857 matches
-
să creadă că algebra și poezia mânuiesc deopotrivă simboluri ca mijloace de exprimare; și ar fi fost mai profetic dacă ar fi spus: "poezia viitorului va fi sau o algebră personală sau nimic". Căci fiece poet adevărat aduce cu sine obscuritate de simboluri proprii, iar când obscuritatea i se clasicizează, i se spune "limpezime". Dacă nu înțelegem o poezie, nu urmează cu necesitate că acea poezie n-ar exista, ci numai că nu-i descifrăm simbolurile. De la această situație până la voința
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
mânuiesc deopotrivă simboluri ca mijloace de exprimare; și ar fi fost mai profetic dacă ar fi spus: "poezia viitorului va fi sau o algebră personală sau nimic". Căci fiece poet adevărat aduce cu sine obscuritate de simboluri proprii, iar când obscuritatea i se clasicizează, i se spune "limpezime". Dacă nu înțelegem o poezie, nu urmează cu necesitate că acea poezie n-ar exista, ci numai că nu-i descifrăm simbolurile. De la această situație până la voința de obscuritate, până la incifrarea deliberată a
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
simboluri proprii, iar când obscuritatea i se clasicizează, i se spune "limpezime". Dacă nu înțelegem o poezie, nu urmează cu necesitate că acea poezie n-ar exista, ci numai că nu-i descifrăm simbolurile. De la această situație până la voința de obscuritate, până la incifrarea deliberată a expresiei poetice, e însă distanța care separă actul poetic de actul prefabricării sau al simulării lui. Act de voință autentică și personală, poezia și zelatorii ei refuză rețetele, fie chiar pe cele extrase din opere clasice
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
separă actul poetic de actul prefabricării sau al simulării lui. Act de voință autentică și personală, poezia și zelatorii ei refuză rețetele, fie chiar pe cele extrase din opere clasice sau numai celebre. Fiind adevărat că orice poezie are o obscuritate consubstanțială nu e deloc adevărat că orice obscuritate este poezie." Cu doi ani înainte, același Ion Biberi comentase elogios Versificația modernă: ,, Deși limitată voit la o analiză tehnică, lucrarea interesează,astfel, și prin perspectivele generale, originale și bogate în sugestii
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
simulării lui. Act de voință autentică și personală, poezia și zelatorii ei refuză rețetele, fie chiar pe cele extrase din opere clasice sau numai celebre. Fiind adevărat că orice poezie are o obscuritate consubstanțială nu e deloc adevărat că orice obscuritate este poezie." Cu doi ani înainte, același Ion Biberi comentase elogios Versificația modernă: ,, Deși limitată voit la o analiză tehnică, lucrarea interesează,astfel, și prin perspectivele generale, originale și bogate în sugestii, pe care le conține" . În Panorama deceniului literar
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
în modernitatea dominatoare pe care o afișa." Și mai departe: "Streinu era un castelan melancolic, dar de o melancolie studiată, lustruită ca o poză continuă." Structural, criticul este un clasic ce respinge cu obstinație și fermitate prea marile îndrăzneli creatoare, obscuritatea poetică, iconoclastia: "Retina sa apolinică e înfricoșată de tenebrele "vrăjmașe" ale obscurității poetice, pe care o înfățișează în rânduri demne de un spirit latin, avertizând asupra apropiatei invazii barbare." Detectându-i cu sagacitate anumite contradicții, Grigurcu admite condescendent: "Aplicațiile criticii
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
un castelan melancolic, dar de o melancolie studiată, lustruită ca o poză continuă." Structural, criticul este un clasic ce respinge cu obstinație și fermitate prea marile îndrăzneli creatoare, obscuritatea poetică, iconoclastia: "Retina sa apolinică e înfricoșată de tenebrele "vrăjmașe" ale obscurității poetice, pe care o înfățișează în rânduri demne de un spirit latin, avertizând asupra apropiatei invazii barbare." Detectându-i cu sagacitate anumite contradicții, Grigurcu admite condescendent: "Aplicațiile criticii lui Vladimir Streinu vădesc o anume indolență de feudatar, o lipsă de
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
ideal al valorilor, un echivoc ivit odată cu filosofia și care a funcționat în istorie pînă la Goethe și puțin după. Cei ce au explicat criza modernă a culturii, Valery, Spengler, Keyserling, Berdiaev, Scheller, Maritain, au sugerat și efectele unei asemenea obscurități: "1) îndobitocirea (în sens biblic) cînd renunțăm la valorificare (pesimism sceptic, zeflemism) sau dăm valoare absolută cui nu se cuvine (idolatrie); 2) înșelăciune, cînd simulăm posesia valorii absolute (suficiență, cînd ne-o simulăm nouă înșine; fariseism, cînd o simulăm altora
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
