1,776 matches
-
cu pâine caldă sau o covrigărie, pentru de-ale gurii. Nicicând nu mai avuseseră Bucureștii străzile atât de goale și pierdute într-o tăcere bizară, fără forfota oamenilor sau muzica localurilor. Era de parcă toți dispăru- seră subit, din cauza vreunei catastrofe, obloanele caselor părăsite erau trase, porțile încuiate bine, doar lătratul vreunui câine mai strica perfecțiunea liniștii. Toată lumea era deja la Cotroceni sau urma să ajungă imediat, pentru a-și lua un ultim rămas-bun de la Regina Maria, al cărei trup zăcea pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
și de acolo m-am eliberat. Mă scoteau înainte de a pleca, de data eliberării, în curte, ca să mă obișnuiesc cu lumina și cu soarele, pentru că era drumul lung până la Arad și se gândeau că după atâția ani în celule cu obloane, ochii, sigur, slăbesc, mai ales în lumina de septembrie, care-i ca vara... Cum era regimul de detenție la Miercurea Ciuc? Regimul era foarte dur. Erau gardience unguroaice și se purtau altfel de la celulă la celulă. De exemplu, după ce ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
devansată puțin de una dintre camere. Încă din aprilie a avut loc prima manifestare, pe partea noastră de celule, că organizasem un protest: am strigat de la ferestre tare: Ne omoară! Ne omoară! Ne omoară! Și unde am putut, am aruncat obloanele, că erau gratiile și, în oblic, erau niște obloane din lemn, ca nu cumva să vedem afară, sau din stradă să ne vadă cineva înăuntru... pentru că exista riscul ca din stradă să se uite cineva cu binoclu peste zidul închisorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
a avut loc prima manifestare, pe partea noastră de celule, că organizasem un protest: am strigat de la ferestre tare: Ne omoară! Ne omoară! Ne omoară! Și unde am putut, am aruncat obloanele, că erau gratiile și, în oblic, erau niște obloane din lemn, ca nu cumva să vedem afară, sau din stradă să ne vadă cineva înăuntru... pentru că exista riscul ca din stradă să se uite cineva cu binoclu peste zidul închisorii... Noi eram cu fața spre orașul Gherla, și , vis-a-vis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
închisorii... Noi eram cu fața spre orașul Gherla, și , vis-a-vis, peste zidul închisorii era cimitirul catolic, după aceea era șoseaua și orașul. Și dacă cineva s-ar fi uitat printre gratii, ar fi putut să vadă afară, dar așa, cu obloane, n-ar mai fi putut să vadă... Dar să vă spun de ce a avut loc revolta... Deja discutam cum să organizăm o altă grevă și să găsim forme de protest pentru că situația devenea din ce în ce mai insuportabilă în Gherla. Agresivitatea era dusă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
și dura atât. De aceea au și aflat, și eu sunt sigur că revolta în camera frontieriștilor a fost provocată, ca să o controleze. Și cei de acolo, într-adevăr, s-au baricadat cu paturi, au strigat la ferestre, au dat obloanele jos. Când au venit le-au cerut să desfacă paturile, să le dea la o parte, și, bineînțeles, s-a dat alarma. În scurt timp închisoarea a fost înconjurată cu tancuri, pe zidurile închisorii, unde erau gheretele de pază au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
-vă că totul se-ntâmpla în partea dinspre interior a „U”-ului, că știți că Gherla e în formă de „U”... Eu eram în partea dinspre cimitir, la parter, și asta era dincolo, dar totuși se-auzeau zgomote, că erau obloanele aruncate de deținuții de la etaj. Și era un exhaustor de metal, care mergea de la parter până sus deasupra, cu diametru de vreun metru și jumătate, care era ancorat la etajul 1 și la etajul 3 cu niște cabluri metalice, chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
vreun metru și jumătate, care era ancorat la etajul 1 și la etajul 3 cu niște cabluri metalice, chiar lângă ferestre. Și-au pus mâna deținuții pe cablu acela și o’ început să le zdrăngăne, după ce-au dat jos obloanele, și dom’le, și s-a’ desfăcut exhaustorul ăla din acele chingi, și de la bucătărie până sus unde era, la etajul trei, a căzut. Aia a făcut un zgomot mare. Și-atuncea au venit cu scara de pompieri și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
