8,125 matches
-
Curierii aceștia mergeau cu cea mai mare repeziciune, aducând știri însemnate, și lumea, când vedea că trece un asemenea călăraș, părăs’a drumul mare și se ascundea în păduri, se înfunda în șanțuri: pentru că obiceiul era să se schimbe calul obosit cu cel d’întâiu cal care se întâlnia, iar bietul păgubit trebuia să umble mult până să-și reia calul viu sau mort”. In timpul războaielor austro-ruso-turce din secolul al XVIIIlea, operațiunile militare, purtate și pe teritoriul românesc, au ca
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
plagiat? Epilog Problema plagiatului există cu adevărat doar în cărțile mari și la autorii de succes. La cei lipsiți de audiență, chiar și atunci când e descoperit, plagiatul nu devine o problemă, decât cel mult una juridică. Nimeni nu s-a obosit până acum să identifice, să denunțe plagiate și împrumuturi în scrierile unor, de pildă, N. Bagdasar sau Al. Posescu. Nici chiar în operele unor M. Ralea sau T. Vianu, deși aici s-au auzit câteva voci, vai!, atât de discrete
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
fi aproape, cum nici nu-ți poți închipui. Parcă mi-ar smulge cineva fâșii din trup, una câte una, încet, chinuitor. Fizic, sunt aici, dar atât. Mintea, inima, sufletul, străbat în fiecare secundă sute de kilometri, către tine. Fără să obosească. Se hrănesc mereu cu speranță. Firul firav de speranță, despre care aflasem, cândva, că a rămas, ca printr-o minune, într-o cutie. Ți-am rămas datoare cu niște gânduri și amintiri, așa că m-am hotărât să-ți scriu. Mi-
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
una furtunoasă, pasională, așa cum mai vezi prin filme, dar mă simțeam în siguranță, alături de el. Gândeam că prin firea mea exuberantă, voi suplini ceea ce lui îi lipsea. O vreme a fost suficient, însă la un moment dat, am început să obosesc. Așteptam o schimbare din partea lui, fiecare femeie cred că își dorește un pic de romantism în iubire. Schimbarea n-a venit. Ușor, ne-am îndepărtat unul de celălalt, devenisem simpli colegi de apartament. Împărțeam totul, mai puțin trăirile sufletului. Cum
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
fi prins în capcană de un lanț prea lung al semnificanților fără referent. De aici senzația de gol, de absență, de eu în căutarea sinelui, dar aflat mereu în afara lui, ceea ce duce la un Narcis cu mii de fețe. El obosește căutându-se și, pentru a se feri de melancolie sau nebunie, adoptă poza leneșului. Starea poetică de "lene", starea Trântorului, se traduce printr-un refuz al verticalității: Flacără jucăușă, dogorâtoare, ai clipit la patul meu de șmecher crai. Rogu-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
o armă îndreptată spre sine. O formă supremă a onestității care se întâlnește cu ipocrizia. Un impas fără ieșire. O dramă. Ironia înseamnă acuitate, perceperea polisemiei realului: Munților, nu mai bateți mătănii la altarul cerului, posomorât, de toamnă, Dumnezeu e obosit, nu vă dă ascultare, cuvântul vostru colindă prin veșnicie ca un fum, la întâmplare. (Mila pământului) Prin atribuirea gestului de prosternare munților se realizează un transfer calitativ: ruga este înaltă și hotărâtă precum muntele. Această formă de relief devine simbolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
materie a disperării..."62 Râuri, nu vă mai prosternați, câmpii nebuloase, strângeți-vă sul ca un hrisov prăfuit, (...) greierul a uitat să cânte, paserile refuză să zboare și în crâng s-a sinucis un pițigoi. Într-un univers atât de obosit, unde însuși Cuvântul "colindă prin veșnicie ca un fum, la întâmplare" (simbol al alterității artei), ele-mentele cunosc o mișcare retractilă ("câmpii nebune, strângeți-vă sul..."), o amnezie inexplicabilă ("greierul a uitat să cânte") ori un refuz ritos de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
era un copac cu o scorbură așa de mare, că Încăpea capul unui om. Pe una din băncile din apropiere, stătea o femeie Înveșmântată În negru, puțin adusă de spate la cei 55 ani, cât am aflat ulterior că avea. Obosise de drumul făcut de la hotel până acolo, pe aleea pe care mersesem și eu până la apariția șopârlei. Era așa de mult soare și răcoarea de dimineață, te Îmbia să părăsești În grabă camera de hotel. Am Început un schimb de
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
