1,054 matches
-
cuvinte de dezvinovățire! Ce mînie! Ce frică! Ce dorință aprinsă! Ce rîvnă! Ce pedeapsă! În toate, voi ați arătat că sunteți curați în privința aceasta. 12. Așa că, dacă v-am scris, nu v-am scris nici din pricina celui ce a făcut ocara, nici din pricina celui ce a suferit ocara, ci ca să se arate marea noastră purtare de grijă pentru voi înaintea lui Dumnezeu. 13. De aceea am fost mîngîiați. Dar, pe lîngă mîngîierea aceasta a noastră, ne-am bucurat și mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
Ce dorință aprinsă! Ce rîvnă! Ce pedeapsă! În toate, voi ați arătat că sunteți curați în privința aceasta. 12. Așa că, dacă v-am scris, nu v-am scris nici din pricina celui ce a făcut ocara, nici din pricina celui ce a suferit ocara, ci ca să se arate marea noastră purtare de grijă pentru voi înaintea lui Dumnezeu. 13. De aceea am fost mîngîiați. Dar, pe lîngă mîngîierea aceasta a noastră, ne-am bucurat și mai mult de bucuria lui Tit, al cărui duh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
Domnului, să se depărteze de fărădelege!" 20. Într-o casă mare nu sunt numai vase de aur și de argint, ci și de lemn și de pămînt. Unele sunt pentru o întrebuințare de cinste, iar altele pentru o întrebuințare de ocară. 21. Deci, dacă cineva se curățește de acestea, va fi un vas de cinste sfințit, folositor stăpînului său, destoinic pentru orice lucrare bună. 22. Fugi de poftele tinereții, și urmărește neprihănirea, credința, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85052_a_85839]
-
o ia! Ogoarele noastre le împarte vrăjmașul...!" 5. De aceea, nu vei avea pe nimeni care să întindă frînghia de măsurat pentru sorțul tău, în adunarea Domnului. 6. "Nu proorociți!" zic ei. "Să nu se proorocească asemenea lucruri. Căci altminteri ocările nu mai încetează!" 7. "Este Domnul atît de grabnic la mînie, casa lui Iacov? Acesta este felul Lui de a lucra?" "Da, cuvintele Mele sunt prielnice celui ce umblă cu neprihănire! 8. De multă vreme poporul Meu este socotit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
bea vin! 16. Căci ei păzesc toate orînduirile lui Omri, și lucrează întocmai cum a lucrat casa lui Ahab, și umblă după sfaturile lor, de aceea te voi face de pomină, îți voi face locuitorii de batjocură, și veți purta ocara poporului Meu. $7 1. Vai de mine! Căci parcă sunt la strîngerea poamelor, și la strîngerea bobițelor după culesul strugurilor; nu mai este nici un strugure de mîncare, nici cea dintîi smochină, dorită de sufletul meu! 2. S-a dus omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
Biserica lui Dumnezeu? 6. Să nu fie întors la Dumnezeu de curînd, ca nu cumva să se îngîmfe și să cadă în osînda diavolului. 7. Trebuie să aibă și o bună mărturie din partea celor de afară, pentru ca să nu ajungă de ocară, și să cadă în cursa diavolului. 8. Diaconii, de asemenea, trebuie să fie cinstiți, nu cu două fețe, nu băutori de mult vin, nu doritori de cîștig mîrșav: 9. ci să păstreze taina credinței într-un cuget curat. 10. Trebuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85043_a_85830]
-
sunt leneșe, dar sunt și limbute și iscoditoare, și vorbesc ce nu trebuie vorbit. 14. Vreau dar ca văduvele tinere să se mărite și să aibă copii, să fie gospodine la casa lor, ca să nu dea potrivnicului nici un prilej de ocară, 15. căci unele s-au și întors să urmeze pe Satana. 16. Dacă vreun credincios, fie bărbat, fie femeie, are văduve în familie, să le ajute, și să nu fie împovărată cu ele Biserica, pentru ca să poată veni în ajutor celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85043_a_85830]
-
împrejur, căci erau netăiați împrejur, pentru că nu-i tăiaseră împrejur pe drum. 8. După ce a isprăvit de tăiat împrejur pe tot poporul, au rămas pe loc în tabără pînă la vindecare. 9. Domnul a zis lui Iosua: "Astăzi am ridicat ocara Egiptului de deasupra voastră." Și locului aceluia i-a pus numele Ghilgal (Prăvălire) pînă în ziua de azi. 10. Copiii lui Israel au tăbărît la Ghilgal și au prăznuit Paștele în a patrusprezecea zi a lunii, spre seară, în cîmpia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]
-
bine controlată: semănam cu arhetipul meu încă neronțăit. Când am intrat în compartiment, fata aia frumoasă își lipise fruntea de fereastră și părea că stă la pândă, deși pe peron nu se vedeau decât niște amărâți de soldați care răcneau ocări spre alți tâmpiți în uniformă, ce urcaseră după mine și se risipiseră prin tren. Doi intra seră în compartiment înaintea mea și înjurau că nu puteau deschide fereastra. Au ieșit în fugă și au tropăit spre capătul culoarului ca să-și
