3,917 matches
-
În acest rând s-a oprit asupra lui L., „slugă bătrână” în casa Cantacuzinilor, personaj în legătură cu care documentele scot în evidență fidelitatea arătată protectorilor (i-a însoțit în refugiul din Moldova în 1658 și a făcut și un „stagiu” la ocnă, prin 1672, solidar cu familia prigonită de Grigore Ghica), precum și știința sa de carte, de un nivel apreciabil. Iorga nu a produs temeiuri deosebite în sprijinul supoziției sale, dar L. a fost acceptat în această postură printr-un soi de
LUDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287878_a_289207]
-
, Nicolae (29.XI.1940, Sibiu), poet și prozator. Este fiul Mariei Stoie și al lui Ilie Munteanu, șofer. Urmează școala elementară la Ocna Sibiului, apoi cursurile Liceului „Gh. Lazăr” din Sibiu (1955-1959) și Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, absolvită în 1965. Redactor mai întâi la ziarul „Drum nou” din Brașov, din 1968 la revista „Astra”, unde va deveni redactor-șef
STOIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289958_a_291287]
-
Mai pot fi menționate câteva prelucrări (Hagi Eni de la Galatz, Femeiușca dracului, în colaborare cu Matei Millo). Iubitor de drumeție, S. își consemnează impresiile de voiaj scriind, o dată, niște note de drum din Apus, altă dată un reportaj de la Târgu Ocna sau dintr-un „peregrinagiu la Neamț”. În Suvenire de călătoria în Basarabia meridională (1857), blajină evocare mărturisind „plăcerea călătoriei”, lasă să se întrevadă că zestrea sa este aceea de povestitor. E ceea ce face farmecul operei sale de căpătâi, Suvenire contimpurane
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
și să se înscrie la Litere. Nu termină facultatea, din cauza unui eveniment care survine în existența sa. Întors la Fălticeni, în 1901 se căsătorește cu Ecaterina Bâlu și curând, în 1902, e încorporat. Anii serviciului militar, în garnizoana de la Târgu Ocna, îi inspiră paginile care vor alcătui volumul Amintirile căprarului Gheorghiță (1906), unde sunt înfățișate brutalitățile și umilințele îndurate de soldații țărani din partea gradaților, iar experiența contactului cu ocnașii care lucrau în saline și erau păziți de ostași hrănește povestirile Petrea
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
acte, scrisori, testamente - așa cum îl vedea pe secretarul valah acel Kostümbilder-Buch, păstrat în Biblioteca Universității din Graz351. I-a urmat pe Cantacuzini în Moldova, în 1658 („solidaritatea cu stăpânii”), iar mai târziu același atașament îi va procura un „stagiu” la ocnă, despre care vorbește în cronică („Iar când au fost la iulie 15 dni, leatul 7180, făcură sfat drăcesc de trimiseră la vel ocnă prin Gheorghe dvornicul, socrul lui Matei aga, și pre Ghiețea clucerul, socrul lui Șărban spătarul, și pre
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Moldova, în 1658 („solidaritatea cu stăpânii”), iar mai târziu același atașament îi va procura un „stagiu” la ocnă, despre care vorbește în cronică („Iar când au fost la iulie 15 dni, leatul 7180, făcură sfat drăcesc de trimiseră la vel ocnă prin Gheorghe dvornicul, socrul lui Matei aga, și pre Ghiețea clucerul, socrul lui Șărban spătarul, și pre Stoica logofătul Ludescul, care au fost slugă bătrână la casa răposatului Costandin postelnicul...”). Stoica Ludescu a fost cel ce a redactat, după „învățătura
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Rezachevici, Cronologia ..., vol. I, p. 690. 55. DRH B. țara Românească, vol. I, p. 330-331. 56. DIR B. țara Românească, vol. XVI, p. 371. 57. Un harnic alcătuitor de pomelnice a fost Dionisie Eclesiarhul (Pomelnicul Mănăstirii Dobrușa - 1777, Pomelnicul Mănăstirii Titireciul din Ocnele Mari - 1799, Pomelnicul Mănăstirii din Urșani - 1804, Pomelnicul bisericii din Sâmnicu de Jos -1814, Pomelnicul Mănăstirii țânțăreni - Dolj - 1816, Pomelnicul bisericii din Proeni - Vâlcea). Vezi Dicționarul Literaturii române de la origini până la 1900, București, Editura Academiei R. S. România, 1979, p.
