90,777 matches
-
24, disponibilitate alegră de a juca variate roluri, de preferință roluri de șefi și de maîtres ŕ penser), e legitim să ne întrebăm cum privește restul societății spre acest ciudat grup minoritar. Or, dacă aplicăm principiul audietur et altera pars, observăm că perceperea castei scriitorilor de către populație se află la distanță astronomică de autocontemplarea specifică oamenilor de litere. Astăzi, cînd cea mai mare parte a cetățenilor din indiferent care țară nu citește nici măcar o singură carte pe an, lumea vede în
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
sufletească prin rîs compensatoriu) a dispărut complet sau s-a transformat în specii hibride, precum farsa tragică ori comedia amară. Nu găsim nicăieri scris acest program de deviere a literaturii spre culoarea neagră, dar traducerea lui conștiincioasă în act se observă cu ochiul liber. Marea literatură a secolului XX ar putea fi definită, cu toate excepțiile ce confirmă regula, drept artă a disperării. Distanța dintre marele public și grupul restrîns al creatorilor de artă nu poate astfel decît să crească de la
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
Édouard Boubat. Am trăit și eu o aventură cu un revolver: ajung la Marsilia la invitația unor prieteni scriitori. Mașina noastră cu cocardă tricoloră se oprește în fața unui institut de caritate dintr-un cartier zis "sensibil". Un grup de adolescenți observă micul nostru cortegiu. Unul se desprinde dintre ceilalți, se apropie de noi, se oprește în fața mea, scoate un revolver și trage. Revolverul e încărcat cu... gloanțe oarbe. Mă adresez ziaristului de la "Le Provençal" aflat lîngă mine. Dacă m-ar fi
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
lui Mugur Isărescu sau ar fi suferit un dezastru comparabil cu cel al lui Petre Roman? În privința lui Vadim, a devenit destul de evident astăzi, convingerile acestuia sînt sublime, dar lipsesc cu desăvîșire. Omul dansează cum i se cîntă (Mircea Mihăieș observă just, la un moment dat, că dincolo de retorica inflamată, niciodată în momentele de criză parlamentarii PRM nu au votat împotriva PSD - cu toate denumirile sale anterioare -, lămuritoare în acest sens, dacă mai era nevoie, fiind și poziția adoptată de Vadim
Cartea gurvernarii Năstase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12275_a_13600]
-
ar putea glosa la nesfîrșit? O spune Mircea Mihăieș la pagina 84: "... vorbesc de acești patru ani ai PDSR-ului, ulterior PSD, ca de niște ani ai stagnării absolute, chiar dacă, să zicem, din punct de vedere economic, s-a putut observa o anumită evoluție".
Cartea gurvernarii Năstase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12275_a_13600]
-
așteaptă tramvaiul cuprinse de o adevărată nebunie", "fiece clipă care trece are scheletul ei", într-o gară, noaptea convorbește cu lumea de dincolo; "ființe complementare" îl înconjoară pe omul singur, o taină de la un colț de stradă începe să fie "observată cu tenacitate"; într-un birou de predare a bagajelor ți "se poate clarifica sensul vieții"; un bogătaș oferă o cină în onoarea păpușii sale, ocazie de a trăi "contrastul puțintel desuet" dintre ființele vii și "entitățile mecanice" (pe teren românesc
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
Mircea Mihăieș De când nu mai am acces la infailibilul observator din curtea blocului - spațiul de depozitare a gunoaielor - acuitatea observațiilor mele sociale a scăzut dramatic, după cum eventualii cititori vor fi observat. Mutându-mă, am slăbit legătura cu ceea ce se numește "talpa țării". Am pierdut, așadar, contactul direct și permanent cu evoluția socială a României. Un păcat inadmisibil, recunosc, pentru cineva care s-a angajat să scrie o rubrică despre România reală
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
vino-ncoa, îmi șoptește confidențial: "Domnu', pentru mata, că ești client nou, e numa' o sută și jumate!" "De lei?", întreb uimit și derutat. Fata izbucnește într-un râs zgomotos, care-i dezvelește dinții strălucitori: "Dă euroi, domnu', dă euroi!" Observând că vreau să mă îndepărtez, mă apucă de braț: "Haide, domnu', zi și mata un preț! Cumpără de la gaborița, că dau ieftin!" Îi spun că nu prea am bani. Nu să poate, domnu', să scapi așa ceva! Asta e marfă dă
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
lingvistic. Avangardismul a eliberat expresia de ultimele chingi, nu doar prozodice și lexicale, dar logico-gramaticale și stilistice, pulverizînd discursul și cultivînd hazardul și chiar absurditatea pură a asocierii cuvintelor. în această privință, pasul înainte este incontestabil, deși ar fi de observat că el a fost mai important pentru poezie în general decît pentru aceea a avangadiștilor în special, trădată, în cazul lor, de excesul de înnoire și de experiment, deseori ilizibilă la propriu și victimă a unei lesnicioase imposturi. Cînd cumpătarea
