5,469 matches
-
această variantă. *21) Art. 310 paragrafele 3 și 4 din Codul penal din 1864 (modificat prin Legea din 4 mai 1895) prevedea: (paragraful 3) "dacă, spre a comite furtul, culpabilul a întrebuințat chei mincinoase spre a intra într'o casă, apartament, odaie sau bastimet, sau într'o curte închisă sau spre a deschide ușile, mobilele, casele de fer, dulapurile, lăzile și ori-ce alte lucruri destinate spre păstrarea banilor, a sculelor sau a altor obiecte care se află înăuntru"; (paragraful 4) "dacă culpabilul
DECIZIE nr. 7 din 29 mai 2023 () [Corola-llms4eu/Law/271516]
-
bâti une maison”. Formula, care astăzi ne pare destul de ciudată, nu era privită fără ironie nici în epocă, așa cum o dovedește un pasaj din I. Heliade Rădulescu, Cuconița Drăgana: „Casele dumneaei sunt o pereche de case, cum am zice o odaie în dreapta și alta în stânga, sau două d-o parte și două de alta, sau mai știu și eu cum; destul că v-am spus că sunt o pereche de case. Nu cereți și dumneavoastră socoteala de toate până într-una
Casă pe pământ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5960_a_7285]
-
cu mîhnirea pe care o inspiră suferinț ele unei ființe prietene. Ce s-a întâmplat? S-a stins din viață soțul, care vă îndrăgea atît de mult. Dacă doriți un cuvînt pe cît posibil înseninător, veniți oricînd aici, cu Irinel. Odăi se găsesc destule, iar de primirea mea bună, serile, puteți fi asigurată. De venit acolo nu pot, căci am început o nouă carte. Îmi rămîn zile numărate și am mult de lucru. Dar serile, obosit fiind, stau bucuros de vorbă
Cum l-am cunoscut pe Constantin Noica by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Journalistic/5958_a_7283]
-
jocului de dame este identic cu acela al șotronului: dama. Un alt joc apropiat, în care piesele se așează pe o tablă desenată cu figuri pătrate, este țintarul; la N. Filimon, în Ciocoii vechi și noi, „invitații trecură în acea odaie care era mobilată cu două sofale turcești; pe una era o masă rotundă cu picioarele scurte, pe care erau așezate două sfeșnice și mai multe perechi de cărți de joc; iar pe cealaltă erau table pentru jocul de șatrange și
Șotron by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5726_a_7051]
-
aproape pe toată durata vieții lui, atât în Uniunea Sovietică, cât și în Statele Unite. În luna mai 1958 am fost invitată la nunta prietenei mele, studentă ca și mine la Institutul de Mine din Leningrad. Evenimentul se petrecea într-o odaie de 15 metri pătrați pe strada Kolomensk. Cei mai mulți dintre părtașii la eveniment erau geologi și geofizicieni, dar printre ei erau și poeți din Cercul Literar Minier („Lito”). Cu toții să fi fost treizeci de participanți la ceremonie, scaune - nouă sau zece
Brodski: Drumul de la pierde-vară la laureat Nobel by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5895_a_7220]
-
Constantin Țoiu Așezată într-un colț, în odaia miresei, cu stergare, blide agățate pe pereți, privesc jocul din Oas pe care îl văd prima dată. Cel mai semeț și mai răscolitor, joc... Capetele se clatină hâțânate din șolduri, în contratimp, ce dau trupului aerul unei păpuși automate, ca
Mireasa răpită by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6216_a_7541]
-
viu -, tact, figuri, pe care nici un maestru coregraf din lume nu a reușit să le transcrie exact-exact, mișcările fiind ale unei gândiri în veșnică nesupunere și mândrii ecrete... Jocul se întețește... Raptul se apropie. Ceva cade jos și se sparge. Odaia se umple de țipete. Toți se reped la ușă, să apere... Dau buzna, mirele cu ai lui, cu ceata de răpitori!... Vor să fure mireasa. Dar nu se lasă... Confuzia crește. Afară starostele bate toba. Semn că evenimentul e gata
Mireasa răpită by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6216_a_7541]
-
lor, iar soțiile casnice se ocupă cu dereticatul. În căsuțele cu un nivel sau două șuieră aspiratoarele, mobila e mutată dintr-o parte în alta, ramele aurite ale fotografiilor sînt șterse cu rîvnă. E mult de lucru, căsuța are șase-șapte odăi. E de ajuns să vizitezi una dintre ele ca să știi ce mobilier există în milioane de alte căsuțe, ba chiar și cum e aranjat. E uimitoare asemănarea dintre toate aceste locuințe în dispunerea camerelor și amplasarea mobilei. Căsuțele cu curte
Ilf și Petrov - Un oraș mic by Ana-Maria Brezuleanu () [Corola-journal/Journalistic/6219_a_7544]
-
acoperiș, cu laturile maculate de foc se încrucișau pe la colțuri de ulițe năruite, alături de pereții conacelor, castelelor părăsite, pustii, într-o tăcere fără viață. Zăpada voia parcă să cuprindă tot, a suflat peste parc, acoperindu-l, s-a așternut în odăile goale, fără tavane, s-a întins precum o pulbere fină până și acolo unde bolțile nu se prăbușiseră. Și totuși, ici colo pe dușumele și prin grădini se iveau de sub ea miraculoase pete purpurii, alunecoase. Zăpada a îngropat uniform totul
