57,101 matches
-
pe vremuri, iar cei rămași în viață și activi până-n ziua de azi, dacă mai sunt cu totul vreo 10-15 la număr, până și colegul nostru Grigurcu, mi se pare mie că a renunțat la înverșunarea cu care avea în obicei să-i trateze, nici mai mult, nici mai puțin, ca pe o echipă compactă de "Călușari" jucând de mama focului, în Epocă, pe la festivalurile Cântarea României. Ba chiar amâna, evita să scrie despre cărțile lor. l Odată însemnați cu această
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]
-
limbi), argumentul de autoritate ("așa a scris" cutare mare scriitor, sau ,așa a zis" cutare mare lingvist); în fine, criteriul etnic e o combinație între criteriul tradiției și cel al analogiei, modalizate în registru afectiv-persuasiv: ,așa e mai românește". De obicei criteriile se contrazic și e lesne de înțeles că discuțiile dintre specialiști pot continua la nesfîrșit, fiecare avînd dreptatea sa. Forma tradițională nu prea mai e folosită în uz, forma preferată de uz nu prea e convergentă cu regularitățile limbii
Noutăți normative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11586_a_12911]
-
avea nevoie de roua divină a plânsului, mângâiere și poate cale spre mântuire. Într-un alt poem, ,Ceasul care nu apune", un peisaj de seceriș iminent, Lucian Blaga visează la căile pe care viitorul se apropie de noi. Rămânând de obicei ,incoruptibil distant", iată-l năpustindu-se asupră-ne, iată-l gata venit! În holda de grâu ce se coace în vară, sub basmul arborescent, e cu neputință a spune pe ce cale viitorul s-apropie. Dar vine-apăsat, ca bătăile inimii
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
aflase o grozăvie de lucruri, de -ale oamenilor. Rămas singur, mânca puțin. De frică să nu pățească la fel ca ceilalți. Mânca mai ales ce-i punea coana Ifighenia, într-un castronel, zilnic, într-un colț, la ea în pivniță. Obiceiul ei de gospodină, bună la inimă, harnică, inimoasă. Dar, sărăcuța de ea, singură-singurică, fiind în situația lui... în ultima zi, care era o zi de post, îi pusese în același castronel niște mazăre verde, ce-i drept conservată. Dar bună
Șoricelul Valerică de citit vara by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11585_a_12910]
-
Ilie Rad În drum spre redacție, m-am întâlnit cu o prietenă pe care n-o văzusem de aproape zece ani. Am făcut câțiva pași împreună, pe Calea Victoriei, încetinind ritmul mersului ca să avem timp să vorbim. Cum se întâmplă de-obicei în asemenea ocazii, afli, dintr-o conversație ŕ bâtons rompus, numai cioburi infime din viața celuilalt și nu neapărat pe cele semnificative. Firește, nici tu nu-i poți dezvălui, într-o conversație purtată pe stradă, mare lucru despre tine și
Un ziar ,nemțesc" de acum 90 de ani by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/11589_a_12914]
-
6.1.; cf. Sfântul Apostol Pavel, Epistola către romani, 8, 23); poftele sale materiale au fost crucificate: „... dorința mea a fost răstignită și nu este în mine foc care să iubească materia”40); nu-și dorește să mai trăiască după obiceiul omului, „după oameni” (Epistola către romani, 8.1.; a se compara cu Gal. 2, 20), ci să devină o ființă umană autentică 41. „Sunt grâul al lui Dumnezeu”, spune el, „și sunt măcinat de dinții fiarelor ca să fiu găsit pâine
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
le numim sintaxe sonore ori categorii sintactice, fie fenomene sonore fundamentale sau structuri temporale, monodia, polifonia, omofonia și eterofonia se înfățișează ca niște clădiri de sunete care în realitate sunt arare ori locuite în identitatea lor nudă, originară, pură, de obicei practica muzicală savantă ridicînd edificii sonore compozite și alambicate. Ele sunt armurile și armăturile cu care se dotează timpul în zbaterea lui sonoră. Nu e ușor de izolat monodia, polifonia (superpozițională sau imitativă), omofonia ori eterofonia dintr-o partitură. Cu
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
film al cărui punct forte e stilul, nu substanța. Filmările e drept sunt în alb/negru, dar mai apar pete de culoare: o femeie și un pat (color), un personaj negativ, o rochie roșie, sângele (rar cromatica lui firească, de obicei alb sau chiar galben). Acest detaliu e esențial, pentru că pelicula, după cum spuneam, e muiată în sânge, ultracrudă, dar cromatica antirealistă îți facilitează într-o oarecare măsură ingerarea acestei violențe. Când eroii sunt în pragul decesului, se trece la forme: fondul
Orașul Păcatului, zis și al Virtuozității by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11591_a_12916]
-
