799 matches
-
Acest truism trebuie amintit de fiecare dată când este vorba de radiografia unei națiuni, de profilul ei. Învățământul românesc a rămas aceeași cenușăreasă și în perioda tranziției postcomuniste. Să trecem peste teoriile suprarealismului bolșevic care încă se mai acreditează cu obstinație pe la noi, potrivit cărora am avut un învățământ performant în perioada comunistă. Existența unor succese notabile din comunism nu justifică cu nimic calitatea unui învățământ de top. Să fim foarte bine înțeleși: evidența este una indeniabilă. Comunismul a distrus învățământul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
în aprecierea provinciei ca factor de cultură. Câteva voci au negat orice merite grupărilor literare sau presei regionale ceea ce a stârnit reacții prompte, mai ales că ancheta s-a desfășurat tocmai în paginile unei publicații departe de faima capitalei. Surprinde obstinația cu care un învățător orădean devine avocat al provinciei - "biata cenușăreasă" - a cărei cauză o pledează contra Bucureștiului - "capitală inexistentă în cadrul culturii române". Continuând argumentația pe același ton acid, învățătorul enumeră nume mari din literatura română provenite de la periferii, concluzionând
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
numai în atitudinea autonomiei estetice, ci și în modernitatea dominatoare pe care o afișa." Și mai departe: "Streinu era un castelan melancolic, dar de o melancolie studiată, lustruită ca o poză continuă." Structural, criticul este un clasic ce respinge cu obstinație și fermitate prea marile îndrăzneli creatoare, obscuritatea poetică, iconoclastia: "Retina sa apolinică e înfricoșată de tenebrele "vrăjmașe" ale obscurității poetice, pe care o înfățișează în rânduri demne de un spirit latin, avertizând asupra apropiatei invazii barbare." Detectându-i cu sagacitate
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
unor politicieni (rămași la abc-ul claselor primare) frizează capcana ridicolă a unui excepționalism românesc care îndrăznește să concureze pe cel american. De-ar fi să ne gîndim, de pildă, doar la domeniul culturii în care protocronismul susținut cu atîta obstinație strecura ideea unui mic excepționalism, și vom observa cum o formă de colaboraționism dintre intelectuali și putere producea inexorabil o canceroasă exacerbare a orgoliului nemăsurat al totalitarismului. Convingerea noastră este că intelectualii pot să fie azi instanța critică aptă să
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
au început a duce tratative pentru crearea unui stat independent al evreilor în Palestina, statul Israel. Dorul de Sion s-a reaprins chiar și la unii dintre acei evrei care deveniseră antisioniști. O comunitate rămâne vie dacă își cultivă cu obstinație, împotriva tuturor opreliștilor, tradițiile, credința, valorile, învățătura, limba, instituțiile. Sinagogile și școlile sunt ziduri de rezistență. Este admirabil cum acești oameni reușesc să-și păstreze identitatea și cultura prin propriile lor instituții construite prin conjugate eforturi, în condiții extrem de nefavorabile
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de părere că sunt puse în circulație de ruși pentru a justifica necesitatea continuării campaniei. Relațiile consulului cu administrația militară rusă au fost deosebit de precare, statutul său devenind ambiguu: puterea pe lângă care se acreditase fusese abolită, dar el refuza cu obstinație să se acrediteze pe lângă administrația rusească de ocupație. Ostilitatea sa constantă față de regimul de ocupație, denunțarea expansionismului rusesc în rapoartele sale, legăturile pe care le avea cu dușmanii “curții” nu erau de natură să-i îmbunătățească relațiile cu puterea oficială
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
-se la realitatea românească de după 1989, profesorul Chelcea observă cum „ideologii comunismului școliți la Moscova dau lecții de democrație”, „foștii șefi ai Securității ocupă paginile ziarelor și apar fără rușine la emisiunile tV”, „vlăstarele de nomenclaturiști și securiști condamnă cu obstinație comunismul”, „informatorii cer asanarea morală a societății”, iar cei ce au fost victimele tuturor acestora „se simt vinovați că au supraviețuit acceptând regimul comunist”. Aceștia „tac pentru că au o sensibilitate ridicată la rușine și vinovăție”. Mă Întreb dacă mai pot
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
indolență, indiferență, inerție, lene (cognitivă, socială), stare depresivă. O insensibilitate față de idealuri, incapacitate de a reacționa, inapetență pentru emulație. Când ajungem aici, suntem În plină maladie a sufletului, ne-a copleșit contextul, ne-au Învins vorbele meșteșugite și repetate cu obstinație, ne recunoaștem neputința. „M-au Înfrânt structurile”, se lamenta cu ani În urmă un lider În care se puseseră speranțe. „Dă-i dracului, n-am Încredere În nici unul, votez cu cine-mi dă de băut mai bine”, mi-a Împărtășit