de distracție, Încheiase Teia. Eu am un prieten cu familia În Constanța, l-am vizitat când am ajuns aici, i am procurat ceva din capitală, o piesă pentru mașină. Acum am program de voie. Și eu am ajuns așa de obosit. Când am mai auzit și de mers pe plajă cu noaptea-n cap, Îmi venea să-l las singur pe Silviu să se descurce. Are și carnet dar Încă nu-i las libertate deplină, aici sunt tot felul de indivizi
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
acestor mari sărbători. Nici nuntă să ne învăluie mireasma credinței, nici cucernica îngenunchere în fața morții. Este și acesta un portret a trecut ca o ironie ca frunza a apărat floarea de ploaie și furtuni, de soarele pătimaș, ce ne adoarme obosiți la amiază, de iarna aceasta cu veselia pierdută pe drum, acoperind frunzele, galbene și ele, mediocre în ambițiile lor, au rămas în hora cu iele. Senzualism suav Așa spunea un critic despre poetul Emil Brumaru! Este un fel de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Sub bagheta cărui regizor căutam o altă realitate, străină de inima mea, de inima reginei care aștepta? Femeia avea gleznele legate" Efecte de regie au fost în dezmățul de dimineață, desenat într-o vibrație nervoasă de nerăbdare. La amiază era obosit de marginile amenințătoare în care a intrat năuc. Soarele arde, mici ventuze ciupeau de-a lungul umerilor încovoiați de greutatea aripilor care au uitat să zboare. În amurg, un cer desprins din Chagall dezvăluie lumini roșii dintr-o altă lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
trec mereu mai departe, pentru ei, ea nu există, se mută ușor spre marginea când veselă, când tristă! Ei au viziune îi chemă orizontul nemărginit, au viitorul tipărit al nostru veghează în asfințit. Noi nu mai stăm la pândă, am obosit ca un vânător blestemat, împietrit în nemișcarea sumbră, săgeata noastră are vârful în umbră. Când murim de tot? Când nu mai avem amintiri! Mormintele sunt mărunte stau pe alei, ca niște soldați, surori și frați fără arme, în cazarmă claustrați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Mi-ar trebui martor, înainte de sentință, să confirme sau să nege, judecata dată prin lege. De frică toți o acceptă, o și laudă cât de dreaptă este și ce serpentine coboară, pentru ca pedeapsa să fie scurtă și ușoară. Poate am obosit să mai zbor, să mai cânt frumusețea pământului, fără să mă tem că nu mai pot scrie, cu harul de la Dumnezeu dăruit și mie. Ce sentiment de culpă și duplicitate am avut toată vremea, cu nuferii desprinși din mine, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
mocnit, la nesfârșit. Ce să mai spunem noi, cu hainele roase de molii, veșminte cumpărate din talcioc sau în rate, spuneau părinții trăgându-și plămânii; nu mai erau stăpânii vremurilor rostiți în istorie... au murit după gratii și-n munți, obosiți fără vreme și cărunți. Noi am rămas, peste veac, oameni de pripas, să scriem cu un cărbune despre ei, despre alte scântei și poate despre cântecul de zăpadă căzută proaspăt pe strada unde a rămas o minune de pripas! Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
pustiu. Cât de mult a trecut, de când n-ai mai fost pe-acasă. Nici nu te văd clar, sub ochelari. Cât ai crescut, lentilele sunt negre și mari, ca niște monștri uitați de vreme. Mă înfioră cuvintele nespuse și brațele obosite de pază, la porțile cerului de altădată, într-o lume uitată.. Vorbele mari le tot ascult, și iată, nu le înțeleg, de parcă m-ar răni mai mult decât credința și căința unui păcătos îngenuncheat, pe treptele bisericii uitat. Mă plimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
poeme chemat de condeierii bătrâni în pagini de suflet stăpâni. Marea iubire nici nu cred că ar greși, ținta scurtă va poposi un timp și ce minune se va împlini! În rest, nuanțe de frig și de cald pe piatra obosită de smarald din inel, o minciună și el. În rotundul lui a rămas un gol, ce plictis, după atâta ocol! N-a înțeles nici fata mea. Ce modele să caut în cărțile pe care le tot laud? Ele nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
inautentică, până și rochia preferată și-a pierdut candoarea și părul blond nu mai cheamă mângâierile transparente și naive; adeseori bolnavă, arsă de febră, este bântuită de voci sinistre: Vocile zburau în jurul capului,/îmi cuprindeau mâinile/în semn de adio! Obosită în permanență, pasăre cu aripile rănite, pândită de moarte, poeta se retrage în vârsta perfectei candori. Își amintește, bunăoară, un vis cu cerbi: Aveau ramurile umbroase/și dure, bătrâni ca a lumii petală/ de argint clătinată în salbe;/ duceau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
