6,670 matches
-
Și da, învățăm și că unele lucruri încă mai trenează, că există corupție și rea voință și pe la noi - ca peste tot - dar toate astea nu pentru că autorul ni le-ar sugera, ci pentru că reies singure, din context. Asemeni medicilor, obligați jurământului lui Hipocrat, gazetarul William Blacker ia în serios regula imparțialității jurnalistice și se rezumă la a observa și a relata, abținându-se de la verdicte, fără a judeca pe nimeni. Dar o face cu o delictatețe și o implicare care
Drumul fermecător, cronică la cartea Along the Enchanted Way – A story of Love and Life in Romania, autor William Blacker [Corola-blog/BlogPost/92969_a_94261]
-
de presă nu mi-e mai deloc utilă, continuă Dumay, o port tot timpul cu mine, în buzunarul de la spate, împreună cu actul de identitate. În Franța, legitimația de ziarist există din 1936, dar purtătorii ei nu sunt nici până azi obligați să semneze și să respecte o cartă a drepturilor și îndatoririlor lor. Ar trebui stabilit un sistem de sancțiuni pentru ziariștii care nu respectă regulile? Au de-a face chestiunile de deontologie cu legitimația? I se poate interzice cuiva să
Să vorbim despre… Condiția jurnalistului [Corola-blog/BlogPost/93053_a_94345]
-
Liga Culturală că s-ar fi vândut Austro-Ungariei: “Ziceți că sunt un spion în serviciul guvernului austro-ungar. Ei bine, iată că stăpânii mei declară că nu sînt spion”. O declarație inutilă și tardivă, care nu i-a ajutat la nimic, obligat fiind în scurtă vreme să demisioneze. Dacă vrem să descifrăm viața lui Cătărău, așa cum încerc de ani de zile, trebuie să răsfoim presa de odinioară și să parcurgem, metodic, mărturiile sumare ale celor care l-au cunoscut. Iar printre aceștia
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92964_a_94256]
-
trupului, și așa vizibil de la un kilometru, iar pe cap ținea o pălărie albă parasolară, mare cât roata de la căruță, încât, la intrarea în curtea noastră, Titanul provoca panică printre naivele găini, care cotcodăceau acuzator în frunte cu disperatul cocoș obligat să se retrăgă cu trufașa coadă între picioare. Uneori, orătăniile zburau îngrozite peste gardul salvator , în grădina cu pruni și viță de vie. Despre reacțiile contradictorii ale vânjosului nostru câine, Leul, la apariția în curte a uriașului scriitor, voi scrie
Cine sunteți dvs.,domnule Marian Dumitru? ( II ) [Corola-blog/BlogPost/93538_a_94830]
-
acord), sau expediții de supunere și pedepsire a populațiilor care nu-i recunosc statutul de suveran. Judecate În ansamblul politicii lui Alexandru cel Mare vizavi de Învinșii săi, asemenea excese apar mai degrabă ca accidentale. El recurge la forță doar obligat de Împrejurări, atunci când cospeii, de exemplu, manifestă, În raporturile cu autoritatea sa, o ostilitate fățișă. În general Însă, Alexandru caută căi de conviețuire și conlucrare amiabilă cu marile familii și, implicit, cu populația ahemenidă. Faptul este evident Încă din 334
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fabuloasă pentru proiectul studierii ecuației lui Fridman. Atunci s-a consumat actul al doilea al insolitei Întâmplări care i-a marcat existența. Actul Întâi se petrecuse În urmă cu două decenii, În primul an al studenției sale de provincial sărac, obligat să-și drămuiască atent resusele financiare, constând În bursa de merit și puținii bani care i se adăugau pe filiera parentală. Cu vreo două luni Înaintea vacanței de vară, ceasul lui de mână ieftin, dar solid și funcționând impecabil, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
râvnitul firișor de apă, soarta lor era destul de nesigură, căci puțul cel mai apropiat se găsea la patru zile de drum. Cu toate acestea, pe la jumătatea dimineții, pe când soarele necruțător era sus pe cer și căldura devenise sufocantă, se văzură obligați să se oprească, în așteptarea umbrei, și își dădură seama că puținele ore care le rămâneau nu vor înainta destul cu săpatul și că era nevoie să lucreze cu schimbul în timpul nopților reci. Gura puțului avea ceva mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
avea altă soluție decât să rămână pentru totdeauna pe vechea margine a prăpastiei, până când, stingându-se, avea să dispară și modul său de a înțelege viața, și pe Gacel Sayah îl durea să accepte că face parte dintr-o generație obligată să admită acest adevăr incontestabil. Camioane gigantice și rău mirositoare traversau Sahara de la nord la sud și de la est la vest, fiecare transportând încărcătura a treizeci de cămile; ca urmare, caravanele greoaie începeau să dispară de pe fundalul presărat cu dune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
