6,770 matches
-
Era un moșneag soios, mirosind a acru și bine hrănit cu alcool. Trecu În derivă, Înjurând chelnerița de la bar cu o voce pițigăiată („Împusita dracu, cu mă-ta-n brațe, lepra dracu...”). Lola Jo mă privea insistent. Avea un aer obosit, puțin debusolat. Am mai comandat un coniac pentru ea, dar mi-a făcut semn că nu. Mi-a surâs cochet și s-a ridicat. Doamne, cât de mult doream să o duc la hotelul acela nenorocit. Sânii ei dulci, buzele
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
execuție, unul din agenți îi strânse ziarele și țigările din celulă, le împături și le puse atent într-o pungă de plastic. Lipi patul de perete și mai aruncă o privire înapoi ca să nu fi uitat ceva. Nimic. Doar pereții obosiți și scrijeliți cu tot felul de simboluri și diferite inscripții susțineau liniștea profundă și înșelătoare ce cuprindea încăperea, de parcă ar fi ascuns ceva: o absență atât de puternică, încât devenise prezența coșmarului care domnea după gratii. A doua zi dimineață
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
salivei se contopea cu acreala transpirației și cu izul de lavandă putrezită ce emana dintre așternuturi. Amestecul de mirosuri ne intra în ochi și ne înțepa nările, și cu fiecare secundă ni se făcea tot mai greață, eram tot mai obosiți, ne luă și amețeala, iar unchiul nu mai murea. Continua în schimb să dea cu mâna pe sub pătură încercând să îndepărteze mâna mătușii aplecată asupra frunții sale. La un moment dat se întoarse într-o parte, cu genunchii adunați și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
urmau să se împrăștie în miliarde de atomi care în câteva secunde ar fi dispărut asemeni steluțelor din focurile de artificii. — Ce-ai rămas așa, ca o stană de piatră? Ești cam palid. Te simți bine? N-am nimic, puțin obosit. — Tu ai văzut cât e ceasul? — Nu. — Obosit de atâta somn; tu ce crezi? — Nimic. Nu ai și tu o părere, măcar așa, de ochii lumii? — Nici măcar de ochii lumii. Dar ce am spus, dragă? Mirosul din bucătărie îi apăsa
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
loc meritat în ierarhia acestei instituții medicale. Veni acasă frântă de oboseală. - Mamă, nu mai pot, spuse ea de cum intră pe ușă, aruncând pe pat poșeta și pardesiul. - Ce s-a întâmplat? De ce anume nu mai poți, fata mea? - Sunt obosită, nervoasă, de multe ale mele și, pe deasupra, la spital se așteaptă și o inspecție de la minister. - Stai un pic. Spală-te pe mâini, și apoi vom mai discuta; te-am așteptat să luăm masa împreună. Olga urmă sfatul mamei sale
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
se cuminți, dar parcă ar fi vrut, acum mai mult ca oricând, să grăbească plecarea din restaurant în așteptarea punerii în practică a amenințărilor atât de categorice ale Olgăi. Urmă o noapte de vis! În zorii zilei, când păreau mai obosiți decât atunci când intraseră sub plapumă, erau convinși amândoi că fuseseră creați unul pentru celălalt. Proclamară, fără a invoca vreun dubiu, că viața merită trăită din plin. Părinții lui Mihăiță au intuit încă în primii lui ani de viață, apoi din
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
măsură să-i ușureze suferința. * Când Victor veni acasă, hotărât de a-și înfrunta soția în tot ce ar fi spus pro sau contra, află de la o vecină că Olga fusese transportată de urgență la spital, cu salvarea. Era mahmur, obosit, nervos până peste poate că în seara aceea norocul îl părăsise, nu-i intrase cartea așteptată, faptul soldându-se cu pierderea unei însemnate sume de bani. După ce se frământă un timp negăsind ceva mai bun de făcut, se așeză pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
motiv serios, îi născuse soția! Foamea venise cu toți șoarecii cartierului și-i scormonea în stomac. Luă un colț de pâine de cine știe câte zile, tare ca piatra, mușcă de două ori și se întinse din nou pe pat. Era încă obosit. Adormi. Când se trezi era miezul nopții. Pendula din sufragerie bătu de douăsprezece ori. Până dimineață mai erau multe ore. Mai putea dormi. După discuții de luni întregi Alex reuși să cumpere o casă veche într-o zonă rezidențială a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
