4,587 matches
-
Kozielsk, la Katyń și la Starobielsk a 8300 de ofițeri polonezi, iar În lag...rul de la Ostasz Kow a 6287 de polițiști, adic..., În total, 14 587 de persoane. Cu aceeași crud... determinare, În august 1944, Stalin a oprit deliberat ofensiva Armatei Roșii pe Vistula, la sud de Varșovia, pentru a-i l...să pe germani s... zdrobeasc... forțele Rezistenței Poloneze interne (AK). Concomitent, În partea eliberat... a teritoriului polonez, a ordonat arestarea, dezarmarea și Închiderea a 25 000 de lupt
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
În celelalte partide politice”; strategia „calului troian”, ce urm...rea s... penetreze, pentru a le distruge, toate grupurile necomuniste; „strategia fuziunii” dintre partidele-surori, ce duce la Înghițirea lor de c...tre comuniști. Exemplele sînt numeroase și cunoscute. Astfel, În Bulgaria, ofensiva Împotriva opoziției, deja puternic... În cursul anului 1946, se accentueaz... brusc dup... semnarea tratatului de pace de la Paris (februarie 1947) și dup... procesul Împotriva lui Nicola Petkov, liderul celui mai influent partid de opoziție, condamnat la moarte și executat pe
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
împăratul bizantin Constantin Porfirogenetul ne spune că era "cel mai demn de a-i conduce, înțelept la sfat și înțelegător, de o vitejie aparte și înzestrat pentru a conduce". Capacitățile militare ale ungurilor au atras atenția diplomației bizantine, confruntată cu ofensiva bulgară. Astfel, emisarii împăratului de la Constantinopol, Leon VI, s-au prezentat la cei doi conducători ai ungurilor, Arpad (gyula) și Kurszan (kende) și, cu daruri, au încheiat o alianță. Detașamentele maghiare, conduse de Liunticas, fiul lui Arpad, au ajuns cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
apusene-misionarismul episcopului venețian Gerardus, conducătorul diocezei catolice de la Cenad (cf. Vita Sancti Gerardi). În acest mod, împrejurările istorice au determinat ca părțile apusene ale Dunării, în speță Banatul, să fie controlate, confesional și cultural, de biserica romano-catolică, aflată în plină ofensivă odată cu decăderea Bizanțului. Papalitatea a urmărit ca regele Ștefan cel Sfânt să înființeze noi scaune episcopale în regatul "apostolic" al Ungariei, inclusiv Transilvania. Concomitent, biserica apuseană a trecut la creștinarea în masă și la împlantarea unei întregi ierarhii ecleziastice, bine
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
epoca lui Justinian, ultima a strălucirii sale. În același timp, influența credinței ortodoxe și a culturii bizantine depășea cu mult frontierele Imperiului. Acțiunea de "reconquistă" a Bizanțului, sub dinastia macedoneană, a vizat și spațiul sud-est european-balcano-dunăreano-pontic. În acest context al ofensivei bizantine s-a înscris revenirea Imperiului la Dunărea de Jos pentru următoarele două secole (970-1185), la frontierele pierdute după marea năvălire slavo-bulgară. Spațiul sud-est european și și regiunea carpato-dunăreană s-au aflat constant în atenția conducerii politice a Imperiului. Flota
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Economia expansivă a Bizanțului s-a concretizat în prezența negustorilor săi și activul comerț promovat la Dunărea de Jos. Mai concret, revenirea Imperiului în această zonă a avut loc în condițiile complexe ale situației de-aici: bizantinii aflați în plină ofensivă, existența bulgarilor primului țarat (679-971), pecenegii și rușii. După moartea lui Simeon (927), statul bulgar a slăbit tot mai mult, sub țarul Petru, ca urmare a pericolelor externe, în primul rând, conflictele cu bizantinii. Dacă până la mijlocul secolului al X
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Axiopolis la Tomis, se afla sub stăpânire bizantină. După 976, au avut loc o serie de acțiuni militare în zonă, în sudul Dunării, importanta bază navală bizantină de pe insula Păcuiul lui Soare a fost distrusă, apoi refăcută de ei. În ofensiva sa antibulgară, Vasile II a desfășurat acțiuni militare la Dunărea de Jos, de la Pliska la Vidin, apoi s-a îndreptat spre Skoplje și Ohrida, i-a înfrânt pe bulgari (1014), apoi a desființat statul lui Samuel (1018).8 Prin victoria
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
țărănimea liberă, alcătuită din oaspeți, coloni, dar mai ales din țărani liberi din obști, care se vor transforma în țărani dependenți pe măsura evoluției feudalismului. Din a doua jumătate a secolului al XIII-lea, numărul țăranilor liberi a scăzut în urma ofensivei nobilimii, care a preluat noi pământuri țărănești. Dar țărănimea liberă n-a putut fi desființată nici economic, nici social-juridic. Masa țărănimii libere era formată din membrii obștilor sătești românești, care sunt foarte numeroase acum. O parte a țărănimii libere din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ei și de noul stăpân. Însă după o anumită perioadă de timp, se ajungea inevitabil la aservirea obștei și a oamenilor ei. În acest timp, locuitorii obștilor erau oameni liberi, ca statut juridic, dar această libertate se diminuează pe măsura ofensivei feudale, iar obligațiile în muncă sau în natură aveau să-i transforme în țărani dependenți.41 Răspândirea și însemnătatea obștilor sătești transilvane sunt adeverite de numeroase documente ale vremii. Așa este actul de confirmare pentru pământul bisericii din Arad, din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
