762 matches
-
și lucios, lung până la coapse, îi cântă încet, la ureche, un cântec pe care mereu îl zisese gagicilor, cu vocea lui caldă: Unde calci/ Urmă nu faci/ Unde șezi/ Urmă nu vezi, Puicăăă!... știe că ei îi place doina asta oltenească, intră ca un burghiu în ochii albaștri ai fetei, să o cunoască mai bine, să nu-l mintă, apoi îi spune la ureche, cu vocea aia a lui: zâna mea bună!, zâna mea!, nu-mi ajungi niciodată, ești nesfârșită ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Focșani și Galați, un nod de care nu ai cum să treci, fără să te Împiedici. La Tecuci, ea Își construiește, cu temeinicie, poezia și viața care sunt mereu la timpul prezent, lăsând În urmă susurul Oltului și foșnetul brâului oltenesc pentru un strop de poezie moldavă”. Nu-mi rămâne decât să urez acestor bravi cutezători, ziditori ai cuvântului scris, activitate rodnică și cât mai multe apariții ale revistei “Tecuciul literar-artistic”. Mult succes! Valentina Becart Un drum la Iași (joi, 6
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cu teamă, că la o adică, aș putea chiar să-i iau. Pe iarbă, un pic mai încolo, mai erau vreo patru, cinci ca ea, bineînțeles cu puradeii din dotare după ele. Pe vremea ceea lucram la CFR, la stația Oltenești și în spatele gării pusesem pe picioare o mică grădină, în care aveam de toate, castraveți, roșii, ridichi, salată, ceapă, mărar pătrunjel și mai știu eu ce. Țigăncile acelea umblau prin sate ca să vândă cratițe din aluminiu, din acelea turnate
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
fost dezastrul acela al românilor de la Cotul Donului. Într-una din nopți când termometrul coborâse spre -38 de grade Celsius și unele locomotive înțepeniseră cu tot cu trenuri pe linie din cauza congelării motorinei, din trenul de Huși au fost dați jos la Oltenești, pe motiv că nu aveau bilet, un grup de vreo treizeci de țigani, bărbați, femei și puradei. Au năvălit cu toții în sala de așteptare, care era fără foc de la începutul iernii, fiindcă nimeni nu stătea peste noapte în sala de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
domnule vice, și să trecem la discuții. Libere ca până acum. Deci, propuneri concrete și la obiect, dacă mai sunt. În lumina filtrată prin perdele a parterului, chipurile palide ale oamenilor Închipuiau un calup de șvaițer așezat pe un covor oltenesc. Ici, colo, câte o țigară aprinsă. Trei sticle de țuică de un litru treceau din mână În mână. Pentru că nu mai sunt alte propuneri, propun să se dea citire proiectului de hotărâri. Domnii care au făcut propuneri sunt rugați să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nici cel din baltă ! — Sît, paciauro ! Ce-i asta ? Păi, o ceartă între două oltence. Nu, nu-i reală, dar s-ar putea să fie autentică. Am compus-o, cuvînt cu cuvînt, după ce am răsfoit cîteva ore Dicționarul de grai oltenesc al Dorinei Bărbuț, publicat în 1990 și înregistrînd aproape 11.000 de cuvinte. Nu, nu toate sînt de neînțeles pentru un „român”, dar sînt multe care te pun în încurcătură. Ce-mi veni cu această înscenare de hendiri bendiri ? Nimic
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
se cheamă marketingul tradițiilor. E trist, e jalnic, e o „făcătură” ? De ce ? Jalnică e doar ipocrizia care pretinde „autenticul”, care cere să fie mințită frumos, care nu cumpără decît ceva „cu adevărat tradițional”. Un „meșter popular” reputat pentru scoarțele sale oltenești povestea unor colegi că a preluat niște modele geometrice de pe un poncho peruan, că se potriveau foarte bine. Făcătură ? Da, evident, dar s-a vîndut cu emoții autentice la fel de evidente. Și totuși, rămîne ceva ireductibil, autenticul real al acestei produceri
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
