9,947 matches
-
asta chiar că regret venirea mea aici! înclină privirea, ca un rămas bun și iese, fără să se grăbească, ci cu un pas cumpătat, domol, plin de siguranță însă, lăsînd în urma sa, pe chipul și în sufletul lui Mihai, dincolo de oboseala ce-l răpune, un mare și neliniștitor semn de întrebare. Radu și Lazăr merg iarăși la Dorin, pe care l-au culcat lîngă sobă și l-au învelit cu cîteva pături după ce doctorul i-a făcut o injecție și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cîteva scaune puse alături și o saltea, înveliți cu haina tatălui și cojocul actorului. Dacă obosești și vrei să te schimb... Nu, că se scoală tatăl lor după miezul nopții arată studenta spre salteaua unde părinții copiilor dorm, frînți de oboseală. Doctorul se lasă trezit cu greu iar cînd își dă seama unde se află, începe să clatine din cap îndurerat: Unde-o fi Aura? Uite ce transpirat sînt. Am avut un coșmar... Lazăr încearcă să-l îmbărbăteze, mergînd împreună spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
acasă, la ceasurile astea, în fața ceștii cu cafea, stau și mă gîndesc: ce-am realizat?! Vin obosit, extenuat de tot felul de treburi și, ca un adolescent răscolit de hormoni, visez pînă la obsesie să merg în dormitor, unde, în oboseala mea, să mai pot găsi încă putere să întind mîna, să dau plapuma la o parte, apoi, cu palma tremurînd, să ghicesc prin întuneric formele unui trup... Dar... mereu aceeași răceală. Și mă apucă o ură și o furie... De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
încă..." În zgomotul dur al roților în mișcare de la mașinile de torsionare, cu privirea fugară peste femeile ce se agită, Mihai încearcă, în gîndul lui, o comparație cu alte munci, poate chiar din sectorul tehnico-economic, unde, dacă nu pici de oboseala brațelor, te frînge istovirea nervilor, mai ales de cînd, reducîndu-se posturile în schemă, au crescut sarcinile celor rămași. În fond, se întreabă el din senin, poate surprins de mișcarea brațului unei fete care, înfășurînd capătul unui filament, seamănă cu gestul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
secție, că dau azi lista locurilor libere? Nu, mulțumesc! Rămîn în cercetare. Ștefănescu salută și iese. În urma lui, Mihai încuie ușa, se dezbracă pînă la brîu și se bărbierește, apoi, îmbrăcat la loc, atent să nu i se mai cunoască oboseala pe obraz, pleacă spre pavilionul administrativ. Intră într-o încăpere la etajul doisprezece, destul de spațioasă, ocupată doar de două birouri, cu frumoase tablouri pe pereți, reprezentînd priveliști montane sau flori un tablou cu un ram cu trei boboci de magnolie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
constat asta! nu a avut, ea însăși, sclipirea diamantului... ca femeia aceea, pe care am încercat s-o ostracizez... Și ce dacă a fugit din țară cu un marinar?!..." Pășind rar, cu capul plecat, pradă vîntului care dă semne de oboseală, Mihai își mută gîndul de la Doamna Ana "mă doare prea tare" la vizita Cristinei; revede cu ochii minții totul, de la prezența ei în fața ușii, îmbrățișarea născută din dorința amîndurora, ca o explozie, pînă la acel "chiar că regret venirea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să-l caut, să-l prind și să-l supun". Auzind aceste cuvinte, oamenii au încercat să-l oprească. În nici un caz să nu te duci. Soarele este foarte departe de noi, cum să ajungi la el? Vei muri de oboseală pe drum". "Nu te duce, soarele este atât de fierbinte, că te va arde cu razele lui". Dar Kuafu era de neclintit în decizia sa și a spus poporului său: Pentru liniștea și fericirea tuturor oamenilor, voi merge să caut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
învăța tehnicile taoiste. Dar maestrul îi dădu un baltag și îi spuse să plece în pădure, împreună cu alți ucenici, după lemne de foc. După o lună, mâinile și picioarele lui Wang Qi erau pline de răni și bătături. Nemaiputând îndura oboseala, îi încolți în minte ideea să se întoarcă acasă. Dar într-o seară, el îl văzu pe maestrul taoist cinstindu-se împreună cu doi oaspeți. Era întuneric în cameră. La un moment dat, maestrul scoase o foarfecă și tăie o coală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