patru, dar mai ales cel care le-a consemnat, până la instituționalizare, eforturile, Wilbur Schramm, rămân în istoria domeniului drept fondatorii acestuia, în ciuda unor speculații mai vechi 15 potrivit cărora, în acea perioadă, cercetarea pe domeniul Științelor Comunicării ar intra în obscuritate. Dimpotrivă. Mulțumită efortului inestimabil al lui Schramm, de a "crea un "domeniu interdisciplinar" al (științelor) comunicării, complementar științelor sociale consolidate, psihologia, sociologia, științele politice, economia și antropologia"16, a fost creat primul program doctoral pe Științele Comunicării, la Universitatea din
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
edificarea încrederii interpersonale, dezvăluirea de sine, toate acestea mărturisind despre urgența adresării chestiunilor de interes public real, autentice dileme existențiale pentru omul de pe stradă, care necesitau atenție imediată din partea comunității academice americane. Astfel, discursul public intră într-o fază de obscuritate, lăsând ca interesul stringent pentru comunicarea interpersonală să devină elementul central și celebrat al identității școlilor de comunicare. Această "mutație", pe care o numeam cataclismică, a avut o consecință majoră în ce privește mai vechea rivalitate dintre profesorii de oratorie, întemeietorii departamentelor
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
sa, venind dinspre comunități culturale diferite, mărturisesc despre "lărgirea spațiilor de negociere de-a lungul granițelor simbolice"54, consecință a morții artistei, eveniment ce a interpelat o întreagă națiune. Astfel, comunități care până atunci rămăseseră invizibile "își dau jos mantia obscurității atunci când se strâng laolaltă să scrie, mărșăluiască, jelească, cânte și interpreteze"55 în onoarea Selenei, populând, astfel, spațiul discursiv nou creat cu forme expresive care să "facă loc", de-a lungul granițelor culturale existente, celor care aleg să răspundă cu
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
de față, discursul lui Chapman pare să fie, într-adevăr, eșecul pe care îl identifică în el reprezentanții neo-aristotelianismului pe scena cercetării. Edwin Black adaugă observația potrivit căreia piesa lui Chapman ar fi putut, cu siguranță, rămâne "pentru totdeauna în obscuritate"115, în absența celor două, extrem de succinte, menționări pe care el însuși a reușit să le identifice (Mark Howe, 1937116 și Edmund Wilson, 1948117), nici una dintre acestea, de altfel, neacordând prea multă atenție momentului discursiv din 1912. Profesorul Black își
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
monahului îi place a dărui, căci el știe că mai fericit este a da decât a lua. În loc de a vorbi, a tăcea. În loc de a se văita, a pătimi. În loc de a agonisi, a risipi. Bogăției îi preferă sărăcia. Relațiilor, izolarea. Succesului, obscuritatea. Agitației, liniștirea. Îmbuibării, postul. Desfrânării, castitatea. Voinței de putere, ascultarea și supunerea. Protestării și violenței, resemnarea. Înălțării eului, smerenia. Plăcerilor, înfrânarea. Obținerii biruinței într-un proces, suferirea strâmbătății, răbdarea pagubei.” Ce fel de lume este aceasta și cine să năzuiască
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
întâlnesc și la E. Lovinescu, amintit anterior. O explicație obiectivă există: doi critici incontestabil mari critici au sentimentul legitim al valorii lor. însă și conștiința că ei se manifestă într-o cultură minoră, marginală, provincială, care-i condamnă etern la obscuritate. Și atunci fiecare vine cu consolările sale: dar sunt un creator absolut (G. Călinescu), dar numai eu am dreptul să fac ordine în literatura mea (E. Lovinescu) etc. Și nu se poate spune că nu au dreptate în felul lor
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
rămân, cu toate eforturile, în afara înțelegerii conceptuale. În cazul lor, "nici cea mai mare încordare a atenției nu reușește să aducă ce-ul și cum-ul obiectului din zona obscură a sentimentului în aceea a înțelegerii conceptuale. El rămâne în obscuritatea ineluctabilă a experienței pur sentimentale, non-conceptuale. El poate fi indicat, dar nu și explicat prin notația muzicală a ideogramelor analogice"691. Pentru Rudolf Otto, această "indicare" a iraționalului devine o sarcină, un imperativ. Nu trebuie să ne mulțumim cu simpla
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Evoluția este complexă. Physis-ul este nesimplificabil și complexitatea sa sfidează total înțelegerea noastră cu originea sa, textura sa infra-atomică, desfășurarea și devenirea sa cosmică"850. Complexitatea ne face sensibili la lucruri neliniștitoare pentru gândirea clasică: incertitudinea, incompletitudinea, imperfecțiunea, dezordinea, ambiguitatea, obscuritatea, misterul, antinomiile etc. În fața ei, gândirea simplificatoare poate să-și desfășoare arsenalul de metode și tehnici necesare inteligibilității, punând în ordine fenomenele, respingând dezordinea, îndepărtând incertul. Însă acest lucru, susține Morin, riscă să elimine celelalte caractere ale complexității, limitând extrem de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ea încearcă să facă lucrurile inteligibile, nu numai în funcție de linii de forțe superficiale, ci mai degrabă în funcție de curenți subterani, care circulă în profunzime; ea revendică mai puțin o știință transparentă, cât o știință densă, ce nu ar putea fi asimilată obscurității sau confuziei"891, ori unei forme de iraționalism. Această știință a complexității nu este privită de către Wunenburger ca incompatibilă cu știința clasică. Nu din perspectiva unui nou "maniheism epistemologic" gândește profesorul francez abilitarea acestui mod de a gândi 892. Altfel