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
parapet de piatră sculptată străveziu, ușă mare. La dreapta, tot în fund, un larg pridvor boltit și susținut de coloane sculptate. În scenă, două jețuri mari și bogate [...]. Pe pereți, panoplii de arme, pe lespezi covoare." „Actul al IV-lea: Odaia lui Vodă. La stînga, patul domnesc ridicat cu o treaptă, cu uranisc[„baldachin"] purtat de coloane de lemn toarse, și perdele mari coborîte pînă pe lespezi. La piciorul uraniscului, flamura basarabească albastră; în mijlocul ei, pe fund roșu, trei capete de
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
ale civilizației. Cândva, într-o țară îndepărtată, mi s-a întâmplat să am sentimentul că ceasul de la mână e stânjenitor, că geanta de pe umăr este prea grea și că o parte din veșminte ar putea lipsi. Ermitul care locuia în odaia cvasipustie -venit și el de departe - nu mi-a adresat niciun cuvânt; dar cât de grăitoare i-a fost privirea cercetătoare îndreptată asupră-mi! Mi-a venit în minte, spontan, poezia bacoviană. Austeritatea ei oferă un posibil echivalent traiului acelui
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
la Bacovia este pustiul, ipostază a nedeterminării și disoluției reperelor, a abolirii oricărei modalități de orientare: „În universul bacovian, dominante sunt raporturile deschise, chiar atunci când spațiile sunt limitate: Poetul «deschide» - prin plasarea unei oglinzi, de pildă -spațiul închis al unei odăi, deși tocmai deschiderea este cea care îl îngrozește". Apetența deschiderii reclamă, însă, în textul bacovian, impulsul contrar, într-o mișcare dialectică de acțiune și reacțiune, prin care limitarea și ilimitarea își găsesc justificarea deopotrivă în conștiința alienată a eului liric
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
această psihologie au luat naștere cîteva capodopere rămase pînă astăzi, dincolo de timp, exemple canonice de proză poetică românească (Mama, Fata din dafin, Garda imperială, Ceasornicul bunicii): „mă strecor cu gîndul înăuntru, urc scările, trec ușurel prin ganguri și intru în odaia unde am copilărit. Cu puterea amintirii așez lucrurile la loc, covoarele vechi cu flori șterse, iconostasul în firida din părete, rînduiesc icoanele îmbrăcate în argint, aprind candela, apoi, făcîndu-mă copil, îngenunchi o clipă. Mă ridic în urmă și trec în
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
am copilărit. Cu puterea amintirii așez lucrurile la loc, covoarele vechi cu flori șterse, iconostasul în firida din părete, rînduiesc icoanele îmbrăcate în argint, aprind candela, apoi, făcîndu-mă copil, îngenunchi o clipă. Mă ridic în urmă și trec în altă odaie. Aci un sentiment de adîncă evlavie mă cuprinde. Parcă revăd portretele vechi pe fondul lor de umbră, e noapte după capetele lor și numai ochii penelul morții nu i-a putut întuneca. Triști și buni, privesc ochii bunicilor. Cercei de
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
îmi deslușesc multe lucruri ce dorm în mine. Și cum a stat din citit bătrîna, deodată, sub golul unui glob de sticlă, un ceas a prins să bată. Și în sunetul unei muzici line, ca venită de departe, din altă odaie, din ceasornicul vechi ce închipuia un castel, o arcadă s-a deschis și un alai de nuntă, îmbrăcat în haine tiroleze, un alai de păpuși de porțelan, cu ghirlănzi de flori în mînă și panglici la pălării, a apărut în
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
Simona Vasilache Cea mai comentată dintre Nopțile lui Mace-donski e-un vis de Bagdad. In micimea unei odăi, nu-i e dată împlinirea. Si nu e singura înfrângere, într-o întreagă operă de năzuinți plafonate. „Oricare coperis de casă/ E baltă de lumină" e nădejdea din Excelsior, manifest al volumului omonim, din 1895. E tipărit la Noua Concordia
Bagdadii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6275_a_7600]
-
Covrig Roxana Adoptatorii nu sunt lăsați să intre la adăpostul public Odăii. Cetățenii care vor să adopte un câine de la Adăpostul public Odăii nu au voie să intre în adăpost și să-și aleagă un câine. Pentru a avea acces este nevoie de o aprobare de la directorul Poliției Locale Sector 1, Andrei
Interzis la adăpostul Odăii. Răspuns oficial: Nu e loc de pelerinaj by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/62999_a_64324]
-
