708 matches
-
România Mare" - "PPRM") este un partid politic din România. A fost membru al fostului grup europarlamentar Identitate, Tradiție, Suveranitate. Fondatorul partidului este Corneliu Vadim Tudor. Partidul are și o organizație de tineret, „Organizația de Tineret a Partidului România Mare (OTRM)”. Oficioasele partidului sunt săptămânalul Revista România Mare și ziarul Tricolorul. se declară a fi de centru-stânga, de orientare națională și afirmă că militează pentru înfăptuirea pe cale pașnică a României Mari, în hotarele ei istorice. În comunitatea științifică internațională, Partidul România Mare
Partidul România Mare () [Corola-website/Science/298429_a_299758]
-
făcut parte poetul Mihai Codreanu și publicistul C. Săteanu, apoi în anul 1907 este numit în funcția de subprefect de Iași. În același an, este ales, pentru prima oară, deputat liberal. În septembrie 1909, Gheorghe Gh. Mârzescu înființează ziarul "Mișcarea", oficios al mișcării liberale ieșene. În paralel cu aceste activități, a lucrat și ca avocat în Iași. Între anii 1914-1916, Gheorghe Gh. Mârzescu a îndeplinit funcția de primar al municipiului Iași. În perioada refugiului guvernamental de la Iași, a fost un permanent
George G. Mârzescu () [Corola-website/Science/307343_a_308672]
-
2 aprilie 1917 cu Pantelimon Halippa. Printre colaboratorii revistei și ziarului "Cuvânt moldovenesc" au fost: Nicolae Alexandri, Pantelimon Halippa, Simion Murafa, Alexei Mateevici, Daniel Ciugureanu, Onisifor Ghibu, Gheorghe Stârcea, Ion Pelivan, Teodor Inculeț etc. În Aprilie 1917 ziarul a devenit oficiosul Partidului Național Moldovenesc. În Aprilie 1917 un grup de intelectuali și funcționari moldoveni a pus bazele Partidului Național Moldovenesc care își propunea să lupte pentru dobândirea drepturilor cetățenești și naționale pentru moldovenii din Basarabia și de dincolo de Nistru. Iată lista
Daniel Ciugureanu () [Corola-website/Science/307513_a_308842]
-
de către Dinu Brătianu, președinte al Tineretului Național Liberal. Cu toate că activitatea partidelor politice fusese suspendată de generalul Ion Antonescu, Partidul Național Liberal și-a continuat o anumită activitate, în special în domeniul publicistic. În perioada 1940-1944 Mihail Fărcășanu a condus redacția oficiosului PNL, "Românul", a lucrat în comitetul de redacție al revistei "Pământul românesc" și a publicat articole în periodicul antitotalitar, "Viața Nouă". În 1942 publică eseul "Libertate și existență". Între 1943-1944 a fost corespondent de război pe Frontul de Est. La
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
Archibald Clark-Kerr, Averell Harriman și Andrei Ianuarievici Vâșinski. În urma discuțiilor, au fost cooptați în guvern ca miniștri fără portofoliu Emil Hațieganu din partea Partidului Național Țărănesc și Mihail Romniceanu din partea Partidului Național Liberal. În februarie 1946 a fost autorizată și publicarea oficioaselor celor două partide. Deoarece titlul ziarului Viitorul fusese preluat de dizidența partidului liberal condusă de Gheorghe Tătărăscu, Partidul Național Liberal a decis ca noul oficios al partidului să fie numit "Liberalul", titlu care fusese folosit în trecut de numeroase periodice
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
și Mihail Romniceanu din partea Partidului Național Liberal. În februarie 1946 a fost autorizată și publicarea oficioaselor celor două partide. Deoarece titlul ziarului Viitorul fusese preluat de dizidența partidului liberal condusă de Gheorghe Tătărăscu, Partidul Național Liberal a decis ca noul oficios al partidului să fie numit "Liberalul", titlu care fusese folosit în trecut de numeroase periodice liberale, dintre care cel mai cunoscut era cel care fusese publicat la Iași sub conducerea lui Nicolae Gane și apoi al lui George G. Mârzescu
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