a operei lor, ci din pricina misterului în care ea se afundă tot mai adînc. Intr-un astfel de impas se găsește, alături de mulți alții de aceeași anvergură, și Francisc Șirato. Despre el se știe bine că se numește Șirato, de obicei fără numele mic, că și-a dat măsura în perioada interbelică și, dacă mai rămîne timp, că este un pictor grațios, un bun colorist și cam atît. Cine va pătrunde cu un asemenea bagaj de informații în profunzimea operei sale
Rememorări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11593_a_12918]
-
În conformitate cu aceste tendințe bine reprezentate statistic, DOOM-2 admite reîntoarcerea la scrierea etimologică acolo unde adaptarea din ediția precedentă nu s-a impus, în cuvinte ca motto, parking, skating, penalty (în vechiul DOOM se recomandau formele: moto, parching, scheting, penalti) - de obicei păstrându-se, ca variantă, și forma propusă în 1982. Se admit și grafii conservatoare, atipice pentru română, în unele cuvinte semi-adaptate: charismă, charismatic. Puține sînt cazurile în care DOOM-2 propune o adaptare ortografică; e nevoie ca termenul să fi devenit
Împrumuturile în DOOM-2 by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11608_a_12933]
-
mare este detestata. Ideea europeanului se pare că îl mai liniștise oarecum... Era pe vremea războiului din Vietnam. Cu manifestațiile știute. Când m-a frapat o lozinca de-a lor, mazochistă, - de care am mai pomenit - și care circulă de obicei printre tineri: Am întâlnit inamicul, și el eram noi! I have met the enemy and it is uș! Ce să spun!... Văzând cu ochii mei realitatea americană câteva luni în șir, îmi amintisem vreo două din proverbele noastre pline de
Agheasma anglo-saxonă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11607_a_12932]
-
care a favorizat ascensiunea lui Hitler. La uneltirea tainică ar fi participat și Goethe, fapt care ar explica absența sa de la ceremonia funerară. Tocmai marile întâlniri, culmi ale comunicării posibile între spirite creatoare, netulburate de gelozii și invidii, sunt de obicei ținta unor defăimări. Orice comparație șchioapătă, nu vreau să insinuez că modelul german e identic cu cel românesc. Pe o latură a versantului însă, alăturările sunt, cred, justificate. Nu uit, repet, conjuncturile neomogene. Pentru Eminescu, ajuns la o anume răspântie
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
Alexandra Olivotto Fac ce fac și tot revin - actualmente indirect - la un curent care de obicei are darul de a marca, aproape tara criticii de film: La Nouvelle Vague. Măcar mă consolez cu observația că și câțiva dintre confrații mei împărtășesc această obsesie. Plus că de data asta am chiar și un motiv ca să scriu despre
Din operetă în musical by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11612_a_12937]
-
Cluj, sau mă duc la un festival de film ca să mă plimb prin oraș, ca să intru prin buticuri, să-mi cumpăr nimicuri, să-mi iau și lucruri care sînt mult mai importante decît nimicurile pe care mi le cumpăr de obicei, ca discuri... Îmi iau muzică, îmi iau cărți și-mi iau DVD-uri, pentru că sînt multe și nu prea le găsești în România, sînt multe...albume pe care nu le găsești în România, de muzică. De asta mă duc la
Interviu cu regizorul Cristi Puiu - De la Cannes la Iași by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/11636_a_12961]
-
mici variații de formă) în foarte multe limbi moderne; creațiile interne sînt astfel constant întărite și dublate de împrumuturi. Cu ajutorul sufixului -ist/-istă se creează atît substantive nume de agent (masculine și feminine), cît și adjective. Așa cum se întîmplă de obicei cu mijloacele productive, ușurința de utilizare este contrabalansată de riscul efemerității: multe formații ad-hoc dispar după ce trece o modă sau se schimbă o tehnologie. Cercetarea noilor cuvinte formate prin derivarea cu acest sufix nu aduce multe informații teoretice, dar poate
De la drujbist la chatist by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11677_a_13002]
-
tulburată doar de larma unui mic grup de participanți la festival, reuniți după un spectacol. Atmosferă efervescentă, râsete și agitație, o surescitare stârnită parcă de tăcerea adâncă din jur. La un moment dat, apare lângă noi o trăsură și, potrivit obiceiului, oaspeții sunt întrebați dacă doresc să facă o plimbare. Cei mai mulți dintre convivi refuză invitația; eu, însă, mă declar amator de o promenadă nocturnă. Aceasta îmi amintea de drumurile cu trăsura alături de tatăl meu, medic, atunci când, dacă îmi isprăvisem lecțiile, mă
Noaptea din Dumbravă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/11658_a_12983]
-
înapoi, cu încăpățânarea stupidă pe care n-o au decât obiectele. Într-un târziu, pricepu că voia să intre în curte cu fața, ceea ce ar fi fost mai comod, la ora și în dispoziția în care era, doar că de obicei trăgea mașina cu spatele. După ce intră în casă, cântă la pian câteva colinde, acompaniindu-l pe bătrânul său camarad negru și scorojit cu vocea lui de tenor înfundat." (p. 52) Totul e bine când se termină cu bine. Cristian Teodorescu
