoSovietice din București, Muzeul de Istoie Ruso-Român (toate înființate în 1946-1948) sunt expresii ale acestei obediențe. În 1948, imediat după proclamarea Republicii Populare România, cei mai mulți istorici „burghezi” au fost îndepărtați din pozițiile lor de la Academie, universități și alte instituții de istorie, iar unii arestați în anii următori. În cadrul Academiei, secția de istorie a căpătat drept conducători
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
de experimentare a diverselor teorii și politici lingvistice, spațiul dintre Prut și Nistru trece printr-o gravă criză de identitate. Deși similitudinea dintre limba română și proclamata limbă „moldovenească” este evidentă, interese politice dar și sechele ale trecutului și obișnuința obedienței față de un for superior scindează clasa politică și vârfurile intelectualității. Curentului unionist românesc firesc, întemeiat pe trecutul istoric comun și pe factorii actuali de apropiere, i se opune o puternică orientare de păstrare a independenței și suveranității statale, cucerite în
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
atitudinea unui protecționism estetic prost înțeles, exegeza eminesciană de după 1990 a încercat, înainte de toate, să-l despovăreze pe Eminescu de lespezile mortificatoare ale mitizării și să-l redea sieși în mărime cît mai naturală. Coborîrea de pe piedestalul unei forme de obediență critică, desacralizarea acelor atitudini al căror zel mumifiant au blocat exercițiul hermeneutic al operei, decodificarea mai realistă a poziției ideologice pe care au exprimat-o textele publicate preponderent în Timpul, interpretarea mai nuanțată a gramaticii discursului publicistic eminescian sînt cîteva dintre
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]