primă și poate că principalul motiv pentru care în fiecare an aștepta cu nerăbdare momentul începerii raliului era ca să se bucure din nou de magicele zboruri deasupra dunelor, savanelor și pădurilor. Nené Dupré, descendentul unor de coloniști ce se văzuseră obligați să se întoarcă la oraș când vastul imperiu francez se dezmembrase definitiv, continua să păstreze în suflet dragostea pentru continentul negru pe care i-o insuflase familia sa și, de aceea, luna pe care obișnuia s-o dedice competiției nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
citând o cunoscută maximă sahariană. Să ne concentrăm asupra a ceea ce avem de făcut și să lăsăm viitorul în mâinile lui Allah. La puțin timp după aceea, porniră pe drumul de întoarcere spre peșteră, dar de data asta se văzură obligați să facă un ocol, pentru ca animalele să meargă mereu pe teren pietros, evitând locurile nisipoase sau pământoase, unde ar fi putut lăsa urme. Beduinii știau din experiență că o piatră răsturnată, un salcâm cu ramuri rupte, un lăstar ros sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pentru care au fost făcute, și din nou îl uimi îndrăzneala celor ce sfidau deșertul necruțător încredințându-se capriciilor unei mașini. Se apropie să le vadă mai de aproape și chiar intră în una dintre ele, dar imediat se văzu obligat să iasă, deoarece nici măcar el, care era obișnuit de mic copil cu cele mai ridicate temperaturi, nu putu suporta căldura ce se acumulase înăuntru. Îl sperie nebunia celor care, fără să fie obligați s-o facă, sunt în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mai ucigătoare dintre armele automate fusese concepută astfel încât să ocupe cât mai puțin spațiu posibil, iar mărimea cămășii unei uniforme nu se putea nicicum compara cu cea a unui jaique beduin. Rezultatul a fost că cei paisprezece oameni se văzură obligați să se așeze pe nisip sau pe pietre fără să se bucure de nici un strop de umbră. Imediat se simțiră de parcă ar fi avut niște fiare încinse pe spate. Numărul nouă a căzut primul, cu toate că era un irlandez foarte voinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cel căruia i se spune Mecanicul ? — De unde știi? Știu mai multe decât îți poți imagina... - zâmbi pe sub văl, așa încât celălalt nu-și dădu seama. Mulțumită acestui lucru, încerci să închei „o pace onorabilă“ cu o zi înainte de a te vedea obligat să accepți o capitulare necondiționată. — N-am capitula niciodată fără luptă. Gacel Sayah întârzie din nou să răspundă, se sprijini de peretele de piatră, își studie îndelung interlocutorul și, în cele din urmă, preciză pronunțând foarte apăsat cuvintele: — Ați fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
repede te-ai obișnuit să fii bogat...! îl ironiză Laila pe un ton glumeț. Nici mai mult nici mai puțin decât un camion...! — Nu e un cap de țară! — Și unde ajungem dacă o să cheltuim banii așa...? Gacel se văzu obligat să intervină, așa că, lăsându-se pe vine lângă maică-sa, scoase două bancnote din teancul gros pe care-l ținea în mână și i le flutură foarte încet în fața ochilor. — „Asta“ ajunge ca să plătim un camion care să ne ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pentru un anumit tip de nomazi, asemenea bunuri nefolositoare puteau ajunge să se transforme într-un adevărat coșmar. Cei ce iubesc cu adevărat deșertul, iubesc în primul rând libertatea de a se mișca și, după ce ani de zile se văzuse obligat să stea în același loc din motive complet străine de dorința lui, Gacel Sayah năzuia să săvârșească aceleași isprăvi ca tatăl său, singurul războinic în stare să străbată de două ori Pământul pustiu din Tikdabra și să cerceteze cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Odobescu: „Observați că Bălcescu folosea expresia, nu face nici cît o ceapă degerată, ceea ce Înseamnă că În vremurile acelea ceapa avea o valoare, dacă pentru a sublinia derizoriul unei situații, al unui obiect sau al unei persoane, el se vedea obligat să accentueze pe atributul degerată“. Fără Îndoială că valoarea cepei a cunoscut de-a lungul istoriei perioade de flux și reflux. Oricum, astăzi cuvintele lui Bălcescu... Mă pomenesc În fața tarabei, Încărcată de mere, de praz, de ridichi negre și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lift cu ghirlănzi de trandafiri, are aci la ferometalu de la poștă ța venit să-mi ceară bani ca să Împopoțoneze blocul după gustul ei și eu trebuie să plătesc cu zîmbetul pe buze și să spun: vai, ce frumos! de ce sînt obligată să