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
adresează în primul rând studenților. Practica didactică a arătat că lipsește din literatura noastră sociologică o astfel de expunere a nașterii și evoluției gândirii despre societate, iar studenții o revendică. (Era să mă las pradă aici unei formulări apărute cu obstinație în primele pagini ale aparițiilor editoriale: "cartea aceasta umple un gol în literatura sociologică de la noi".) Ei au nevoie de prezentări sintetice, nu simpliste, în care firul ideatic să poată fi urmărit fără ocolișuri și bariere artificiale, în care esența
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
în 1983, descoperirea HTLV-3 al lui Gallo. Criticii lui Robert Gallo devin din ce în ce mai necruțători. Cum se face că, în timp ce lui Gallo i s-a brevetat imediat în SUA atât virusul cât și testul, lui Montagnier i s-a refuzat cu obstinație brevetul american cerut? De ce lui Montagnier revistele importante i-au întârziat publicarea rezultatelor, în timp ce lui Gallo articolele i-au fost imediat publicate și larg difuzate? Argumentul era jalnic. Era imposibil ca Gallo și echipa sa să „scape“ virusul de la Paris
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
căci, atunci când tânărul îi amintește surorii în detaliu ambianța din casa copilăriei lor, el rostește ceea ce dorește poetul, nu lucrul cerut de subiect . În schimb, în lucrarea lui Everac, frați nu se mai recunosc unul pe altul, personajele refuzând cu obstinație să comunice și astfel să se salveze (scena 14). Când Ifigenia încearcă să afle de ce și de unde au venit în Taurida străinii desemnați să-i devină victime, Oreste refuză cu brutalitate să-i dea lămuriri : Nu trebuie să știi tu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Hugo von Hofmannstahl (1905), piesa lui Vlad Zografi Oedip la Delphi (1997) oferă un posibil preambul al tragediei lui Sofocle Oedip rege care pornește de la izbucnirea ciumei la Teba drept pedeapsă pentru uciderea lui Laios, urmată de ancheta desfășurată cu obstinație de erou spre a afla identitatea asasinului. Dacă lucrarea dramaturgului austriac culminează cu moartea Sfinxului și însoțirea lui Oedip cu Iocasta - întemeiată de această dată pe atracția instinctivă dintre cei doi -, cea a autorului român include doar consultarea oracolului de la
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
apare ca întrupare a forței încrezătoare doar în sine, trufia făcându-l să se dispenseze de ajutorul divin în bătălii. Spre deosebire de Ahile, înzestrat cu talent artistic și cunoaștere de sine, fiul lui Telamon rămâne limitat, căci se distinge doar prin obstinația de a dobândi faima de prim războinic și prin încrederea aproape peste măsură în forța fizică (p. 48). Mereu interesat de cauzele morale și psihologice ale căderilor ori transcenderilor, Sofocle pune sub lupă personajul : acesta își arată imperfecțiunile care creează
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lipsesc (p. 76). El vede numai limitele suferinței lui, pe când Odiseu știe hotărârile zeilor și urmărește împlinirea lor spre binele obștesc (p. 77). Opoziția dintre cei doi fiind ireconciliabilă, doar intervenția lui Heracle îl face pe Filoctet să iasă din obstinație. Din condiția sa de erou luptător, acesta suferă fără să-și dea seama de cauzele măcar posibile ale suferinței. Cusurul tragic îi determină totodată păcatul și pedeapsa, nemăsura lui fiind contemplată de omul măsurii, Odiseu, spre a fi remediată de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Imperiul Roman, în cadrul unei arii geografice mediteraneene, unitatea, bazată pe realizarea unei entități politice și culturale este fără îndoială mai mult un mit decît o realitate. Pînă la urnă, dincolo de fărîmițarea feudală apoi națională, acest vis a fost continuat cu obstinație de pontifii romani în jurul ideii creștine, de Carol cel Mare și de Otto stimulați de țelul reinstaurării autorității imperiale și de Carol Quintul care urmărea apărarea catolicismului roman. Victoria statelor naționale din secolul XVI-lea pare să pună capăt acestor
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
mai mult în ideea sinuciderii... Și la practicarea ei, ca tratament împotriva vieții fără sens. A fi aruncat de pe ,,culmile fericirii’’ (cum spunea Emil Cioran), în prăpastia singurătății îți revelează de fapt acest act. Nu trebuie să-l cauți cu obstinație, nu trebuie să-l inventezi, el există: trebuie numai să-l întrebuințezi așa cum se cuvine: simplu onorant! Nu există ,,sinuciderea ideii de sinucidere’’ decât în cazul folosirii excesive a acestei idei, și a nepunerii ei în practică de atâtea ori
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