etc. În 1938, , împreună cu Mihail Sadoveanu și preotul Ioan Marina (viitorul patriarh Justinian), a înființat revista "Muncă și Bunăvoie", care includea o pagină bisericească intitulată "Pentru suflet". După 1944, s-a apropiat de comuniști, intrând în Frontul Plugarilor, conducând și oficiosul acestui partid. Octav Livezeanu a fost ministru al artelor (19 august 1946 - 29 noembrie 1946) în Guvernul Petru Groza (1), ministrul propagandei (29 noiembrie 1946 - 30 decembrie 1947) în Guvernul Petru Groza (2), ministru al artelor și informațiilor (13 aprilie
Octav Livezeanu () [Corola-website/Science/309061_a_310390]
-
A absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universității din București, fiind licențiat în Drept. Dan A. Lăzărescu s-a înscris în PNL în timpul dictaturii legionare, când acest partid era interzis. În perioada 1946-1947, Dan Amedeo Lăzărescu a lucrat ca redactor al oficiosului PNL „Liberalul”. În timpul regimului comunist, între 1957-1964, a fost închis pe baza unei condamnări la 20 de ani de muncă silnică. După ieșirea din închisoare a lucrat - printre altele - ca documentarist la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” (1969-1975). A devenit
Dan Amedeo Lăzărescu () [Corola-website/Science/305681_a_307010]
-
departe de a fi într-adevăr "„realist”", prezintă viața într-o perspectivă ideologică, transformând-o în mod arbitrar într-o utopie. Umorul, ironia, satira, experimentările stilistice, stigmatizate ca „decandentism burghez” și „formalism”, devin - cel puțin în mod oficial - imposibile, dar, oficios, se multiplică: Transformarea culturală a fost însoțită de o cenzură riguroasă, de persecutarea și epurarea literaților și artiștilor nealiniați la sistemul ideologic comunist și care erau considerați „sabotori” sau „dușmani ai poporului” (cazul tragic al lui Vladimir Maiakovski). În baza
Realism socialist () [Corola-website/Science/305902_a_307231]
-
pentru alegerea membrilor Biroului Politic, se petrece în cea mai mare parte în spatele scenei politice oficiale, într-un proces paralel cu Congresul Național. Noua structură a puterii este subânțeleasă prin modul în care sunt poziționate fotografiile liderilor aleși, publicate în oficiosul partidului, "Ziarul poporului". Numărul membrilor Comitetului Permanent al Biroului Politic a variat de-a lungul timpului, având o tendință de creștere. La Congresul al XVI-lea din 2002, acest număr a fost mărit la nouă. Mai sunt alte două organe
Partidul Comunist Chinez () [Corola-website/Science/303474_a_304803]
-
faptul că membrii familiei Brătianu au rămas în teritoriul ocupat, pentru a-i acuza pe aceștia de colaborare cu ocupanții germani. Acest lucru a fost vizibil în special în timpul campaniei electorale din noiembrie 1919, prin articolele publicate în ziarul "Îndreptarea", oficiosul Partidului Poporului, condus de mareșalul Alexandru Averescu. Familia s-a reîntregit în noiembrie 1918, odată cu alungarea trupelor de ocupație și revenirea Regelui și a Guvernului în București. În perioada interbelică, familia Brătianu avea să ducă viața obișnuită a elitei bucureștene
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
un redactor TV român, fost director general al TVR (1990-1992). și-a început cariera de jurnalist în 1940, la ziarul „Universul Sport”. În perioada 1968-1970 a condus ziarul Sportul, pe care l-a revoluționat, până la acel moment publicația fiind un oficios al puterii comuniste. evoluționat, practic, ziarul, care pînă atunci era scris într-o notă formală, ca un oficios al puterii. A lucrat mai apoi la postul public de radio și televiziune ca reporter, redactor și producător. Între 1990 și 1992
Emanuel Valeriu () [Corola-website/Science/312999_a_314328]
-