Covrig Roxana Adoptatorii nu sunt lăsați să intre la adăpostul public Odăii. Cetățenii care vor să adopte un câine de la Adăpostul public Odăii nu au voie să intre în adăpost și să-și aleagă un câine. Pentru a avea acces este nevoie de o aprobare de la directorul Poliției Locale Sector 1, Andrei Mihail. Vezi și: La adăpostul Odăi, interzis publicului. Explicație halucinantă- VIDEO
Interzis la adăpostul Odăii. Răspuns oficial: Nu e loc de pelerinaj by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/62999_a_64324]
-
un câine de la Adăpostul public Odăii nu au voie să intre în adăpost și să-și aleagă un câine. Pentru a avea acces este nevoie de o aprobare de la directorul Poliției Locale Sector 1, Andrei Mihail. Vezi și: La adăpostul Odăi, interzis publicului. Explicație halucinantă- VIDEO Într-un răspuns oficial pentru Vier Pfoten, Poliția Locală Sector 1 a precizat că adăpostul public "nu este loc de pelerinaj”. Iată răspunsul oficial, publicat de Vier Pfoten pe Facebook:
Interzis la adăpostul Odăii. Răspuns oficial: Nu e loc de pelerinaj by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/62999_a_64324]
-
oniric bătînd spre coșmaresc e adesea de neînlăturat. Tentînd a se trezi, poeta folosește cîteva cuvinte de ordine precum jocul, așteptarea, melancolia: „Am găsit pe zid urme de gheare,/ semnul însîngerat al tigrului./ Dar în posteritate locul/ se va numi «odaia liniștii»./ Aici am jucat cel mai sumbru joc:/ așteptarea. Aici, fără însemne fiind,/ m-a-nhățat de beregată fiara. Aici/ am trăit o melancolie tonică și aspră/ ca gerul. Și-n pauza dintre învățături/ am căzut în prăpastia rîsului pînă/ la capăt
O fiică a focului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4900_a_6225]
-
tonică și aspră/ ca gerul. Și-n pauza dintre învățături/ am căzut în prăpastia rîsului pînă/ la capăt, iar sultanul absolut al rîsului,/ Koiemci, m-a-mproșcat cu vinuri. Ah, simt/ cum și acum în noapte cineva/ mă sculptează pe toate fețele!” (Odaia liniștii). Practicînd anamneza, Simona-Grazia Dima ne aduce la cunoștință că arhetipul d-sale e arderea, confruntată cu înghețul lumii în care s-a văzut plantată: „Am rămas/ pentru totdeauna a unui vis de foc. Și astfel,/ mulțumesc, într-o lume
O fiică a focului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4900_a_6225]
-
găsea în casa scriitorului, își amintește acea dimineață care a îndoliat cultura românească: „Eram la pian - studiam Sonata lui Schumann în fa diez minor, răscolire, profetică, anunțând preschimbări istorice în năvalnica dezlănțuire ritmică. Dimineața fragedă a primăverii nordice lumina covoarele odăii și pânza lui Grigorescu: carul cu boi în dreptul hanului. Nemișcarea lucrurilor în jurul meu sau vibrația acordurilor muzicale îmi transmiseseră o neliniște lăuntrică. Dintr-o dată, un țipăt sfâșietor a spintecat tăcerea... Am sărit de la pian. M-am repezit spre odaia de
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
covoarele odăii și pânza lui Grigorescu: carul cu boi în dreptul hanului. Nemișcarea lucrurilor în jurul meu sau vibrația acordurilor muzicale îmi transmiseseră o neliniște lăuntrică. Dintr-o dată, un țipăt sfâșietor a spintecat tăcerea... Am sărit de la pian. M-am repezit spre odaia de culcare a lui Caragiale. În ușa deschisă, d-na Caragiale privea îngrozită. Moartea fulgerase viața marelui nostru scriitor într-o clipă - esențială - sinteză a unei existențe de o vioiciune spirituală excepțională: Din ziua aceea n-am mai cântat splendida
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
Covrig Roxana Fundația Vier Pfoten a publicat, pe pagina de Facebook, o situație scandaloasă. Cetățenii, care vor să adopte un câine de la Adăpostul public Odăi, nu au dreptul să intre în adăpost și să-și aleagă un câine. Pentru a intra în adăpost este nevoie de o aprobare de la directorul Poliției Locale Sector 1, Andrei Mihail. "Cetățenii care doresc să adopte un câine din Adăpostul
La adăpostul Odăi, interzis publicului. Explicație halucinantă- VIDEO by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/66554_a_67879]
-
au dreptul să intre în adăpost și să-și aleagă un câine. Pentru a intra în adăpost este nevoie de o aprobare de la directorul Poliției Locale Sector 1, Andrei Mihail. "Cetățenii care doresc să adopte un câine din Adăpostul public Odăi, al Primăriei Sectorului 1, au interdicție totală de acces în adăpost, iar câinii nu pot fi aleși decât prin intermediul medicului veterinar, potrivit unei filmări cu camera ascunsă care a parvenit recent Fundației VIER PFOTEN", scrie Fundația, pe Facebook. Adăpostul este
La adăpostul Odăi, interzis publicului. Explicație halucinantă- VIDEO by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/66554_a_67879]