aparatura nu este ultrasofiscticată, chiar dacă condițiile de igienă sunt precare, iubirea de oameni face minuni. Numai iubirea. Este cel mai înălțător sentiment pe care îl poate avea cineva, este Legea universală a existenței. Este iubire. Și indiferent de cât de obosit ai fi, iubirea te ridică și te ajută mai departe. Dar în acest moment acest sentiment lipsește aproape cu desăvârșire în sistemul sanitar românesc. Spun „aproape”, pentru că, pe ici, pe colo, mai sunt și oameni adevărați în acest sistem. Problema
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
și murdară”)”înfipte tare ca două gheare”)”I se păru că mișcă iar ca o gânganie”. Copilul este atras de Manuela, de basmul pe care ea le spune cu voce tare Ădar numai pentru ea, pruncul era în afara universului ei, obosind-o, enervând-o). Paradoxal basmul evidențiază o virtuozitate sufletească de excepție, iar acest pasaj de literatură este unic în întreaga operă prin expresivitatea artistică. Dialogul eroinei cu copilul este singura pagină de literatură veritabilă : Atunci a intrat în inima mea
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
o căldare de apă, căci și altcineva poate să facă acest lucru pentru bunica mea. În lumea mea, voi da întotdeauna ajutor unei persoane nevoiașe. Voi oferi locul meu pe scaun unei persoane bolnave, însărcinate, unui bătrân sau unui om obosit de la serviciu. În lumea mea, mă voi implica în certurile unui grup de persoane, deoarece nu voi putea să tolerez un circ zădarnic. În această lume, voi da ceea ce pot unui copil, care are nevoie mai mult decât mine. Chiar
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
cu două pistoale imaginare și începu o luptă cumplită cu umbrele pădurii. Bărzăunul atîta așteptase. Uită și de tritoni și de pește și se alătură lui Virgil în lupta pornită. Toată pădurea începu să răsune de strigătele lor pînă ce obosiră și-și dădură seama, amândoi deodată, că li-i grozav de foame. Porniră deci spre casă făcînd tot drumul planurile expediției extraordinare ce urma să aibă loc în cel mai scurt timp posibil. Și Bărzăunul se lăsă convins ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nu să colonizeze o Planetă; v-am spus de incidentul cu roboții de pe o planetă. Așa că vă sfătuiesc să controlați bine roboții cu inteligență artificială indiferent de generație. Aurora: Cum și cănd te odihnești? Evelin: Prin structura noastră noi nu obosim, dar periodic facem căteva ore de repaos singular, în care rememorăm ce-am făcut și ce urmează să facem. Aurora: Atunci odihnă plăcută. Ai la dispoziție tot laboratorul și apartamentul oaspeților. x x x în laborator, în jurul mesei: Evelin, Profesorul
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Dar datul social, repet, este tot mai mult alcool, droguri, internet, furie religioasă. Oare copilului care se naște în eprubetă i se poate transmite tot datul biologic genetic căștigat de ereditate și evoluția în milioane de ani? Domnule profesor, am obosit, vă rog continuați dumneavoastră. Profesorul: Stimată asistență, natura l-a creat pe om, nu omul natura! Există, pe undeva, teoria că omul de cănd s-a născut s-a luptat cu natura. Fals! Am să vă rețin atenția cu o
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
sfărșitul vieții și chiar a Pămăntului. Dar, din măsurătorile astronomice, el ar putea fi periculos pentru Pămănt peste patru-cinci milioane de ani. Animație generală. Ciocnirea în spațiu dintre asteroizi a născut milioane de meteoriți care călătoresc prin spațiu și cănd obosesc, cad pe Pămănt; cine vede clipa crede că a mai căzut o stea. Aurora: Dar cele mai spectaculoase sunt cometele, cu coada lor lungă de mii de kilometri, formată din praf cosmic, gheață, hidrogen, carbon, oxigen și azot. Numărul cometelor
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
o dedică prietenului său Hölderlin, poem cu o perfectă logică internă a drumului suitor de la complicitatea finitudinilor vieții de rând o temniță cu grijile, dorințele, speranțele sale la radicala eliberare: În juru-mi, în mine sălășluiește pacea. Grijile oamenilor, ce nu obosesc niciodată, dorm. Ele îmi dau libertate și răgaz. Mulțumescu-ți, ție, o, Noapte, tu, Eliberatoarea mea! Ca un văl alb de ceață Luna înconjură hotarele șovăitoare ale depărtatelor coline... Ochiul meu se înalță spre eterna boltă a cerului, Cătând spre tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]