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
receptor și un transmițător al luminozității: primește lumina în puritatea distanței parcurse și o reflectă prin ceea ce, începând să semnifice, se întrupează iradiind în înțelegere. Trupul poetal este ca atare un revelator al semnificabilului, developând în negativ - în și prin obscuritatea celor ce sunt voalate de corpul poetic, a celor ce nu sunt (vizibile) - imaginea diafană a acestui mediu transparent, donația speculară a unui imprevizibil și insesizabil pe cale directă 2. În poezia lui Ion Vinea, înainte de a intui revelator acel "trup
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
limpezească, să apară ca splendoare strălucitoare a frumosului, trebuie străbătute toate vălurile ce ecranează, limburile stratificate prin care se coboară până în "fără-de-fundul visului etern", în "negrul afund fără de vad"28. Revelarea revelatului nu apare decât pe un fond revelator: în obscuritate, în banalitate, în sărăcie, în pustie 29. Coborârea în lumea pustiită, "în vipiile marii asceze"30, este o treptată eclipsare a determinațiilor mundane. Cel care pășește "spre golul de dedesubt"31, încolăcindu-se - cum spune poetul - "pe bezna ce duce
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nr. 36, Université Stendhal, Grenoble III, U.F.R. de Lettres, 1989, p. 95). 11 "Cuvântul se regenerează și se sensibilizează într-un cadru apropriat, ca în aceste versuri de Saint-Amant: "Ascult, ca în vis,/ Zgomotul aripilor tăcerii/ Ce zboară în obscuritate". Obscurité își găsește aici destinul poetic; nu mai este calitatea abstractă a ceea ce este obscur, a devenit un spațiu, un element, o substanță; și (împotriva oricărei logici, dar conform adevărului secret al nocturnului) cât de luminoasă!" (Gérard Genette, Figuri, Editura
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de posesivă, dragă Pajuelera? Risipitoare de intestine și iubiri, îmi evoci eroina lui Goya. Știu eu ce să zic? Poate c-ar trebui să fie grațiați doar taurii ce-și împung toreadorul jucând un joc al lor, de atragere în obscuritatea fatal de lungă și sinuoasă a contraatacului. Mi se pare că Dora, fotografa, a fost o astfel de figură tragică în viața lui Picasso, nu? Inteligentă și rafinată, nu se-mpăca ușor cu tirania anexării la haremul maestrului. − Ca să nu
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
se lasă traversat de frică fără reziduuri, cu eleganța firescului și fără acel blocaj indus de protecția excesivă, care e frica de frică; e de așteptat atunci ca, în locul tihnei, o stranie jonglerie jupiteriană cu fulminența să-i trezească interesul. Obscuritatea, marginalitatea și disperarea sunt condiția lustragiului de fulgere, dar și infatuarea proprie indestructibilului. În repetatele impasuri ale dialogului cu nomazii, și foarte probabil sub inspirația realității înconjurătoare, mintea unuia dintre arhitecți se lansă discret în încercarea de a distinge modul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
se lansă discret în încercarea de a distinge modul cum cele trei lucrează împreună. Pe măsură ce omul deznădăjduiește, el devine insensibil la diferența dintre eșec și reușită, din ce în ce mai lipsit de grijă, mai nepăsător. Deriva lui socială înspre margine se accentuează, iar obscuritatea crescândă îi protejează metamorfoza periculoasă. Nu mai primește atenție - implorări, solicitări, somații, avertismente, sfaturi - ceea ce îl descurajează de la a-și mai acorda el însuși o asemenea grijă lipsită de ecou social. Un singur lucru pare să se focalizeze asupra lui
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
fără noimă ale zadarului. Clădeau și ei în felul lor. În același timp însă, zidul multhulit ținea la respect o dihanie atât de neînduplecată și vicleană încât nici să se-ntruchipeze nu se-ndura. Și tocmai pentru că se confunda cu obscuritatea necunoscutului, ea făcea cunoscutul să încremenească în convingerea că ar fi fost capabilă să-l facă de nerecunoscut. Nu-i venea să creadă că, umflate parodic de vânt, sufletele veștede ale corturilor nu mai aveau nici măcar puterea să tânjească după
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ceva vreme - că întâlnirea nu avea cum să le aducă cine știe ce revelație prețioasă, și că, oricât s-ar fi prelungit, jocul dezvăluirii era sortit eșecului. Nu-i lipsea atât limba comună, cât un mai primordial limbaj gestual de ieșire din obscuritatea fumigenă între contururile unei imagini cât de cât stabile, sau măcar sensibile la necesitatea stabilizării. Una-i să ai nevoie de o imagine de sine mai prezentabilă și alta-i să fii în stare să ți-o meșterești. Majoritatea se
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]