bizantine (971), timp de o jumătate de secol nu mai știm nimic despre acțiunile pecenege la Dunărea de Jos. Abia în 1017, aflăm despre o încercare a bulgarilor de a-și asocia pe turanici (pecenegi) în tentativa de a opri ofensiva bizantină. Șirul invaziilor pecenege se reia în 1027 și a continuat în 1032, 1034, 1035 și 1036. Aceste invazii aveau o rază largă de acțiune și evidențiază întărirea potențialului militar al călăreților nomazi (turanici) așezați, în secolul al X-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pădurilor nordice, kirghizi și oirați, apoi, în 1209, a supus pe uiguri, așezați la nord de Tibet, popor turcic convertit la creștinismul nestorian, care n-au opus rezistență. După aceste reușite militare asupra unor populații simple de stepă, în 1211, ofensiva mongolă s-a îndreptat spre o civilizație sedentară superioară, China, împărțită, la începutul secolului al XIII-lea, în trei mari state: 1. Imperiul Xixia al tanguților, de origine tibetană, în nord-vestul țării; 2. Imperiul Jin al jurchenilor tunguși din nord
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
După ce-a preluat conducerea statului mongol, Ogodai a urmărit mai întîi să ducă la bun sfârșit cucerirea Chinei și a Horezmului, ocupând noi teritorii. Astfel, încă din primii ani de domnie, el a reluat rapid și cu toată vigoarea ofensiva și a consolidat pozițiile deținute în Persia și China. În anii 1230-1231, oștile mongole au zdrobit definitiv Horezmul, refăcut parțial sub Djalal ed-din, după prima invazie și apoi au supus Mesopotamia (Irakul) și Transcaucazia. În următorii ani, mongolii au înfrânt
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se întindea acum de la Pacific (Soare Răsare) până la Mediterana. În 1232, mongolii au început lichidarea rămășițelor statului Jin, capitala acestuia, Yenjing, a căzut în 1233.15 Marile cuceriri din Extremul Orient și Asia Centrală l-au determinat pe Ogodai să relanseze ofensiva mongolă la o scară uriașă. În acest scop, au fost întreprinse noi acțiuni militare și dincolo de hotarele apusene ale Imperiului mongol, după 1229, fiind vizate teritoriile ce aparțineau unor cumani, bulgari, saksini și alte populații din stânga Volgăi. Ei și-au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Ei și-au asigurat, în această împrejurare, stăpânirea asupra stepelor dintre Ural și Volga, pregătindu-și baza de atac asupra Europei. În "anul șoarecelui", 1235, "marele kuriltai", sfatul nobilimii mongole, întrunit de către Ogodai, succesorul și fiul lui Gingis-han, hotăra relansarea ofensivei în vederea împlinirii misiunii universale atribuite ulusului (statului) de fondatorul său. Sfatul decidea să fie cucerite Coreea, China de sud, Orientul Mijlociu și Europa. În acest fel, urmașii lui Gingis-han erau deciși să continue opera părintelui fondator și să instaureze efectiv dominația
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
După victoria de la Mohi, mongolii au luat cu asalt capitala regatului, Pesta, iar în lunile următoare, ei au devastat și ocupat cea mai mare parte a teritoriului ungar din stânga Dunării. La sosirea iernii și odată cu înghețul Dunării, mongolii au reluat ofensiva: o parte a oastei lor, în frunte cu Batu, a cucerit Buda, aflată pe malul drept, și apoi a cucerit restul teritoriului ungar din dreapta Dunării. Un corp mongol sub comanda lui Kadan a acționat în sudul regatului, în Croația, și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
timp, pe un alt plan, "cataclismul tătăresc" (Iorga) zdrobește "imperialismul Arpadienilor, planul lor de imperiu latin al Ungariei". Într-o altă lucrare a sa, Chestiunea Dunării, istoricul spune: "Tot rostul regatului (ungar) e stricat de această operă de distrugere, toată ofensiva Ungariei în răsărit e împiedicată de consecințele năvălirii tătărești din 1241. Provincia ungurească din părțile noastre a fost total nimicită de aceștia. Când ungurii s-au ridicat după această grea lovitură, erau într-o stare de nerecunoscut, incapabili de a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
confruntarea dintre cele două lumi nu s-a limitat doar la spațiul sud-dunărean, întrucât papa Inocențiu III și urmașii săi, Honoriu III și Grigore IX, au urmărit să aducă sub supremație romană întregul Răsărit ortodox. Astfel, între 1204-1241, asistăm la ofensiva puterilor catolice și a prozelitismului papal în partea răsăriteană a Europei. La începutul secolului al XIII-lea, cele două regate catolice, Ungaria și Polonia, desfășurau în teritoriile ruse apusene o politică expansivă, cu puternică coloratură confesională. Între 1204-1235, expedițiile ungare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