la ziarul „Universul Sport”. În perioada 1968-1970 a condus ziarul Sportul, pe care l-a revoluționat, până la acel moment publicația fiind un oficios al puterii comuniste. evoluționat, practic, ziarul, care pînă atunci era scris într-o notă formală, ca un oficios al puterii. A lucrat mai apoi la postul public de radio și televiziune ca reporter, redactor și producător. Între 1990 și 1992 a fost Director General al TVR. De asemenea, a publicat mai multe cărți despre sport și politică. Emanuel
Emanuel Valeriu () [Corola-website/Science/312999_a_314328]
-
ARLUS-Cartea Rusă" a funcționat până în 1968. Majoritatea titlurilor publicate au fost broșuri propagandistice. Planul editorial al editurii Cartea Rusă avea următoarele obiective: ARLUS a publicat și o serie de periodice: „Veac Nou“, „Caietele ARLUS“, „Analele Româno-Sovietice”. Revista săptămânală "Veac nou", oficios al asociației, a fost înființată în 10 decembrie 1944, cu scopul expres de a fi „canalul de emisie” a mesajelor propagandistice și pentru a coordona „programul cultural” de transformare a presei românești într-un "organizator colectiv". Un alt produs propagandistic
ARLUS () [Corola-website/Science/314545_a_315874]
-
1767 indulgență plenară (iertarea păcatelor) celor care vizitează biserica de la Nicula în sarbătorile mariane ale Nașterii Fecioarei Maria, Bunei‑Vestiri și Adormirii Maicii Domnului. În perioada interbelică Biserica Ortodoxă Română a organizat o propagandă intensă împotriva pelerinajelor de la Nicula. Astfel oficiosul Episcopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului și Clujului, săptămânalul "Renașterea", nega în anul 1938 faptul că la Nicula, în mănăstirea "uniaților" (expresia peiorativă la adresa greco-catolicilor), s-ar afla icoana Maicii Domnului care a lăcrimat în 1699. Concluzia articolului intitulat " Baza pelerinajului
Biserica de lemn din Nicula () [Corola-website/Science/314002_a_315331]
-
o mare activitate teoretică în domeniul economic, în țară, Italia și Portugalia. Ideile sale corporatiste și protecționiste încep să fie adoptate în Brazilia, în scopul dezvoltării industriale a acestei țări. În 1937, Manoilescu a început să finanțeze publicația "Buna Vestire", oficios al organizației Garda de Fier. Manoilescu a fost și membru în Senatul legionar. În 1938, și-a aplicat ideile economice în cadrul unui experiment în Transilvania. Tentativa a eșuat, după Manoilescu, din cauza adversarilor săi politici, astfel că el a suferit mari
Mihail Manoilescu () [Corola-website/Science/297663_a_298992]
-
Chișinău. Atât la "Cuvântul moldovenesc" (ca redactor și, apoi, prim redactor), cât și la "România nouă" (1918), publicație editată de Onisifor Ghibu, Vasile Harea a fost o prezență remarcabilă. După Actul Unirii de la 27 martie 1918, a fost redactor la oficiosul "Sfatul Țării", iar din toamna aceluiași an a devenit deputat în Sfatul Țării de la Chișinău și a votat unirea fără condiții. Între anii 1923-1924, la Iași, participă la redactarea ziarului "Îndrumarea", alături de Radu Cernătescu, Horia Hulubei, Oscar Franche, Ștefan Bârsănescu
Vasile Harea () [Corola-website/Science/319143_a_320472]
-
țări cu minoritate germană: Franța (Alsacia), Polonia (Silezia), Cehoslovacia (Sudeți). La 15 martie 1941, Grupul Etnic German a preluat ziarul Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt din Sibiu, i-a schimbat denumirea în "Suedostdeutsche Tageszeitung" (Ziarul german de sud-est) și l-a folosit ca oficios până la 11 septembrie 1944, când a apărut ultimul număr. Grupul Etnic German și-a câștigat un statut de semi-autonomie în cadrul statului român, fiind condus de către "Volksgruppenführer" Andreas Schmidt, ginere al "Brigadeführer"-ului SS Gottlob Berger, șeful Oficiului Central pentru Cetățenii
Grupul Etnic German din România () [Corola-website/Science/319374_a_320703]
-