zahăr, iar în sud din contră, se pun sare și legume. Această tradiție își are rădăcinile în obiceiurile religioase budiste. Se spune că, atunci când Sakyamuni a plecat de acasă pentru a dobândi virtutea, a leșinat pe drum din cauza foamei și oboselii. O păstoriță care trecea pe acolo l-a luat cu ea și i-a dat să mănânce un terci din orez cleios și nuci. Întremat, Sakyamuni s-a așezat sub un tei pentru a medita și acest episod ar fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cărnurile vechi, sânii prăbușiți, zâmbetele ațâțătoare îi crapă obrajii ca piersica putredă în zeci de riduri, gușa de iguană îi palpită în ritmul unor gemete anunțând voluptatea care îți sună ca horcăitul unui muribund. Cearcănele violacee nu mai înseamnă dulcea oboseală a amorului, ci prevestirea orbitelor goale. O imagine a morții mult mai puternică decât scheletul cu mantie și coasă. Dar până și o cocotă ajunge să simtă că totul e demult și departe; se oprește, își curăță fața de farduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
fi găsit resurse s-o felicite. Oricum, visul nu i s-a împlinit, unchiul meu (mare iubitor de cockeri) negândindu-se nici măcar o clipă să mă lanseze în cariera cinematografică. Pe la sfârșitul clasei a IV-a, într-un moment de oboseală, de proastă dispoziție sau mai știu eu de care, în fond menopauza creează atâtea probleme, m-a scos la tablă să rezolv un exercițiu, m-a lăsat să scriu o mulțime de cifre și de semne aritmetice și așa, deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
iar treburile îmi reveneau mie, singur cu mama pe-acasă; g) dacă ieșeam la miuțe, perețelu, băruța ș.a.m.d. ș.a.m.d., se chema că mă jucam; h) nu puteam să mă tot joc când mama era frântă de oboseală și erau atâtea de făcut; i) dacă mergeam la antrenamente, se chema că am o ocupație serioasă, iar treburile puteau să aștepte; j) ca puști topit după mama și Matei, ca să mai scap de treburi și să-mi mai văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
plăceau la nebunie cărțile despre marii exploratori ai Africii - Stanley, Baker, Livingstone, Burton... În zilele noastre exploratorii nu prea mai au ce face. Digby se cufundă cu voluptate În gîndurile sale. Avea sentimentul că fericirea lui izvora dintr-o imensă oboseală; nu voia să facă nici un efort și se complăcea În această stare. Poate că tocmai de aceea Își recăpăta atît de Încet memoria. Am putea consulta listele funcționarilor de la Oficiul Colonial, zise el, pentru că totuși trebuia să facă un efort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fie niște sfinți, sau niște paria care nu mai au nimic de pierdut. — N-ai fost detectiv, ci doar autor de romane polițiste! exclamă Johns. — Mă simt cam obosit, zise Digby. Cum fac un mic efort mintal, mă cuprinde o oboseală grozavă - Îmi vine să mă Întind și să dorm. Chiar aș face bine să mă culc. Digby Închise ochii, dar Îi redeschise peste cîteva clipe, spunînd: Ar trebui, cred, să se reconstituie În amănunt primul caz... cel care a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
e la fel de viu ca și dumneata. 2 — E viu? — Firește că-i viu! Nu pricep ce ți-a venit să-l alegi tocmai pe el! — Dar În cazul acesta, nu sînt un criminal! exclamă Rowe, simțind că-i piere toată oboseala și observînd chiar că afară era frumos. A fost rănit grav?... — Vorbești serios? Îl Întrebă detectivul, perplex, și adăugă: Nu pricep nimic din ce-mi spui. Unde s-a Întîmplat povestea asta? Și cînd anume? La ce scenă ai impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Nostalgia lui era ca un prim simptom al maturității, cînd aventura Încetează brusc de a mai exercita vreo atracție. — Vom ști În curînd pe ce lume ne aflăm, spuse domnul Prentice. Dacă nu găsim nimic aici... Silueta lui Încovoiată exprima oboseala și deznădejdea renunțării. Undeva, departe pe șosea, cineva agita o lanternă. — Cine naiba se joacă acolo? mormăi domnul Prentice. Parcă-ar face reclamă!... Își Închipuie că fără busolă nu-ți poți găsi drumul prin meleagurile astea... Mașina o luă Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a reforma politica partidului comunist a fost intenționată sau fără intenție. Evenimentul s-a consumat iar motivele sale sunt destul de clar exprimate: Încă înainte de lansarea SDI («Inițiativa de Apărare Strategică» a SUA), economia și societatea sovietică dădeau semne de criză (oboseală): scăderea speranței de viață cu patru ani în anii ´70 pentru bărbați, și creșterea mortalității infantile făceau ca experții să considere, în 1987, că, «măsurată după sănătatea poporului ei, Uniunea Sovietică nu mai este o națiune dezvoltată». În domeniul economic