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
de sabie, și înlăuntru vor pieri de groază: și tînărul și fata, și copilul de țîță ca și bătrînul. 26. Voiam să zic: "Îi voi lua cu o suflare, le voi șterge pomenirea dintre oameni!" 27. Dar Mă tem de ocările vrăjmașului, Mă tem ca nu cumva vrăjmașii lor să se amăgească, și să zică: "Mîna noastră cea puternică și nu Domnul a făcut toate aceste lucruri." 28. Ei sunt un neam care și-a pierdut bunul simț, și nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
o Apoteoză a ghilotinei. Mai cu seamă frecventam cafenelele specializate, unde se adunau umaniștii noștri de profesie. Eram, se înțelege, bine primit, dat fiind bunele mele antecedente. Și dintr-o dată, cu înfățișarea cea mai nevinovată, dădeam drumul unui cuvânt de ocară: "Mulțumesc lui Dumnezeu", spuneam, sau, și mai simplu: "Dumnezeule!". Știți prea bine că ateii noștri de cafenea nu prea se împacă cu cele sfinte. După ce rosteam acea enormitate, urma un moment de stupoare când toți se uitau unii la alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
vadă ce este. țipătul ei a oprit nunta, iar mâncarea și tot ce mai rămăsese le-au pregătit pentru praznic. - Anica, trebuie să plângă în brațele unei ființe vii... Asta părea că-i șoptește vântul. Dar nu mai putea îndura ocara și vorba lumii. A stat așa nemișcată în mijlocul pădurii așteptând să treacă, să se trezească și să plângă ca o proastă pentru că a crezut într-un vis. N-a fost să fie așa cum spera, era mai real decât a
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
arătos.Și tot pe atât de hain.El avea o nevastă tânără și frumoasă, harnică și vrednică, veselă și iubitoare.Însă orice făcea nevasta, defel nu-l mulțumea pe bărbatul ei Crăciun, mereu sta cu gura pe ea și o ocara.Că aia nu se face așa, că cealalată n-a făcut-o bine.Încetîncet biata nevastl ajunse tot mai tăcută, nu mai cânta și nu mai era veselă. Dar ea Își iubea bărbatul și se gândi că dacă ar avea
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
țării.Și Își Încuraja voinicii cu vorbe bărbătoase și Își Îngrozea dușmanul cu privirea-i tăioasă ca oțelul. Turcii n-aveau Încotro și văzându-se bătuți, făceau cale Întoarsă și plecau de unde au venit și mai rușinați și mai de ocară.Iar Ștefan Își aduna morții de prin văi și-i plângea pe fiecare, zicându-le pe nume, Îi Îngropa creștinește ca pe copiii lui.Apoi Înălța o monastire spre pomenirea acelei bătălii și spre slava lui Dumnezeu. Dar turcii, că
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
mereu să și amintească că ei trăiseră atâția ani În sat, cu respect și bunănțelegere pentru tot omul. Maicăsa săraca plângea și-i vorbea blând, doar doar l-o Îndupleca să se liniștească, să nu le mai facă bătrânețile de ocară.Se săturasera bieții bătrâni de prostiile ce le făcea Ilie, când ieșea În sat: ori se bătea cu feciorii, ori spărgea un geam la o casă ori răsturna o căpiță. Însă să se Îndrepte Ilie, ți-ai găsit.Din zi
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
să-i ceară miere. Într-o zi se opri la poarta lui o femeie modestă, obosită de drum, care Îi ceru o lingura de miere și un pahar cu apă, ca să prindă vlagă. Moșul a alungat-o cu vorbe de ocară, neștiind că aceea femeie era Maica Domnului. Lui Dumnezeu nu i-a placut comportarea moșneagului zgârcit și l-a transformat Într-un animal greoi, ursuz-ursul. Și azi ursul trăiește singur, văicărându-se ca Într-o zi are să moară. Și azi ursului
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
nu-mi aparține. Am citit-o acum câteva luni într-un colț de gazetă și de atunci paseistul din mine și-a pus-o pe blazon, la strașnică păstrare. Nu știu cum se face, dar toate cele trei mari vorbe considerate de ocară de către dușmanii „păltinișenilor“ - „boierii minții“, „neointerbelici“, respectiv „paseiști“ (cu variante precum ultraconservatori, reacționari, tradiționaliști, pășuniști ș.a.), printre care, cu onoare & voluptate mă prenumăr - sună frumos, captivant și substanțial motivat. În definitiv, de când e lumea lume, heracliteismul a avut nevoie de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