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
a avangadiștilor în special, trădată, în cazul lor, de excesul de înnoire și de experiment, deseori ilizibilă la propriu și victimă a unei lesnicioase imposturi. Cînd cumpătarea va lua locul inovației cu orice preț, cîștigul va fi mai evident. Se observă și alt lucru important. Reformatorii genului din secolul al XIX-lea avuseseră în vedere o emancipare profundă și multiplă a poeziei și nicidecum doar sub raportul expresiei. Ei reinventau conceptul de poezie și lirismul înalt simbolic; modificau viziunea ontologică a
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
să-l gugălesc"; "dacă poți, zi-mi și mie linkul ăla, să nu gugălesc de-aiurea"; "na și john saul că poate e greu de gugălit"; "am gugălit ce-am gugălit și n-am găsit nimica" etc. După cum se poate observa, noua creație e încadrată în română în clasa verbelor în -i, cu sufixul 'esc: cea care caracterizează registrul familiar-argotic (la acceptarea formei a jucat poate un rol și asemănarea fonetică cu verbe deja existente: a migăli, a piguli etc.). Din
"A gugăli" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12662_a_13987]
-
film. Sau tânărul bizon vrea să-și scoată tovarășa la un movie pentru că în sală e aer condiționat. NU contează! Cu toții sunt puși în situația de a alege filmul. Și cu penuria de Șapte Seri / B24FUN (nu glumesc! n-ați observat până acum?) cu toții ajung să intre la un film... la nimereală. Dacă au mai auzit ceva pe la televizor sau prin cartier vor alege pesemne Troia (regia Wolfgang Petersen) sau Unde vei fi poimâine? (regia Roland Emmerich) - ambele Mega-Succese de BoxOffice
Americanii invadează marile ecrane by Mădălina Roșca () [Corola-journal/Journalistic/12685_a_14010]
-
cu rolul de (co)producător, cedându-i locul din spatele camerei lui Alfonso Cuarón, regizor mexican (Mica prințesă, Marile speranțe) care a stârnit valuri cu Y tu mamá también (2001). N-am de gând să vă plictisesc povestindu-vă acțiunea filmului. Observ doar că, analizând primele trei romane cu Harry Potter și transpunerile lor pe ecran, se pot nota niște fapte (aparent) paradoxale. În primul rând, cel mai lung roman s-a transformat în filmul cel mai scurt (durează "numai" vreo 140
Marca HARRY POTTER by Mihai Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12706_a_14031]
-
Potter și prizonierul din Azkaban este cel mai bun roman " având în vedere construcția, suspansul și, de ce să nu o recunoaștem, valoarea literară " dintre primele trei, ecranizarea sa este cea mai slabă dintre filmele de până acum. Astfel, se poate observa o tendință îngrijorătoare în trecerea de la carte la ecran (ca admirator al lui Harry Potter, sper din tot sufletul să mă înșel): dacă romanele sunt din ce în ce mai complexe și mai captivante, filmele tind să devină din ce în ce mai schematice și mai plictisitoare. De ce
Marca HARRY POTTER by Mihai Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12706_a_14031]
-
2.000 de metri și stăteam tot așa, un sfert de oră... adică să facem schimbare de presiune atmosferică, asta ajuta... nu vindeca de tot tusea, dar dispăreau acele sufocări, ameliora foarte mult. Luam copii, mai mici, mai mari, am observat, copiii mici, care chiar trebuiau ținuți în brațe, adormeau imediat. ( Râde). R.: Ați spus că în "34 ați ajuns la Aeroclubul Regal unde l-ați cunoscut pe George Valentin Bibescu. M.D.: Da, el era Președintele Aviației Internaționale, P.A.I. cum
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]
-
că presa e, cum ar zice filozoful, "conștiința mai bună" a unei nații. Dintr-un fel de idealism naiv, am ajuns și eu să cred acest lucru. De fapt, îl cred și acum " pentru că altminteri n-aș face această meserie. Observând, însă, ceva mai atent ce se întâmplă, încrederea oarbă în cuvântul jurnalistului a cam început să mi se zdruncine. În clipa de față, nu mai cred că presa are întotdeauna dreptate și nici că ea reprezintă exclusiv interesele cetățeanului. Chiar dacă
Etica schiziodă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12712_a_14037]
-
Alexandra Olivotto Cenzura temporală dintre volume, de șaisprezece ani, care ar fi putut constitui o falie a acestei antologii, de abia se observă în poezia lui Matei Vișniec: "eleganța stilistică" de care vorbea Alex Ștefănescu se conservă perfect, ba chiar și anumite leitmotive tematice rămân constante (figura "poetului"). Glosând pe marginea comentariilor acestui critic literar, el îl numea pe Vișniec "britanicul literaturii noastre
Economie de cuvinte by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12696_a_14021]
-