negru și fața largă. După moartea președintelui Saparmurat Niiazov, survenită la 21 decembrie 2006, a fost însărcinat cu conducerea comisiei formate pentru organizarea funeraliilor președintelui defunct. În epoca sovietică, cel căruia i se încredința această sarcină era, în general, succesorul oficios al defunctului. Constituția turkmenă prevedea că în caz de deces al președintelui țării, președintele Adunării Populare (Parlamentul) trebuie să asigure interimatul în fruntea statului. Drept urmare, cel care ar fi trebuit să asigure interimatul era Övezgeldî Ataiev, însă justiția, imediat după
Gurbangulî Berdîmuhamedov () [Corola-website/Science/315099_a_316428]
-
un ton serios: depresia și sentimentul de insatisfacție întâlnită la tânăra generație reprezintă temele abordate de el cu predilecție la fel ca și cotidianul (jocuri video, televizor, internet), fetele (dificultatea de a le agăța, masturbarea, fantasmele). Alte reviste precum „Têtu”, oficiosul homosexualilor, își pun întrebări în legătură cu textele sale pe care aceștia le consideră ca fiind homofobe. În „Libération” și „L’Express”, el este comparat cu diverși artiști recunoscuți: rapper alb, nume precum cel al lui Eminem si al lui Mike Skinner
Orelsan () [Corola-website/Science/328893_a_330222]
-
consideră în general că, în 1992-93, a primit asistență de la GRU când el și fratele lui, Șirvani, au luptat în Abhazia, o regiune separatistă a Georgiei. Cu toate acestea, nu au fost oferite niciun fel de dovezi în acest sens.”" Oficiosul pro-guvernamental Rosiiskaia Gazeta relata că Basaev era agent al GRU, iar un alt articol al jurnalistului Boris Kagarlițki susținea că "„este de menționat, de exemplu, că Șamil Basaev și fratele său Șirvani sunt vechi agenți GRU, și că toate activitățile
Șamil Basaev () [Corola-website/Science/324922_a_326251]
-
Buna Vestire a fost un cotidian, oficios al Mișcării legionare, înființat de Mihail Manoilescu în 1937, care și-a încetat apariția în ianuarie 1941. Buna Vestire din 1937 a fost organizată ca o societate anonimă pe acțiuni, majoritatea acțiunilor fiind în mâna profesorului Mihail Manoilescu și a
Buna Vestire (ziar) () [Corola-website/Science/325227_a_326556]
-
jucate numai în limba română și era interzis să se dea reprezentații în zilele de sărbători creștine. Teatrul a fost înființat în perioada cât Radu Gyr a fost comandant legionar și director general al teatrelor. La 27 octombrie 1940, săptămânalul oficios evreiesc "Renașterea noastră" publica sub titlul „Teatrul Barașeum se transformă“ inițiativa de renovare a sălii de teatru și a anexelor sale, cu colaborarea arhitectului Marcel Iancu și a inginerului Katz. Inaugurarea clădirii renovate a avut loc sâmbătă, 15 februarie 1941
Teatrul Barașeum () [Corola-website/Science/326070_a_327399]
-
Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei, cu titulatura Mureșanul. Hirotonia intru arhiereu a avut loc în data de 11 decembrie 2011, Catedrală Mitropolitana „Sfinții Arhangheli Mihail, Gavriil și Rafail”, Paris, Franța. De-a lungul timpului a fost: redactor reponsabil al oficiosului Arhiepiscopiei Ortodoxe de Albă Iulia, „Credință străbuna” (1998-2003); membru în comitetul de conducere al Asociației Tinerilor Ortodocși din Balcani (B.O.Y.A.), ca reprezentant al asociațiilor ortodoxe de tineret din România (1998-2002). În cariera didactica a fost: asistent asociat
Ignatie Trif () [Corola-website/Science/328003_a_329332]
-
Asturias, ca fiu al liderului socialist Wenceslao Carrillo și al soției sale María Rosalía Solares. Când avea 6 ani, familia s-a mutat la Madrid. După terminarea școlii, la vârsta de 13 ani, s-a angajat la ziarul "El Socialista", oficiosul Partidului Socialist Muncitoresc Spaniol (PSOE). Tot atunci s-a alăturat Uniunii Socialiste, Sindicatului General al Muncitorilor și Tineretului Socialist Spaniol. În 1932 a devenit membru al Comitetului Executiv al Tineretului Socialist și redactor la "Renovación", ziarul Tineretului Socialist. Carrillo era
Santiago Carillo () [Corola-website/Science/327349_a_328678]