secrete și a plevuștii parlamentare), dacă țărănimea n-ar fi revenit demult la nivelul sapei de lemn, dacă muncitorimea ar fi depășit mentalitatea de clasă conducătoare cu ciocanul în mână, dacă a fi intelectual n-ar însemna un termen de ocară, poate că dl. Constantinescu ar putea să zburde liniștit în paradisul cotrocean. Tot mai mult, observăm că la mijloc a fost vorba de o neînțelegere. Actualul președinte își imagina, probabil, că a fi ales înseamnă recunoașterea meritelor proprii, un referendum
O propunere: desființarea președinției! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17171_a_18496]
-
o virulență neegalată în literele franceze din zilele noastre. Nu este mai puțin adevărat că Céline este descris de contemporani drept un temperament hirsut, arțăgos, un ins veșnic nemulțumit care se socotea nedreptățit de confrați și cultiva cu nesaț imprecația, ocara și epitetul jignitor. O dovedesc într-o măsură și recent publicatele Scrisori către NRF, al căror destinatar predilect era aristocraticul editor Gaston Gallimard. Răspunsurile acestuia, ponderate, politicoase, pline de nedezmițită curtoazie, contrastează izbitor cu tonul „scrisorilor”. În schimb, în relațiile
Alb și negru by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13431_a_14756]
-
ceva, orice, rămășițele unei lumi pierdute. Pentru supraviețuitorii comunismului, cam aceasta este nostalgia, așa cum o descrie Svetlana Boym. O stare de regret difuz după un trecut morganatic, categoric idilizat, dar imposibil de plasat cu precizie. E nostalgia devenită cuvînt de ocară, pe care îl aruncăm în obrazul celor care spun că era mai bine pe vremea lui Ceaușescu. Dar e și nostalgia celor convinși că în perioada interbelică Bucureștiul era Paris iar Iașul, Viena. În cuvintele lui Boym, e dorul după
Trecutul care nu există by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16241_a_17566]
-
ajuns la destinație" (Fie vorba între noi, ele n-au ajuns pentru că nici n-au fost trimise). "Și asta nu din sfială, ci dintr-o furie aproape de neînțeles; n-am acceptat comparația făcută între mine și Ion Barbu. Nu îngăduiam ocara de a fi alăturat ermetismului; doream cu tot dinadinsul să mă priceapă oricine. Și-apoi, idolul meu era și va rămâne Eminescu". Și încheiați astfel, lăsându-mă pe mine fără replică și cu un gust tare amar, pentru ideile și
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13967_a_15292]
-
superior, pe care îl ajutase în carieră și care acum se codea să-i facă un serviciu, îl înjură în plin minister, zicîndu-i: "Păcătosule! Propre à rien!1... Tu-ți paștele mă-ti!" Prințesa juca teatru, dozând savant franțuzeasca cu ocara excesivă, spre a da dovadă că are simțire "rumînească" și profitând de bătrâneță și de ținuta ei autoritară. Vulgaritatea ei era făcută, un naționalism de chermesă. Max avea moravurile cele mai democrate și se cobora în medii pe care un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Cu toate opiniile clare și esprese ale țării și ale organelor ei judecătorești, tagma voiește eligibilitatea ei și proiectul în cestiune e și depus pe biroul Camerei. Un proiect voluminos, plin de cârciocuri, menit a face din justiție unealta de ocară a partidului roșu, o sclavă a patimelor momentane, o îngăduitoare a apetiturilor, o creațiune a stării timporare de corupție. Împărțirea țării în plaiuri și ocoale? Un alt proiect de lege șterge cincizeci de plaiuri c-o singură trăsătură de condei
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pasărea-paradisului, se prăbușeau pe cîte-un bordei sau în via desfoliată. Ca niște dini grași și colțați, câte trei-patru diavoli tăbărau clănțănind pe cîte-un sol ceresc, îngrețoșîndu-l cu duhoarea mațelor lor, împroșcîndu-l cu urină din tulumbele incredibile dintre craci, acopenndu-l de ocări ucigătoare, mai veninoase ca focul suflat din gură, căci la vorbele de o pustiitoare blasfemie creierul îngeresc era cuprins de dureri atroce. Val după val, monștrii izbeau dreptunghiul ghimpos al falangei, îl erodau, îi smulgeau soldații și-i târau în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de râs, iar venerabilul bătrân dădea din când în când din cap cu ochii stinși și zicea cu blîndețe: "Așa-i, așa-i cum zice ea, oameni buni. Iertați-mă, oameni buni", însă vorbele lui erau imediat acoperite de alte ocări ale consoartei. Abia peste ani Maria avea să-și dea seama că bătrâna nu mințise în delirul ei, ba dimpotrivă, că mintea ei obtuză nu fusese în stare să intuiască până la capăt realitatea, când redusese cavoul lui Catana la un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]