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]
-
6.1.; cf. Sfântul Apostol Pavel, Epistola către romani, 8, 23); poftele sale materiale au fost crucificate: „... dorința mea a fost răstignită și nu este în mine foc care să iubească materia”40); nu-și dorește să mai trăiască după obiceiul omului, „după oameni” (Epistola către romani, 8.1.; a se compara cu Gal. 2, 20), ci să devină o ființă umană autentică 41. „Sunt grâul al lui Dumnezeu”, spune el, „și sunt măcinat de dinții fiarelor ca să fiu găsit pâine
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
și fair-play, al unei "urmăriri" întinse pe ani, al unui fel de critică-școală. Grila" rămîne, practic, aceea a unui poet, deprins a trage cu ochiul la felul cum se schimbă stilul celorlalți, cu fina curiozitate pe care o au, de obicei, unii față de alții, copiii crescuți împreună. Developările critice dreg scăpări mai vechi, precum vina autorului de-a nu-l fi antologat, cîndva, pe Adrian Alui Gheorghe, bun prieten, altminteri. Încet-încet, relațiile dintre poeții generației ajung, în chip special, epistolare, locul
"Lupii" sub lupă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11669_a_12994]
-
dacă oboseala și stressul se acumulează, se pare că depozit de odihnă și calm nu există. Într-adevăr, după trei luni de încărcare europeană a bateriilor, acestea s-au descărcat complet în numai o săptămână de contact cu instituțiile și obiceiurile românești. Locul I la rea-voință și nesimțire l-a ocupat Romtelecomul, care l-a lăsat pe Cronicar fără comunicare cu exteriorul. (Reclamațiile zilnice, timp de trei săptămâni, două înainte de înapoiere și una de atunci încoace, au rămas la același rezultat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11689_a_13014]
-
și solemnă, nu era făcută pentru pitici. Nu se simțea în largul lui printre acele icoane și lumânări aprinse, nu fericirea lui o cântau glasurile cavernoase ale coriștilor. Un amănunt dezolant, țarina ceruse ca toți cavalerii de onoare, însărcinați, potrivit obiceiului, să țină o cunună simbolică deasupra capetelor viitorilor soți, să fie pitici de la Curte. Or, dacă cel care stătea în spatele lui Vasia ridica fără efort diadema tradițională la înălțimea dorită, cel care trebuia să facă același lucru în spatele Nataliei era
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
juiseze el însuși, ea îl observa cu atenție șireată. Nu mai avea nici o îndoială că ea cunoștea toate rețetele amoruflui fizic înainte de a i se da lui. Și această idee îl amețea, revoltându-l totodată. ș...ț Potrivit unui vechi obicei, țarina pusese să fie împrăștiate de jur împrejurul patului conjugal snopi de grâu și vase pline cu grâne ca să le aducă soților toate fericirile făgăduite de Biserică perechilor virtuoase. Fără să vrea, Vasia nu reușea să disocieze marile idei imperiale de necuviincioasele
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
zicea Titus Popovici... inconștiu,... pe când ne plimbam împreună pe lacul vara orăcăind de broaște, iarna înghețat tun, cu gheața pârâind sub noi în timp ce ne făceam cele mai teribile confidențe. * La Mogoșoaia, scriitori mai deloc. Casa se umplea de ei, de obicei vara, pe călduri, ori iarna cu zăpezile ei bucolice, mai cu seamă în preajma sărbătorilor. Să nu uităm anul: una mie nouă sute și șaizeci și trei!... Pe cine să-i vadă la Mogoșoaia comunistă Ion Vinea, ce scriitori? Pe care să
Ion Vinea la Mogoșoaia (12 aprilie 1963) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11725_a_13050]
-
ca și pomenirea Timișoarei, orașul în care eroul învățase la Școala Normală, sunt elementele de topografie românească din Mathias Sandorf. Acțiunea principală a romanului se desfășoară însă în spații mediteraneene. Castelul din Carpați este cartea în care "prezența chipurilor, a obiceiurilor și peisajelor românești în creația verniană culminează", motiv pentru care Hobana îi acordă în lucrarea sa cele mai multe pagini de analiză. Ca și alți exegeți ai lui Jules Verne, consideră totodată că este una din cărțile lui cele mai frumoase și
Jules Verne și românii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11714_a_13039]
-
Franța. Pe când azi... Azi când ne agățăm, pentru a fi luați în seamă, de iluzoria axă transoceanică... Dar să nu politizez abrupt, și inutil, comentariul meu despre Jules Verne și românii, deși ispita e mare. Ion Hobana, Jules Verne. Chipuri, obiceiuri și peisaje românești, Editura PRO, București, 2004. 252 pag.
Jules Verne și românii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11714_a_13039]