1,340 matches
-
avusese cât de ușor. M-ați văzut? Harry părea În același timp uimit și flatat. —La televizor, aici sau În State? —Ambele, spuse ea. Acasă toată lumea vă urmărește emisiunea. Eram deja fan al Dosarelor Fido - am un cățel Papillon tare obraznic. Și serialul Misterul din Myanmar e cel mai bun reality-show. Toată lumea o spune. — De fapt, spuse Harry clătinând din cap, ce fac eu aici nu este un reality-show, e mai mult un documentar de investigație. Asta am și vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
înalt decât ea, dar fața sa încă mai păstrează niște trăsături copilărești. Dacă spun că e un „băiețel“, elev la un liceu particular din oraș, cred că în mare vi-l puteți imagina. Pare un tip destul de băgăcios, dar nu obraznic. Dacă îl privești, îți dai seama că că a fost crescut cu grijă de o familie primitoare, înconjurat de sfaturile și dragostea părinților. Când îi puneam întrebări, îmi răspundea cu franchețe, calm, fără să se rușineze și fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
școală (știm asta de la madame Pitpalac). Sau poate că-i iubește, căci el e tot numai nevoie de a iubi și de a sacrifica, dar nu mărturisește, de rușine, căci știe ce impresie proastă ne face această droaie de copii obraznici și fără de nici o delicateță. Nu l-am văzut pe Hacik stând de vorbă cu vreunul din ei. El se strecura pe cărările portului ca și cum ar fi fost singur pe lume, dar madame Pitpalac pretinde că în fundul unei magazii se petrec
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ești la grădiniță, și o să mergi la școala, nu? D.M.: Da. R.C.: Colegii tăi... ei sunt credincioși? Ai vorbit, vorbești cu colegii despre Dumnezeu, sau despre probleme din astea, de care discutăm noi?... D.M.: Nu... Și sunt în plus, foarte obraznici... R.C.: Crezi că nu-i interesează? D.M.: Pe ei nu-i interesează nici măcar lucrurile interesante. Și de aceea îmi fac greu prieteni, pentru că sunt puțini care le pasă de lucrurile mele interesante pe care le știu. Și fetelor le pasă
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
o arăta din plin. Chipul femeii, înconjurat de o chică sură, deasă și răvășită, era alungit și viguros; mari și neliniștitori îi erau ochii, cu privirea pătrunzătoare, accentuată de albastrul foarte deschis, în nuanța cerului. Avea nasul lung, ascuțit și obraznic, iar gura, cu buze subțiri, și-o ținea închisă strâns și întinsă într-un început de zâmbet. Tovarășii lui Balamber îl ajunseră, vociferând, în pragul ușii, nerăbdători să se adăpostească de ploaia ce asalta vuind frunzișul răvășit al copacilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
era acolo, sus, cocoțată cum apucase pe cufere și saci de provizii, printre candelabre de argint și vase de bronz. Pierdută în gânduri, mânca un măr și ținea privirea fixă înaintea sa. Balamber îi contempla pe furiș chica rebelă, boticul obraznic și silueta subțire, în care deja se putea ghici grațioasa tânără ce stătea să îmbobocească. în primele zile se gândise că Go-Bindan s-ar fi mulțumit să urmeze mingan-ul o vreme, pentru a-l abandona, apoi, imediat ce s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o mare de iarbă, unduitoare sub mângâierea aspră a vântului. în tot acest timp, Go-Bindan îi ținu strâns mâna și, când el își veni în simțiri și deschise din nou ochii, primul lucru pe care îl văzu fu boticul ei obraznic. — Ai văzut, Shudian-gun? Ți-am spus că n-o să mori. — E meritul tău, îi răspunse zâmbind. — Așa e, vezi că nu te poți lipsi de mine? Și acu’ să mai spui că nu vrei femei să ți se încurce între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în toate odăile pe unde avea "copii" culcați prin paturi liliputane, prin cutii de botine ori de tutun, iar cei mai oropsiți de soartă, prin locuri mai puțin confortabile. Firește, unii copii plângeau, alții nu voiau să adoarmă, fiindcă erau obraznici, alții erau bolnavi - și ea îi admonesta, le făcea morală, îi consola... pe fiecare după starea în care îi găsea. Când îi venea și ei rândul să se culce, rolul meu devenea mai important. După ce o dezbrăca dădaca, trebuia să
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