târziu voi și practica... Că am apelat la practicarea ei, ca tratament împotriva vieții fără sens. A fi aruncat în prăpastia sinelui pierdut, în prăpastia singurătății îți amintește de fapt de acest act ultim și definitiv. Nu trebuie cautat cu obstinație, nu trebuie inventat, el există: trebuie numai întrebuințat așa cum se cuvine: simplu! Nu există ,,sinuciderea ideii de sinucidere’’ decât în cazul folosirii excesive a acestei idei, și a nepunerii ei în practică de atâtea ori decât este necesar. De câte ori m-
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
în scutece!?! Din fiecare vagon, ochi lacomi de lumină și libertate priveau cu tristețe la lumea de afară, străduindu-se să înțeleagă motivul acestei schimbări din viața lor. Partea dureroasă era că nu găseau niciun răspuns la întrebările repetate cu obstinație. De ce? De ce? Cum e posibil? Nu se știau cu nimic vinovați. Erau oameni cinstiți, care nu intraseră niciodată în conflict cu legile Statului, câștigându-și traiul zilnic prin muncă onestă. Și atunci? De ce?? Familia Butu nu avea motive de bucurie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de Constanța nr. 800 (1212) din 29 decembrie 2005). Note de jurnal: atracția locurilor și a oamenilor. De multe ori m-am întrebat: de ce sunt oamenii atrași, în primul rând, de marile orașe precum... Paris, Londra, Roma... sau caută cu obstinație mirajul Americii... și-abia după ce totul devine o rutină, își îndreaptă atenția spre alte zări, dar tot cu interesul turistului? Răspunsul găsit m-a cam întristat: oamenii preferă strălucirea, luxul, distracțiile facile, confortul clădirilor din oțel și sticlă și doar
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
clasică în disciplina sa. Numeroasele eseuri, articole, recenzii nu pot fi înșiruite... Activitatea sa de cercetător și scriitor, copleșitoare ca întindere, ar putea trece drept dispersată și extravertită. Eliade nu pare a fi unul dintre acei cercetători care forează cu obstinație într-un număr limitat de probleme și moduri de abordare. El pare că atacă chestiunile din cele mai diverse perspective, dar dispersia aceasta este doar aparentă. Misiunea sa și punctul său de vedere sunt cele care impun o asemenea procedură
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
în exil. Și în tot acest nesfîrșit exil, Virgil Ierunca nu și-a pierdut, ca mulți alții, nici o clipă credința că va veni ziua sfîrșitului, cînd comunismul se va prăbuși. Criticul din volumul Subiect și predicat (1993) a urmărit cu obstinație să umilească uitarea, memoria fiind mereu sub spectrul obnubilării, în inconștientul colectiv, acesta fiind mereu dispus, ajutat și de cei interesați, a trece în umbră toate atrocitățile cărora le-au căzut victime atîția din cei care și-au păstrat demnitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
paginate la loc de cinste și însoțite de comentarii apologetice, alături de cele ale condeierilor. Pentru că poporul există și pentru că arta nu are altă rațiune decît de a fi adusă la cunoștința acestuia, aspectul activ al conexiunii inverse este subliniat cu obstinație: opera nu este niciodată decît un proiect întrerupt, la desăvîrșirea căruia trebuie și este îndreptățit să participe, creativ, celălalt pol al situației semiotice, adică poporul. Astfel, munca literară, ca orice altă muncă, nu se poate sustrage controlului obștesc" (E.I.). Aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
valorilor naționale; controlul abuziv al natalității impus de ultimul dictator; controlul aproape total al vieții sociale și al celei intime etc. Totul, în acea perioadă a fost anexat, fagocitat de către partidul / stat totalitar. În perioada 1945-1965 s-a urmărit cu obstinație intensificarea luptei de clasă, întărirea vigilenței revoluționare. Sub Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost creată Securitatea ca instituție centrală a sistemului represiv. Gulagul românesc este prezentat în toată oroarea sa criminală. Continuator al lui Dej, Ceușescu care clama întărirea legalității socialiste, "a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
naiv” ideile năstrușnice, „ne-realiste”, În viața sa adultă, ciocnindu-se de indivizii din jur, „treji și deștepți”, care se supun regulilor curente, generale și tiranice, adesea. Ei bine, cât timp va rezista un poet, un dramaturg, un cercetător, În obstinația sa ce nu numai că pare, dar și este „ridicolă” până când, după o trecere a vremii și a alternanței generațiilor, ea va putea fi acceptată? Deoarece, ideile noi, „revoluționare”, radicale la extrem, În artă, litere și științe, nu numai că
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mesageri” care ne obligă să luăm act nu numai de clipele care ne curg sub ochi și se duc, se aruncă să se topească În valurile informe cele mai adesea ale așa-numitului trecut, dar „ei” ne Împing cu acea obstinație și „bunăvoință” pe care o arată părinții unui copil retardat, să „luăm cont”, să „Înțelegem” cu adevărat ceea ce „ni se Întâmplă”. Să „Înțelegem”, adică să avem curajul de a trece de primele straturi reale, dar și Înșelătoare, ale vieții intime
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]