stat teutonic (german) de cruciată, sub protecția papalității și independent de regatul polon. În 1237, fuziunea Ordinului teutonic din Prusia cu Ordinul gladiferilor din Livonia a consolidat și mai mult cruciata în teritoriile baltice, cuprinse în totalitate de germani. Cucerirea (ofensiva) teritorială a fost însoțită și urmată de un efort vast de convertire la catolicism a populației păgâne sau ortodoxe din aria puterilor catolice. Ordinele călugărești, cisterciții și dominicanii, au desfășurat o acțiune intensă de convertire în teritoriile baltice și ruse
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
papă cu o coroană regală, în 1251. Din nefericire, în anii următori, cnezatul Haliciului a încheiat o alianță cu Hoarda de Aur. Papalitatea, în paralel cu organizarea apărării antimongole, a inițiat o acțiune diplomatică în lumea mongolă, aflată în plină ofensivă după 1241. După ce-am urmărit reacția lumii apusene față de marea invazie, să vedem ce se întâmpla, după 1241, în inima puterii mongole. Moartea marelui han Ogodai, în decembrie 1241, lăsa un gol de putere în centrul imensului imperiu mongol
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
De reținut că astfel de toponime nu se întâlnesc în regiunile ce aparțineau efectiv Hoardei de Aur, ci numai în țările vasalice.9 Invazia și așezarea mongolilor în răsăritul Europei au stopat, până spre sfârșitul secolului al XIII-lea, politica ofensivă a regatului Ungariei în teritoriile extra-carpatice. Regele Bela IV, temându-se de o nouă invazie, a inițiat demersuri diplomatice pe lângă papă și suveranii Apusului, pentru organizarea unei cruciade antimongole. În absența unui sprijin concret, regele a urmărit o apropiere de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pe lângă hanul Özbäg de încetare a expediției în Polonia și Ungaria. Prin urmare, spre mijlocul secolului al XIV-lea, se profila schimbarea în raportul de forțe din regiunile carpato-dunărene: în timp ce Hoarda de Aur era în declin, regatul Ungariei era în ofensivă.17 Societatea românească În ceea ce privește situația etno-demografică și habitatul, în intervalul menționat, au apărut decalaje în dezvoltarea teritoriilor românești intrași extra-carpatice, determinate de împrejurările de istorie politică. În Transilvania, așezările rurale (satele) și zonele mărginașe, cu un habitat românesc dens și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
extindă influența și dincoace de munți. Această expansiune ungurească nu are aspectul unei colonizări, nici măcar forma extinderii pământurilor marilor feudali. Pecenegii și cumanii aflați la sud și est de Carpați prădau sistematic dincolo de munți, regatul ungar însuși fiind amenințat de ofensiva populațiilor turanice. În acest context, dar și la intervenția papei de la Roma și a relațiilor cu Imperiul latin de Răsărit, regele Ungariei Andrei II face apel la cavalerii cruciați (teutoni) pentru apărarea hotarelor regatului, dar, în același timp, și pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
teritoriile stăpânite de regalitatea ungară, supraviețuiau autonomii românești, la începutul secolului al XIII-lea, valul de intoleranță confesională dezlănțuit împotriva schismaticilor a cuprins ansamblul lumii ortodoxe aflate în raza de acțiune a statelor catolice. Sub deviza suprimării "schismei", a pornit ofensiva lumii catolice împotriva adepților ei și spolierea lor de posesiunile deținute. După 1204, în regatul ungar apar semnele unei noi atitudini față de confesiunea ortodoxă: lăcașurile erau preluate spre "reformare", iar ierarhia bisericească era atacată. În această nouă orientare, un rol
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Iorga) și, în primăvara lui 1242, și-au retras principalele forțe în stepa nord-pontică. Regele Bela IV, revenit în țară după retragerea tătarilor, a reluat politica lui Andrei II în răsărit: fixarea Severinului ca punct de plecare pentru o nouă ofensivă la Dunăre și în Balcani. Dar banul și episcopul instituiți aici nu-i sunt de ajuns regelui. De aceea, el apelează la o miliție organizată, disciplinată, ce acționase în Orient: teutonii erau acum în Prusia, templierii în Franța, dar Ospitalierii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ioaniți. Dar, revenită la Dunărea de jos, pentru a combate primejdia mongolă ce zădărnicise cuceririle ei anterioare, cruciata servea și ca înveliș ideologic-religios al regatului ungar în Europa sud-estică. Numai că un nou asalt al puterii mongole, în 1260-1261, și ofensiva bulgarilor la nord de Dunăre au pus capăt prezenței cavalerilor cruciați în această regiune, ulterior, ei nu mai sunt menționați aici. Slăbită în Cumania, hegemonia ungară a continuat efectiv în Țara Severinului până la sfârșitul secolului (1290), în ciuda rezistenței forțelor politice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]