ziua nașterii... Așa erau puse, ca să le poți ține evidența... Groaznic. Unșpe mii! Ei, la data aceea, în ’58, erau vreo șase-șapte mii. Da’ foarte mulți erau acolo frontieriști. Și frontieriștii care au fost în acea cameră mare, au aruncat obloanele și-au dat jos și exhaustoru’. Și-atuncea au pus scara asta de pompieri și-o urcat căpitanul Istrate cu pistol automat și a tras pe geam. După două sau trei zile, am fost în camera aceea și-am numărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
am povestit: Uite, mă, ce-am văzut. Pe doi i-am pansat... Cum s-au comportat cadrele din penitenciar după acest incident? S-au schimbat condițiile de detenție? Din ziua aceea a început teroarea. În toate camerele unde-au fost obloanele aruncate și date jos, oamenii au fost puși în lanțuri... Te băteau, c-aveau motiv sau nu... Nu auzeai de dimineața până seara la fiecare etaj decât zdrang-zdrang, lanțuri, nu auzeai decât vaiete și gemete, domnule... Și asta a durat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
ținut mult timp... Și noaptea la 12 ne-o luat la grefă, ne-o făcut cazierul... Da’ ei făceau așa noaptea, să nu se vadă când îs duse în celule persoanele respective, că pe urmă era închiderea... Și aveau niște obloane, și toate geamurile se-nchideau, și nu se mai vedea în curte, și puteau să ne ducă și să ne-aducă. Și-așa, pe rând, după cum ne făcea cazierul, ne trimitea cu un gardian la celula în care eram repartizați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
dădea’ voie să ne plimbăm printre castani și care voiam mergeam să ne rugăm în fața mănăstirii... O jumătate de oră aveai voie. Apăi mâncam repede și ne plimbam, ș-atunci le vedeam, că săracele apăreau la geamuri, că nu erau obloane... La Mislea nu existau obloane, numai erau văruite geamurile, dar le puteai deschide că aveai voie... și vedeai numai câmp și dealuri. Atunci am văzut-o pe doamna Chehata la geam, săraca, ne făcea semne... și pe soția Mareșalului Ion
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
printre castani și care voiam mergeam să ne rugăm în fața mănăstirii... O jumătate de oră aveai voie. Apăi mâncam repede și ne plimbam, ș-atunci le vedeam, că săracele apăreau la geamuri, că nu erau obloane... La Mislea nu existau obloane, numai erau văruite geamurile, dar le puteai deschide că aveai voie... și vedeai numai câmp și dealuri. Atunci am văzut-o pe doamna Chehata la geam, săraca, ne făcea semne... și pe soția Mareșalului Ion Antonescu, pe doamna Antonescu... Și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
a fost a doua... A treia și-a patra a’ fost vara. Alea a’ fost plăcute, într-adevăr, că era răcoare... În camere, unde eram multe, era cald, era nădușeală... Că știți ce-o’ făcut la Miercurea Ciuc? Ne-o’ bătut obloane-n geamuri... Deci nu-ți intra aer aproape deloc în cameră, și eram înghesuite, pentru că-ntre timp v-am spus că fusese revoluția asta ungurească, și-o mulțime de persoane care ținuse cu revoluția, mai ales ardelence, o’ fost arestate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
și ne cunoșteam și familiile. Deci așa de multe veniseră, că trebuia să dormim două-ntr-un pat... Nu mai aveau loc în închisoare pentru fiecare, așa de multe erau... Și vara era nenorocire, nu intra aer deloc dacă erau obloanele alea închise complet... Așa că salvare o fost pentru noi c-am stat la izolare, cinci zile, și pe-ormă 3 zile... O fost așa bine și răcoare acolo... și-am fost numai trei... Și între timp o cunoscusem pe nepoata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
deschis veceul, și-apoi ăștia o dat oblonele jos... Pe urmă, după rebeliune, ne-o pus de-lea înfundate, scândură la scândură, și n-ai mai primit aer, numa’ pă deasupra da’ puțin. Și-apoi ăștia o dat jos toate obloanele alea de scândură, și-apoi a-nceput a striga: Criminalii! și Vrem procuror general! Era Goiciu atunci comandant. Și-apoi pân’ la urmă o venit Goiciu cu-n batalion de gardieni și cu Istrate, că ăsta era cu regimu’ și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
cinzăci, numa’ pe o parte din ei, p-ăștia care o’ făcut protestu’ aista. Asta o fost... S-a schimbat regimul de detenție după revoltă? Păi da, că înainte n-aveam puse scânduri la geamuri, pe urmă le-o pus... obloanele ale înfundate. N-ai mai văzut nimic afară. Și-apoi o-nceput cu mâncarea tare slabă... Ne-o dat numa’ ciorbă de murături, ciorbă de burtă necurățată... era verde zama pă ea... De-atunci mie nu-mi mai trebe ciorbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