și de sfârșit. Alex își privi ceasul. Intui că nu are audiența ce s-ar fi cuvenit și replică: - Poate ar trebui să ne culcăm, e deja ora unu și ceva... aproape... - E chiar două și... Pari a fi foarte obosit! - Să știi că nu trebuie să fii neapărat ironică. Sunt! Cvartalul acesta de locuințe mi-a dat foarte multă bătaie de cap. - Știu, dragule, știu, du te și fă nani și visează frumos că vin și eu acușica lângă tine
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
somnul nu-i fusese deloc confortabil. - De ce m-ai părăsit astă-noapte, scumpo!? - Tu erai cu porcii la păscut și... - Sforăiam tare, așa-i!? Scuză-mă. Știi că nu mi se întâmplă des acest lucru, se vede că am fost foarte obosit. - Și cu ceva la bord, completă Ina. - Se poate! Dar promit... Alex era acum un alt om. Proaspăt, cu gluma pe buze, tandru, un Alex din zilele lui bune, acel Alex pe care Ina îl adora ca soț, ca tată
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
îmi era teamă să respir și să O văd dispărând ca un nor sau ca un fum. Tăcerea Ei miraculoasă ridicase între noi un zid de cristal. Mă sufocam de această clipă, de această oră, de această veșnicie. Ochii ei obosiți se închiseră încet, ca și cum văzuseră un lucru supranatural pe care nimeni nu putea să-l contemple. Ca și cum văzuseră moartea. Pleoapele I se lăsară în jos; eu eram asemenea unui înecat care se ridică la suprafața apei, după chinurile agoniei. Începui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
o revelație: deasupra raftului se afla o sticlă de vin vechi pe care o moștenisem de la tata. Am pus taburetul și am luat-o. Cu pași de lup m-am apropiat de pat. Am găsit-O adormită, ca un copil obosit. Dormea profund, iar genele Ei lungi se întrețeseau asemenea firelor de catifea. Am desfundat sticla și, încet, I-am turnat pe gât o ceașcă de vin, printre dinții încleștați. Pentru prima dată în viața mea am simțit născându-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Îmi oferă satisfacții mai mari; probabil că nici nu mai vreau să fiu diplomat cu actrița X sau actorul Y și să-i fac să meargă, după ore de argumentare, pe drumul meu. Am dat un exemplu ilustru de creator obosit; dar mai am un exemplu celebru, care-mi este neclar : Pintilie. De la Revizorul, n-a mai montat nimic pe vreo scenă românească. De ce? Peste un deceniu de absență nu poate fi explicat prin nimic plauzibil. La fel, pun Întrebarea : de ce
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
fiindcă el și trupa teatrului Luceafărul din Chișinău „nu mai aveau ce să-și spună”? Cumplită constatare! Am avut Însă - și aici vreau să trec la o perioadă mai puțin amară a existenței mele artistice - și colegi care erau născuți obosiți. Directori de scenă de vîrste & talente diferite, care dormeau În timpul repetițiilor, fugeau din repetiție la birt (după ce stinseseră lumina-n sală, firește!), Întrebați de interpreți pe unde intră ridicau din umeri, neputincioși...stăteau cu sticla de votcă la picior și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
și-l rog să-l corecteze - explicîndu-i că el culege la calculator tare neglijent! A doua zi Îmi aduce piesa corectată.Dar și modificată! Mă rog, o citesc iar. Rămîne că o Începem după ce fac „tăieturile”. Plec la Iași. Seara, obosit, ajung acasă și, cînd deschid calculatorul, alt e-mail : o nouă variantă a piesei lui D., scrisă ...fix În timpul În care eu mă chinuiam În microbuzul București/Iași. Acum stau. Aștept să obosească D. Apoi, să mapuc și eu , În fine
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Revenită-n țară, se retrage la o mănăstire. În fine, scoate o carte la Iași. Deaici, nu se știe unde va zbura, ca un ionescian pieton al aerului, ce e... Cartea lansată cu șart, cu proiecții - Ionesco În loja teatrului, obosit și mirat;, imprimări - Ionesco fredonînd un fragment muzical; dialog din spectacol și recital de pian, Într-o după amiază ploioasă, În ceainăria Sage, din Iași, se numește Spectacolul poeziei În teatrul lui Eugene Ionesco. Firul ei roșu ar fi continuarea
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