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
-i voi face o scrisoare de la mâna mea după izvodul ce-m va trimite, ca să nu fie acéle diiate întru nimic, nu va căuta, nici să va uita că i-am fostu duhovnic și Domnii lui, ci tocma și cu ocna mă va pedepsi” - ieromonahul Ștefan 334), dar, spre cinstea lor, vor dezvălui aceste silnicii. Mitropolitul Theodosie Veștemeanu (care va fi depus din rang din această pricină): „[...] acéa scrisoare [alcătuită „după izvodul acela”, zice autorul ei, „la nevoe și la scărbă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
îi va încredința doar dregătorii mărunte. Astfel, a fost mare clucer de arie din 1692 până prin 1696, apoi ispravnic de banii haraciului pentru județul Vâlcea, în 1701; doi ani mai târziu, în 1703, se afla în funcția de ispravnic la Ocnele Mari, pentru ca din 1712 să ajungă mare vornic de Târgoviște 350. Slujbe evident neînsemnate pentru o persoană cu ambițiile viitorului cronicar (el va face cu adevărat carieră în divanul domnesc abia către sfârșitul vieții, sub Nicolae Mavrocordat, care îl pune
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
alcătuiau o categorie mai largă) și încerca să-i descurajeze pe amatori prin pedepse severe: „[...] întâi-ș va piiarde puterea părintească [...]. A doa, toate bucatele câte va avea să se ia toate, să fie domnești [...]. A treia, să-l bage în ocnă toată viața lui acolo să se chinuiască”381. „Comentariul” la această prevedere ține cont de particularitățile concrete ale situațiilor: „Mama ceaia ce-ș va vinde fata pre bani pentru să curvească neștine cu dânsa, aceiia să i se taie nasul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dominării bărbatului asupra femeii 400. O crimă, într-un cuvânt, chiar o formă specială de crimă (Georges Vigarello) - și un păcat, expresie a brutalității sexuale, născătoare de suferință (de cele mai multe ori ocultată), pedepsită uneori cu moartea ori cu trimiterea la ocnă, destul de puțin băgată în seamă de textele românești vechi cu un ochi întors asupra omului, dar neignorată de cei care traduceau și scriau legi. Silnicia „domestică” (obicei vechi al stăpânilor, cu performeri între Voievozi - Mihnea cel Rău, Ștefan Rareș, Iancu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fiul Sofiei Savin (n. Bibire) și al lui Emil Savin, învățători. Face cursul primar la Bibirești, apoi învață la Parincea și în comuna Sărata, toate localități din județul Bacău. Urmează liceul la Bacău (1955-1958), absolvit la curs seral în Târgu Ocna (1960), în răstimp efectuând un stagiu disciplinar de calificare în meseria de strungar la Întreprinderea de Utilaj și Transporturi din Bacău. Student la Institutul Pedagogic din Bacău, se transferă la Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași
SAVIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289521_a_290850]
-
, Claude (pseudonim al lui Ernest-Benoît Spirt; 24.V.1902, Târgu Ocna - 15.III. 1968, Paris), poet, publicist și traducător. Este fiul Sidoniei (n. Marcovici) și al lui Eugen Spirt, medic. Urmează clasele primare la Târgu Ocna, acum învățând limbile franceză și germană. Din 1913 este elev al Liceului Internat din Iași
SERNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289644_a_290973]
-
, Claude (pseudonim al lui Ernest-Benoît Spirt; 24.V.1902, Târgu Ocna - 15.III. 1968, Paris), poet, publicist și traducător. Este fiul Sidoniei (n. Marcovici) și al lui Eugen Spirt, medic. Urmează clasele primare la Târgu Ocna, acum învățând limbile franceză și germană. Din 1913 este elev al Liceului Internat din Iași, iar în 1916 se transferă la București, susținându-și bacalaureatul la Liceul ,,Matei Basarab” în 1921. Înscris aici la Facultatea de Drept, nu o frecventează
SERNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289644_a_290973]
-
SIMIONESCU, Maria (22.III.1929, Târgu Ocna), editoare. Este fiica Elenei (n. Negri) și a lui Iacob Simionescu, funcționar, și soția criticului Ștefan Cazimir. Urmează școala primară la Onești, iar liceul la București și Pitești, susținându-și bacalaureatul în 1951. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității
SIMIONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289686_a_291015]
-
Petre Ercuță, Manifestul revoluției naționale. În 1938 își începe colaborarea la „Cuvântul”, în care va figura cu articole prolegionare. Pentru acestea, ca și pentru funcțiile avute în perioada guvernării de extremă dreapta, în 1948 va fi închis (fără proces) la Ocnele Mari, apoi la Jilava. Eliberat în 1953, este arestat din nou în 1956, sub acuzația de uneltire contra ordinii sociale. Va fi condamnat la zece ani de închisoare, însă în urma unui nou proces, din 1959, va primi sentința de optsprezece
ŢUŢEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290316_a_291645]