acum aceste puține note. Și nici incidentul celebru, când am văzut o clipă din antret, pentru întîia și ultima oară, instrumentele lucitoare din laboratorul de fizică, grație unei uși întredeschise de servitor, care ne-a alungat, indignat peste măsură de obraznica noastră indiscreție ("Ce vă zgîiți?")... Cu toate acestea, din cauza imaginației vii și a simțului pentru comic, ea se amuza mai mult decât noi, neastâmpărată pe scaunul ei, râzând cu lacrimi, dar fără glas, cu ochii strălucitori, sufocată parcă de o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Adela ia drept iubire sentimentele ei bune pentru mine, din care a făcut un mănunchi legat în voința de a mă iubi. După realizare, s-ar deștepta și, inconștient, mi-ar reproșa mie iluzionarea și decepția ei. Iar în ipoteza, obraznică și absurdă, că Adela mă iubește cu adevărat, fericirea infinită, care ar sfida legile universului, ar fi trecătoare. În ipoteza asta extravagantă, ar trebui să-i cer mâna (din toate expresiile, a cere mâna pe care e liberă să o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
război, și a mai hotărât să-și ia și secretara cu el, dacă mă comport cum trebuie. Îmi vine să vărs. Lăsând la o parte povestea cu Seymour, plecarea înseamnă barăci din prefabricate în baze aeriene unde îngheți bocnă, avansuri obraznice din partea bravilor noștri luptători și pungile alea oribile de hârtie în care vomiți în avion. Fapt este că Seymour se însoară - da, se însoară, așa încât te rog să fii atent. Eu nu pot să particip la nuntă. Deplasarea asta poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
la suprafață fărămițindu-le iar resturile au fost adunate de țăranii de prin Împrejurimi pentru a Întreține focul În gospodăriile lor...! Atât, nimic mai mult...!” „Să avem pardon, tovarăși...!” - răgni ofițerul ca scos din minți privindu-l dușmănos. „Minți, minți cu obraznică nerușinare. Adevărul adevărt...! N’ai scos nici un fel de buturugă dar, ai Încasat banii Împărțindu-i cu dirigintele de șantier...! Pe mine nu mă poate păcăli nimeni și nici n-ar fi reușit să mă tragă pe sfoară...! Mintea mea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de milogeală, de-a cere Îndurare cu speranța iluzorie ca În felul acesta cel care aplică legea să fie oarecum mai milostiv. Unii erau de părere pronostigând cu voce tare majorarea pedepsei, desigur, nu mai Încape discuție, inculpatul a fost obraznic. Se asocie acestora Însuși deținuții ce erau În boxă cu el, nu mai vorbim de gardieni care-l priveu ca pe un condamnat la moarte, unul din garda de pază apostrofându-l. „Nu putea-i să taci din gură mă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nori s-a grăbit să acopere munții din vest, iar căldura densă și umedă s-a transformat într-o ploaie ușoară. Mirosul de fum s-a evaporat, iar ceața a acoperit ceea ce altfel ar fi putut să se vadă - flăcări obraznice cocoțate pe o culme îndepărtată, o coroană in crescendo de fum alb. Drew a încins focul de tabără la ora trei. La patru se întunecase deja de parcă soarele ar fi apus. Naji a intrat în cortul Irenei; ceilalți și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe el. Era un copil cu minte îndrăzneață, dar atât... Nimic masculin care să poată să o impresioneze. Închise ochii și imaginea lui reapăru desenându-l zâmbind. Îi vedea foarte clar gropițele săpate-n obraji, buzele mari ce-și așteptau obraznic sărutul, ochii lui negri de nepătruns și un nas cât să fie pe-acolo. Acel chip aparent neînsemnat îi rămăsese impregnat pe sub pleoape. De ce mi-o fi plăcând mie să-mi pierd vremea cu unul ca tine, Gonzales? De ce te
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
alt tip cu nume care suna a Jocko, o chestie scundă și butucănoasă, mi-a aținut calea. De fapt, dacă mă gândesc bine, se poate să-l fi chemat chiar Butch 1. M-a tras de rochie și a întrebat obraznic: —Ce-i cu atâtea haine? Purtam o rochie neagră petrecută de jerseu și cizme negre până la genunchi, ceea ce nu părea o alegere nepotrivită pentru o petrecere. Apoi m-a întrebat: —Care-i treaba cu îmbrăcămintea asta din familia Addams? Chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a trântit pe el, cu fața la spătar, fără a-și sfâșia blugii. Foarte grațios. —Hei, Anna, îmi pare rău pentru... știi... e nasol. El sigur n-avea să mă sufoce cu prea multă compasiune. Nu mă deranja. S-a uitat lung, obraznic, la cicatricea mea, apoi a scos un pachet de țigări, l-a lovit într-un fel anume și țigara a țâșnit în sus și drept în gura