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cu douăzeci de ani numărul cazurilor de depresie era foarte mic, în prezent, clinicile de specialitate sunt tot mai solicitate de oameni care suferă de depresii reactive», a mai spus Mihăilescu. Tot mai mulți români încep să dea semne de oboseală în fața greutăților zilnice și a grijilor, iar din lipsa banilor și din teama de a nu mai avea ce mânca, mulți ajung să se îmbolnăvească psihic (unii chiar ajung la sinucidere, ca măsură disperată și extremă). [...] « Dificultățile economice fac să
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
e stilul nostru? Există un singur oraș românesc, cu o marcă arhitecturală proprie? Am rămas la țăran (singura originalitate) și n-am știut că satul n-a intrat niciodată în lume. [...] Luciditatea este o manifestație de crepuscul al unei culturi. Oboseala a luat locul creșterii. [...] România nu trebuie să se mângâie că mai apare prin ea din când în când prin ea câte un om mare. Eminescu, condamnat a scrie într-o limbă necunoscută, n-a putut deveni universal. Plăsmuirea acestei
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
lăudându i-se înțelepciunea! Adevărurile izvorâte din resemnare nu sunt un titlu de glorie. [...] Plaga seculară a României a fost scepticismul. Este într-adevăr surprinzător cum la un popor întârziat a putut să apară un fenomen caracteristic declinurilor, saturației sau oboselii culturilor. Când energia productivă a unei culturi se epuizează, nemaiavând ce crea, sterilitatea îi dezvoltă un plus de luciditate, care anulează naivitatea și prospețimea. Un suflet sceptic nu este creator, fiindcă orice scepticism structurat presupune izvoare secate, sterilități originare.” Resemnarea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
orașului; chiar și acum, eu, care o văd pentru prima oară, pot spune că e o femeie atrăgătoare; dar dacă-mi închipui că o privesc cu ochii celorlalți clienți ai barului, iată că asupra ei se depune un fel de oboseală, poate doar umbra oboselii lor (sau a mea, sau a ta). Ei o cunosc de când era fată tânără, îi cunosc viața și minunile, unii poate au avut cândva o aventură cu ea, demult uitată; în fine, un val de alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
eu, care o văd pentru prima oară, pot spune că e o femeie atrăgătoare; dar dacă-mi închipui că o privesc cu ochii celorlalți clienți ai barului, iată că asupra ei se depune un fel de oboseală, poate doar umbra oboselii lor (sau a mea, sau a ta). Ei o cunosc de când era fată tânără, îi cunosc viața și minunile, unii poate au avut cândva o aventură cu ea, demult uitată; în fine, un val de alte imagini se depune asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ei, Rose, locuise la ea, ca să să aibă grijă de copii, care dormeau buștean la sosirea lui Mma Ramotswe. Se furișă în camerele lor și le ascultă respirația liniștită și le mirosi sudoarea dulce de copii adormiți. Apoi, sfârșită de oboseală, se rostogoli în pat, văzându-se cu ochii minții încă la volan, cu ochii continuând să i se învârtească îndărătul pleoapelor închise. A doua zi dimineață, lăsă copiii în grija lui Rose și se duse la birou devreme. Mma Makutsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
De ce să-mi scrie? Între sprâncene parcă-mi bătuse cineva un cui și încercam degeaba să-l smulg. Nu-mi dau seama ce mi-a înfiripat mintea mai târziu, de unde venea vocea aceea, dar m-am trezit calm, cu o oboseală plăcută în mușchi, cu mici furnicături, ca dup-o noapte de amor liniștit. Nu-i nici un semn pe-afară, totuși. Dar senzația aceea că mai e cineva în cameră persistă, chiar și după ce m-am trezit. Dacă-mi trec mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
sunt destule muzee pe lumea asta. Și ce să faci cu atâtea haine? Pe cine vrei să impresionezi? Pentru cine să fii elegant? Unde te duci, până la urmă? Și cui îi pasă de cum arăți tu? Ești generos din plictiseală, din oboseală, pentru că te sufocă tot calabalâcul din preajmă. Bucuria mea cea mai mare e să arunc. De câte ori sunt singur acasă, mult mai rar decât mi-aș dori, umplu sacoșe cu haine, pantofi, cutii, mai strecor și niște bibelouri și statuete ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]