-
1954. Respins în 1955 la Facultatea de Medicină, urmează trei ani Facultatea de Drept a Universității bucureștene. Participă la manifestațiile studențești din 1956 și scapă ca prin miracol de arestare. În 1958 lucrează câteva luni într-o mină de lângă Târgu Ocna. Frecventează Institutul Pedagogic, secția română-franceză (1959-1962), ulterior fiind un an profesor la Radovanu (sat lângă Oltenița), unde predă româna și istoria. În perioada 1957-1963 scrie, pentru sertar, majoritatea prozelor scurte care aveau să formeze volumul de debut. Devine un redutabil
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
URSU, Horia (1.VIII.1948, Măhăceni, j. Alba), prozator. Este fiul Victoriei Ursu (n. Popa), educatoare, și al lui Iulian Ursu, profesor. Urmează școala generală și liceul la Ocna Mureș și Facultatea de Filologie, secția franceză-română, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj. După absolvire este scurt timp profesor de liceu la Timișoara, apoi asistent la Institutul Pedagogic din Baia Mare (1971-1986) și din nou profesor de liceu în același oraș (1986-1989
URSU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290389_a_291718]
-
Smarandei (n. Mustea) și a lui Ioan Bruteanu, medic, și soția ziaristului Eugen Vaian. A urmat la București Școala Normală a Azilului „Elena Doamna” (1888) și Institutul de Fete (1889). După absolvire se angajează învățătoare suplinitoare la Isaccea (1903-1904), Târgu Ocna (1904), Monastir, în Macedonia (1905-1906), Giurgiu (1907-1908), din nou la Târgu Ocna, ca învățătoare provizorie (1908); mai târziu, în 1933, era institutoare în București. Debutează cu schițe în 1892 la „Adevărul”, iar editorial în 1895 cu opusculul Nou!. A mai
VAMPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290421_a_291750]
-
Eugen Vaian. A urmat la București Școala Normală a Azilului „Elena Doamna” (1888) și Institutul de Fete (1889). După absolvire se angajează învățătoare suplinitoare la Isaccea (1903-1904), Târgu Ocna (1904), Monastir, în Macedonia (1905-1906), Giurgiu (1907-1908), din nou la Târgu Ocna, ca învățătoare provizorie (1908); mai târziu, în 1933, era institutoare în București. Debutează cu schițe în 1892 la „Adevărul”, iar editorial în 1895 cu opusculul Nou!. A mai colaborat cu proză scurtă, articole feministe, cronici, recenzii și traduceri din literatura
VAMPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290421_a_291750]
-
, Aurel Gr. (31.V.1905, Ocna Dejului, azi Dej - 1.VII.1979, Cluj-Napoca), poet. Este penultimul din cei șapte copii ai Pacenței (n. Horoș) și ai lui Grigore Zinveliu (Zegreanu), brutar; poetul Emil Zegreanu îi e frate. Urmează Liceul „Andrei Mureșanu” din Dej, apoi Liceul „Petru
ZEGREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290730_a_292059]
-
ZEGREANU, Emil (1.III.1913, Ocna Dejului, azi Dej - 2.IV.1987, București), poet. Este ultimul din cei șapte copii ai Pacenței (n. Horoș) și ai lui Grigore Zinveliu (Zegreanu), brutar; poetul Aurel Gr. Zegreanu îi e frate. A absolvit Liceul „Andrei Mureșanu” din Dej și
ZEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290728_a_292057]
-
de roată la bâlci, grădinar, ocnaș, purtător în spate al unui preot moșneag și infirm. Mediile traversate de nefericit sunt descrise cu mijloacele celui mai necruțător realism, apogeul viziunii tragic-grotești a degradării ființei umane fiind atins în pictura vieții de ocnă. Fără să caute culoarea, peisajul d-lui Voiculescu devine colorat prin chipul în care e văzut. E ceva aici din arta icoanei pe sticlă ardelenești, la care petele de culoare sunt materia, și liniile configurative accidente ce se pot înlătura
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
avant à Gherla et à Suceava, où l’on a préparé la stratégie. Un participant - victime de Pitești - nous a informé, récemment, que le «phénomène Pitești s’est aussi étendu, dans des formes spécifiques, à d’autres prisons comme Târgu-Ocna, Ocnele Mari, Târgușor, Baia Sprie, Aiud, mais à cause d’un plus petit nombre de „rééduqués” l’application des techniques de torture, et grâce au courage des détenus, qui, dans quelques prisons (Târgu-Ocna), se sont opposés ouvertement, le phénomène n’a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
care, între altele, agresează delicatețea unui critic precum G. Ibrăileanu. Cu o vână de răzvrătit, P. pune în discuție stări și practici cărora încearcă să le demonstreze injustețea sau chiar nocivitatea. Mai pregnante sunt astfel de problematizări în volumul Din ocna vieței (1902), care poate fi luat și ca titlu generic pentru o lungă serie de alte proze strânse în culegeri sau rămase în periodice. Constatarea unui ocnaș că „viața e o glumă proastă” ar putea fi luată drept moto al
POP-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]