să mai telefonăm colegilor pe care îi mai știm... da, da.. să nu uit..!”. Perdeaua oftă adânc, răscolită de o adiere de vânt care pătrunse în casă cu răcoarea dimineții. Simții cum pleoapele grele îmi căzură peste ochi, ca niște obloane... „ da, da... să nu uit...pe 25 octombrie.. la.. Se-mi...”, și alunecai fără să știu, într-un somn adânc... adânc fără capăt. Noaptea amintirilor se sfârșise. EPILOG Ne vom întoarce într-o zi... Capitolul I DUPĂ ȘAIZECI DE ANI
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
criza prelungită, și-a scos batista mare în carouri multicolore, s-a tamponat ușor pe fața purpurie, apoi s-a dat la o parte făcând semn șoferului militar să tragă cu spatele. Acesta a coborât din mașină, a lăsat jos oblonul din spate și a tras fix până la ușa vagonului. Apoi a coborât și, împreună cu milițianul, se uitau la ceea ce făceam noi. Eu nu înțelegeam, totuși, de ce trebuia să urcăm noi primii în mașină. De ce? Poate pentru faptul că "bunurile" de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
la numărul care le fusese indicat. Șoferul, când a văzut că transferul de bunuri și persoane s-a încheiat, a urcat la volan și a tras mașina mai în față cu vreo doi metri. A coborât apoi și a închis oblonul din spate. Ascultați aici! zise milițianul. În timpul mersului toată lumea stă jos. Clar? Nu stă nimeni în picioare, nimeni! S-a urcat în mașină și am pornit. Acum aveam un alt mijloc de transport. Oare cât timp vom merge? Era de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
înierbată și copleșită de mulțimea rugilor de mure care cuprinseseră întregul sol, asemenea unor liane târâtoare de dimensiuni liliputane, dar care amortizau, oarecum, asperitățile terenului. Apoi, mașina a încetinit și s-a oprit. Șoferul a coborât și a dat drumul oblonului din spate. Milițianul a venit și el în spatele mașinii. Familia Butu coboară. Executarea! Moș Butu a coborât primul. Însă operațiunea nu a fost tocmai reușită. A sărit din mașină, dar s-a dezechilibrat și, la contactul cu solul, s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
-te odată de acolo, nu mai sta ca o momâie-n drum, amețitule! Hai, mișcați-vă!! Gata, șofer, mergem mai departe! Abia atunci am înțeles de ce ne spusese nouă să urcăm primii în mașină. A pornit fără să mai salte oblonul din spate. Dar n-am mers prea mult. Cam după vreo două sute de metri, Molotovul a oprit din nou. Acum e rândul vostru. Coborâți!... 4. 1951 ANUL MUTANȚILOR ENIGMATICI sau METAMORFOZA REGRESIVĂ ...Și am coborât. Era o nebunie galbenă: o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
asta deși nu avea nicio vină. Comandanți care și-au depășit atribuțiile. În dispozitivul pe care l-am avut în Piața Palatului, eu nici Gărzi patriotice nu am primit. Le-am spus oamenilor mei: "Stați grupați, protejați-vă, închideți-vă obloanele la tancuri, nu ieșiți, nu trageți în populație". Dar, sigur că în vânzoleala aia nu știi ce e. Ne anunțau, strigau și prin megafoane: "Vine o mașină cu numerele cutare, este plină de teroriși, împușcați-i!" Stai un pic, dar
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Schwefelberg În memoriile sale <endnote id=" (537, p. 85)"/>. Referindu-se la o situație asemănătoare, petrecută În București În 1936, Mihail Sebastian nota următoarele În jurnalul său : „Aseară, pe strada Gabroveni [...], atmosferă de luptă. Negus torii ovrei lăsaseră În jos obloanele și așteptau pe agresori, deciși să reziste. Cred că e singurul lucru de făcut. Dacă e să crăpăm, cel puțin să o facem cu bâta În mână. Nu e mai puțin tragic, dar e - oricum - mai puțin ridicul” <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Fii-su lucra pe camionul Unității. Mi-e că nu mai mult de două-trei ori pe lună făcea el pe șoferul pe un Buceag din primele tipuri apărute, hărtănit În ultimul hal, cu tăblăria Împușcată și vopseaua cojită și scândura obloanelor plină de cârpituri din șipcă și placaj. Cel mai adesea apărea cu Dacia aia roșie ca să-l ușureze pe moșu’ de bani ori să primească de la el te miri ce instrucțiuni. Se retrăgeau atunci În birou sau la umbra caisului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]