flexiune asemănătoare cu cea a numelor comune (Maria " Mariei, că familia - familiei), în vreme ce numele cu terminații atipice (diferite de a) primesc articolul lui antepus, după modelul numelor masculine (e corect să spunem "lui Mimi", exact ca "lui Dan"). Și totuși, observăm că în stilul cult actual se manifestă (sporadic) o anume tendința de evitare a articolului masculin lui în flexiunea femininelor. Într-un titlu recent găsim, de pildă: "Umbră Iris-ei Murdoch..." (Observator cultural, 207, 2004, 11). Prin simpla raportare la recomandările
"Caty-ei" și "lui Caty" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12721_a_14046]
-
sînt la fel de ușor de adaptat flexiunii comune: accepta mai usor desinențe numele în e (Zoe), apoi cele în i (Lili) și chiar în consoana (Carmen); cel mai greu numele în o (Calipso). Pentru numele Zoe, putem relua Scrisoarea pierdută, unde observăm că de obicei flexiunea se rezolvă prin recursul la altă formă a numelui - (coanii) Joițichii; Tipătescu folosește însă curent numele Zoe, inclusiv la genitiv, într-o formă normală pentru limba vorbită: "ești candidatul Zoii" (ÎI, 10). Flexiunea numelui Zoe a
"Caty-ei" și "lui Caty" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12721_a_14046]
-
măsură în principate: le-a opus imitației literare fără limită un fond propriu: poezia populară; exagerației și isteriei, școala critică i-a împotrivit bunul simț..." De la 1880 însă, acțiunea acesteia a încetat. "Critica culturală, continuă Fundoianu prezentarea lucrării lui Ibrăileanu, observînd că singurul lucru pe care-l făceam era importul cultural, l-a supravegheat; dar de la 1880 înainte ce facem? Import cultural. ș...ț De unde însă pînă la 1880 ne dădeam seama de acest fenomen și îl supravegheam, astăzi orgoliul nu
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
că prezintă interes mărturia lui Monda? Pentru că ea ne dezvăluie " deosebit de confirmarea pe care ne-o aduce volumul I din Agende " proiectul inițial al acestora, conceput nu pur și simplu ca un aide-mémoire secret și intim, cum s-a mai observat și afirmat cu parțială îndreptățire, ci ca un excurs istorio-grafico-memorialistic, lipsit de orice menajamente, în câmpul de manifestare al literaturii române contemporane. Doar discreția prevenitoare îl face pe Lovinescu să nu dorească a-și publica însemnările încă din timpul vieții
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
contracareze gravitatea sumbră a stării de moment. Peste tot și toate trona figura numai aparent placidă a lui Lovinescu, care, sub masca indiferenței consemna cu o ascuțită pătrundere deloc lipsită de vibrații puternic participative, așa cum ni-l arată Agendele, ceea ce observa în jurul său. Dar o făcea luând înălțime, cu o individualitate care n-avea corespondent în masa "sburătoriștilor" (cel puțin în perioada când m-am aflat prezent și eu), preocupat să exhibe umorile care îl traversau și prin aceasta topindu-se
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
în fine, permit grade diferite de exprimare a afectivității. În textele scrise, formulele de adresare devin mărci ale oralității simulate. În 1887, Lazăr Șăineanu scria, în Încercarea sa asupra semasiologiei limbii române, despre "soarta tragică a titulaturei străine la români", observând învechirea și devalorizarea unor termeni de adresare reverențioasă (jupâne, cocoane, chir, musiu...). Iorgu Iordan, în Stilistica limbii române (1944), descria folosirile colocviale și variantele stilistice ale unor termeni uzuali (dom', domnu') etc. Magdalena Vulpe a descris sistematic tipologia formulelor de
Dragii moșului... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12738_a_14063]
-
Argumentează tată" (fanclub.ro) etc. Punctuația e de obicei neglijată, despărțirea vocativului prin virgulă de restul enunțului fiind o regulă deseori încălcată. Destul de recente sînt împrumuturile - evident anglo-americane: "Ce să te ajut man?" (computergames.ro). În contexte jurnalistice se poate observa reconstituirea documentară a contextului sociolingvistic: într-un reportaj despre droguri, personajul față de care se folosește termenul de adresare moșule este desemnat mai întîi ca puștiul: "Puștiul nu e deloc amărât. E îmbrăcat bine și ține la vedere un telefon miniatural
Dragii moșului... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12738_a_14063]
-
nume se citește la fel de la cap la coadă și viceversa, care nu-i nici la oraș, nici la țară, și În care n-aș locui nici mort. Nevasta lui Pino părea să fie o femeie versată În probleme financiare. Am observat că avea o cutie de bomboane Lindt deschisă În fața ei. Am mai observat și că În dreptul meu și al Cristinei mai rămăsese o singură cutie de bomboane. Într-un moment de pauză În conversație, când nevasta lui Pino era Întoarsă
Petrecere cu vin roșu și ciocolată Lindt. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_283]