la răstimpuri alese aleatoriu, bănuiesc eu. Din când în când, arunca o privire amuzată și zeflemitoare către pămpălăii ăia doi, un asistent și un lector, care se canoneau la greu cu mobila. Nu era nimeni să-i ajute. Până la urmă, obosit și enervat de situație, asistentul s-a dus la decan și i-a spus ce se întâmpla. Decanul tocmai își aranjase un sejur la mare, lipit musai de o conferință științifică, și numai de grija ălora doi nu murea. L-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Nevastă-mea mâine face curat", spuse distrat nea Vasile. Abia atunci îl văzu mai bine Virgil pe amicul său și nu se putu abține să nu exclame surprins: "Văleu, nene! Da' ce-ai pățit, bre?" Gazda zâmbi cu un aer obosit: "Băi, Vergile, dacă ți-aș zicea că toată beleaua asta mi să trage dă la o ușă, m-ai crede?" Partenerul se uită la el cu îndoială, dar nici nu negă, nici nu spuse că da. Se mulțumi doar să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
în decolteul generos al soției domnului Sandu. Un decolteu care oferea vederii publicului larg mare parte din cei doi sâni prea opulenți, rotunzi și pietroși pentru a fi pe de-a întregul naturali. "Ăăă... Pardon, mă scuzați! Sunt un pic obosit și mă furaseră gândurile. Așa. Ziceți, doamnă!", spuse el dezlipindu-și privirea de peisaj. "Păi... Dă-mi și mie pachetu', că acuși vin fetele, înțelegi?", gângurise cucoana, fluturând nițeluș din gene. "Imediat, imediat", se conformă domnul Ciucurel. Scoase din genata diplomat
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Îl așteptam chiar la el în birou. L-am văzut cum a sosit cu o figură pământie și pași târșâiți. Își puse geanta diplomat pe birou, își lăsă pardesiul în cuier și se așeză în scaunul directorial cu un aer obosit. Stătu așa, nemișcat, minute bune. Am decis că acum e momentul să începem "conversația". Pe peretele din fața biroului băieții lui Dorinel alcătuiră următorul mesaj, scris citeț cu majuscule: "DĂ-ȚI DEMISIA ȘI DISPARI DIN UNIVERSITATE PENTRU TOTDEAUNA!". Privi fraza cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și monotonie. A, era să uit: și resemnare. Venind dinspre ușa de la intrare a bibliotecii, adică intrând odată cu fascicolul de lumină ce tăbăra gata decupată, pe fereastra ușii ciocnindu-se de lumina grea, difuză din interior, parcelată în umbre aproape obosite și vâscoase, soția directorului Sima părea coborâtă din rama unui somptuos tablou, ca un personaj din lucrările lui Van Gogh, Edward Munch sau Carl Shagall. Nu. Iozefina nu poate veni de aiurea-îmi murmuram în gând adeseori așteptând-o cu nerăbdare
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ca și cum ar fi trecut pe-acolo întâmplător sau ca și când ar fi intrat în bibliotecă pentru prima oară, dând mai ales, senzația că nu mai poate presta „munca aceasta patriotică ingrată” de a dactilografia texte pe de-a moaca și că, obosită fiind, mai degrabă s-ar fi odihnit decât să fi scris la mașină. Apoi se așeza totuși pe scaunul liber de lângă bibliotecară și stătea la taclale cu aceasta, povestind nimicuri femeiești: despre îmbrăcăminte (ce a mai apărut nou prin magazine
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-mi ia? Caii de la bicicletă? Asta-i vorba voastră. Dar e grozavă foc vorba asta: să-mi ia caii de la bicicletă! O spun deschis: nu-mi mai pasă de nimica, așa cum nu-mi păsa, (indirect !) când adunam ostentativ, vecinii și, obosită crunt cum eram, după o zi de muncă (la început, până să fiu promovată în funcție, am lucrat la așezarea cărămizilor crude sau arse în bancuri, la uscat), mă așezam elegant pe scaunul de lângă pian și cântam. Se umplea toată
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de partea noastră profund interioară. Învățând să ne cunoaștem în interiorul nostru, cu siguranță vom înțelege mai bine sensul și scopul pentru care suntem pe acest minunat pământ. Alergăm printre idei, oameni și scopuri, dar din când în când ne oprim obosiți și constatăm că de multe ori ne-am rătăcit în labirintul vieții. Suntem atunci invadați de un sentiment de neputință și oboseală, ne simțim penibili și incapabili de a înțelege acea stare. În acele momente, este indicat să nu apelăm
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
trece timpul și semănători amabili sunt din ce în ce mai mulți, nu prea mai știm ce este în grădina noastră și se complică treburile în această situație, pentru că vom avea mai mult de muncă la curățirea grădinii (psihicului) nostru și vom fi mai obosiți. Vedeți oboseala și agitația în jurul vostru? Se cam complică treaba pentru că grădina este aceeași, dar se însămânțează mai mult, deci mai multă producție și mai mult haos și cum reiese din cartea mea, singura soluție și cea mai simplă, este
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]