accept În intimitatea mea aceste lucruri oribile care Îmi trezesc repulsie și să mi le cumpăr ca și cum le-aș dori la fel cum fac cu sandalele cu furourile cu farfuriile cu tapetele cu emisiunile de televiziune cu noile construcții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se jucau în ramurile neclintite ale arborilor. Jacopo bea și Beppo începuse să se simtă singur, deși erau atâția oameni în jurul său. Îl privea insistent pe Jacopo, încercând să ghicească de ce-l obligase să vină până aici. Jacopo se simțea obligat să vorbească: - E bine aici, trebuie numai să ne obișnuim cu aerul ăsta uscat. Poți să înnoți. Eu nu pot, oceanul e adânc, nu mai sunt tânăr. Am probleme cu inima și fac cârcei la picioare când intru în apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
om poate rezista cu cugetul curat unei asemenea grozăvii? Și cine poate face asta fără să piară? Dar iată-mă acum deschizând ușa camerei din mijloc cu propria-mi mână, singur săvârșind acest act fără putință de întoarcere, de nimeni obligat, trădat de propriile-mi gesturi, fapte și gânduri. Iar prea-discreții mei companioni, cei de teama cărora am înaintat în această direcție, mă privesc mai tăcuți decât însuși destinul, decât însăși tăcerea, plutind într-o noapte a ființelor care îi face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nimeni din urma noastră. Cu mașina, vreau să spun, deoarece pe jos ar fi imposibil să se țină cineva după noi. Dacă vrei, hai să ne întoarcem ca să te convingi că nu ne urmărește nimeni! Din nou, Cristian se văzu obligat să-i dea dreptate. În ciuda unui ușor sentiment de frustrare, simțea că o place tot mai mult pe Ileana. Avea o gândire logică și un bun simț practic care îl umplea de respect. Nici măcar Pohoață? o dădu el pe glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de ce ginerele său este interesat de aceste amănunte. Era adevărat că se îngrijise de petrecerea pe ultimul drum al lui Calistrat, dar înmormântarea bătrânului nu reprezentase pentru el nimic altceva decât o operațiune de rutină. Se simțise într-un fel obligat să se ocupe de funeralii deoarece știa de legătura acestuia cu ginerele său, însă nimic mai mult. Cum l-ați îmbrăcat pe Moș Calistrat? întrebă Cristian. Păi, să știi că n-a fost greu să alegem ridică Pop din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să găsească înțelegere din partea preotului paroh. Acesta nici nu voia să audă de strămutarea oaselor bătrânului în pământ sfințit. Cristian Toma stătuse multă vreme în cumpănă, nehotărât dacă să-i ridice prietenului său un monument funerar sau nu. Se simțea obligat să facă ceva pentru el. În cele din urmă, se hotărâse la o lespede simplă din granit negru, pe care o așezase la capul celui decedat. Nu gra vase pe ea decât numele Calistrat, nimic altceva. Cine știa când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cumpărările de pământ, au condusă ca în perioada interbelică numărul animalelor din gospodăria țărănească să crească, proces care a fost întrerupt de pregătirea și declanșarea celui de-al doilea război mondial. Regimul Antonescu a dirijat tăierile de animale, primăriile fiind obligate să raporteze de două ori pe lună tăierile animalelor. S-au stabilit prețurile maximale la toate produsele alimentare. La 1 iulie 1944, prețurile pentru plasa Parincea erau următoarele: Carne porcă - 160 lei/kg Antricoate - 200 lei/kg Slănină - 210 lei
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
comision de la domnișoara Clara. Îmi dorea multă fericire, Însă Îi părea rău că nu putea lua parte la cina de ziua mea. Domnul Barceló fusese nevoit să absenteze din oraș cîteva zile, pentru chestiuni de afaceri, iar Clara se văzuse obligată să-și schimbe ora de muzică cu maestrul Neri. Ea venise pentru că era după-amiaza ei liberă. — Clara nu poate veni fiindcă are oră de muzică? am Întrebat eu, uluit. Bernarda Își coborî privirea. Aproape că plîngea cînd Îmi Întinse un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
texte pentru contracoperte la o editură de prestigiu și, se zvonea, compunea versuri de erotică crepusculară, pe care le publica sub pseudonimul Rodolfo Pitón. În raporturile personale, don Anacleto era un bărbat afabil și Încîntător, Însă În public se simțea obligat să Întruchipeze rolul de rapsod și afecta un mod de a vorbi care Îi atrăsese porecla „Gongorinul“. În dimineața cu pricina, profesorul avea fața purpurie de tulburare și mai că-i tremurau mîinile, În care Își ținea bastonul de fildeș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]