lui. Cu o mișcare arcuită, a frecat un băț de chibrit de peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o muscă stăruitoare. — Cere-mi mai degrabă noutăți despre fiica ta. Chipul i s-a luminat. Al meu așijderea. — Așteptam să-mi vorbești tu despre ea. Nu îndrăzneam să te întreb. Am părăsit-o atât de tânără! — E dolofană și obraznică. Se află acum la Sara, care o ia uneori acasă la ea ca să se joace cu nepoții ei. Au venit amândouă un ceas mai târziu. Contrar așteptărilor mele, Bălțata a fost cea care mi-a sărit de gât, în timp ce fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Prea tânăr și prea îndrăzneț. Asta înseamnă că nu-ți va fi teamă să inventezi pentru mine mâncăruri extravagante, care să redea viața gurii mele. Asta e sarcina bucătarului meu, știi? Băiatul strânse buzele, parcă pentru a înăbuși un răspuns obraznic. Aruncă o privire spre bustul de marmură de lângă tricliniu, ce părea să asiste la discuție. Acela este Nero, spuse Vitellius ridicând cupa. Prietenul meu Nero. Știi cine e sau ești mai ignorant decât porcii pe care îi duceai la păscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
într-o tavernă ca să-mi potolesc foamea. Și nu acolo m-ai găsit pe mine? În ziua aceea ai avut noroc! Băiatul agita zarurile. — Dacă și când o să pregătești noile tale rețete o să riști așa cum riști acum rostind vorbele astea obraznice, o să devii cu adevărat un bucătar nemaipomenit. Băiatul aruncă zarurile. — Sunt deja un bucătar nemaipomenit - zâmbi, calculând punctajul. Frumos joc... Dacă nu-ți iese Venus, câștig eu. Vitellius amestecă zarurile gânditor, evaluând jocul băiatului. — Dacă învingi tu, vei lucra pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-și satisfacă această plăcere - știa că faima lui de mâncău era mai mare decât cea de luptător -, trebuia să cruțe viața băiatului, ba mai mult, să-l lase să muncească în bucătăria lui și să-l plătească. După privirea lui obraznică, își dădea seama că micul gal era în stare să dispară dacă nu-și primea plata. — Ia-l de-aici, repede, îi porunci printre dinți sclavului. Și spune-le bucătarilor să aibă grijă ca șarpele ăsta să nu-mi otrăvească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
drum prin cinematograf neagresați, dar, evident, problema maimuțelor își schimbase doar locația. Grija tulbură fericirea devotaților. Se părea că, aproape peste noapte, se confruntau cu o nouă problemă. Dacă și înainte erau o pacoste, erau mai mult cum sunt copiii obraznici, le spuse domnișoara Jyotsna cu tristețe celor care piveau raidul maimuțelor prin geanta ei de poștă, împrăștiind într-o frenezie a dezamăgirii scrisorile, când nu descoperiră nici o sticlă în posesia ei. — Da, fu de acord un domn. De fapt, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
dispoziție a lor; leneș, ca niște prietene de o blândețe desăvârșită, îl priveau și căscau. Își zise că n-ar fi niciodată în stare să se descurce fără ele. Toată distracția ar dispărea din viața sa: necăjitul, jocurile, comportamentul lor obraznic - lipsa de rușine și farmecul lor revoltător... Privi copacul ce reprezenta un cămin atât de bun. Crengile sale netede și spațioase, de un argintiu întunecat, care se întindeau până departe în noduri și curbe răsucite și mănunchiuri delicate de frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
fie promovat exact din motivul pentru care inspectorul sanitar șef voia; asta ar fi însemnat un transfer afară din Shahkot, iar lui îi plăcea în Shahkot. Îi plăceau bazarul și ghereta de ceai, îi plăcea soția sa cea cu ochi obraznici și îi plăceau toți prietenii pe care îi avea. Își dădu seama că, de fapt, ar putea fi chiar retrogradat din cauza aceasta... Dar asta nu ar fi chiar așa de rău... Ar însemna chiar mai mult timp de hoinărit prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Rattray vorbesc. Se tot ține de mine să ies cu el de o vecie. Nu acceptă să fie refuzat. Oh, alo, Phillipa la telefon? Domnișoara Jones dorește să vorbească cu Sir Richard... Bine, o trimit... A pus telefonul în furcă. —Obraznic, nu-i așa? Pentru un moment am crezut că vorbește despre Sir Richard. Nu mi-l puteam imagina așa. Când am ajuns la birourile directorului, Phillipa, secretara lui Sir Richard Fine, mi-a spus să intru. Familiară și eficientă, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]