că ceapa s-a terminat.“ — Eh, cucoană, dacă dumneata lenevești În pat și te boiești pînă la zece În fața oglinzii, cum vrei să găsești ceapă? Amuțesc. Omul Își vede mai departe de treaba lui, stivuiește lăzile goale În hăulitul cîntecelor oltenești care țîșnesc dintr-un tranzistor ascuns după borcanele de roșii În bulion. Pe grămada de morcovi se Întinde somnoros un motan tărcat. Ăstuia nu-i spune că lenevește. Plec hotărîtă să nu mai cumpăr niciodată nimic de aici. Dar după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care urlau încântați: marfă! profu’, dă-te mai la dreapta, să cazi pe Opelu’ lu’ doamna directoare! Sau: mâncaț-aș, pe cât facem pariu că alunecă? Fetele, în special, țipau de-ți luau auzul. Băieții huiduiau și fluierau. Directoarea, colegii și comisia oltenească scoseseră capetele pe ferestrele de la etajul unu. Mă încurajau cu toții: - Multă grijă, domnu’ Leo, că dacă alunecați dumneavoastră, pe cine mai trimitem? - Aoleu, Doamne ferește, se topește înghețata! Fac pași mărunți, sprijinindu-mă de zid. La jumătatea distanței mă opresc. De pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
prin frumusețea lor. Armele din vechime, atenție, au păstrat de asemenea pe corpul lor Încrustături, pietre prețioase, fildeșuri și zeci de alte feluri de exprimare artistică. Ideea care mi-a venit tot traversând cu camionul satul ăsta pierdut În câmpia oltenească a fost să Încerc să descopăr legătura dintre frumusețea invocată a acareturilor enumerate mai sus și cea a urmașilor moderni. Se află aici: o grădiniță de copii o gogoșerie un restaurant un magazin universal un bloc cu patru etaje și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
G. Lukacs despre Wittgenstein, În Ontologia existenței sociale, vol. 1, p. 93, Editura Politică, București, 1982) ( Se mutară apoi pe terasa dinspre mare a restaurantului. Era răcoare, dar țânțarii mișunau nestingheriți. După ce fură serviți cu ficat de porc și cârnăciori oltenești, cu vin roșu și apă minerală, Grințu se duse din nou În salon și ceru să fie stinsă lumina de pe terasă. — Așa da! - se bucură Zare. Ceilalți doi nu păreau la fel de Încântați de soluția aleasă. Până la urmă se așezară În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
veselă a clopotelor, În special clopotul mare, vesel ca de obicei, pe mesele de lemn veselia fiind la ea acasă ca și mireasa, Înconjurată de muzicieni de data asta mai celebri, mai inspirați, mai sufletiști, Îmbrăcați În ițari și port oltenesc, mireasă ce-a participat la un moment dat magic chiar cu vocea ei la veselia generală, fiindcă s-a cîntat non-stop Într-o atmosferă de veselie după ce-n cerdacul cu mușcate mirele se dovedise vădit emoționat, printre altele și din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
statutul de minor? Nu. Să nu mai spun că din cărticelele lui nu s-a vîndut mare lucru. Cine să fi fost interesat de Sfărîmările lui Ionică Tăutu ori de un "amant al poeziei" ca Dan Bassarabeanu? De un suflet oltenesc, plîngînd "fecioara albă, îngerească și febrilă"? Ba nu, fluidă. Fecioara era fluidă. "Mî tratatul nu trebuie să aibă lacune, a început Milucă repartizarea sarcinilor. Cine-l ia pe mî Adolf Burăh Cuperman, alias Adolphe Clarnet? A fost prieten cu mî-Nădejde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să le pozez, neică!“, zice Vasile ironic, „să avem după ce reconstitui trecutul istoric al studenției noastre!“. Azi e În vervă, Îl las să vorbească până se oprește singur, nu râd. Vasile Înțelege că n-am chef de fleacuri, flerul lui oltenesc Îi dictează să tacă; mă privește atent, fără să se supere și așteaptă să-mi treacă. Cu Vasile mă simt bine; el nu are agresivitatea proștilor ce se cred deștepți și te asaltează cu insipida lor conversație până Îți vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un gard lung, făcut din panouri de prefabricate, acoperite cu o tencuială cenușie, grunjoasă. De înălțimea unui stat de om, panourile aveau traforate orificii în formă de romb, prilej de a privi înăuntru. Era un model stângaci, ca de covor oltenesc, dar de o liniaritate desăvârșită. Nu știm ce se afla pe malul celălalt, câtă vreme acest drum larg și totuși dosnic era și el un râu al uitării. Povestea noastră se petrece doar pe unul dintre maluri. Lui Maca măsurile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
S.A. TULCEA 652. VITICOLA AEGYSSUS - S.A. TULCEA 653. VITICOLA - S.A. SARICA NICULIȚEL Județul Vaslui 654. AGRISEM - S.A. FĂLCIU 655. AGRO OVINEX - S.A. VETRIȘOAIA 656. AGRO PROD VITIS - S.A. IVĂNEȘTI 657. AGROCOMPLEX - S.A. BÂRLAD 658. AGROINDUSTRIALA - S.A. LAZA 659. AGROMIXT - S.A. OLTENEȘTI 660. AGROZOOTEHNICA - S.A. TODIREȘTI 661. CYPRINUS - S.A. VASLUI 662. HORTICOLA - S.A. VETRIȘOAIA 663. MIXT AGROZOOTEHNICA - S.A. VASLUI 664. PODGORIA - S.A. POGANESTI 665. POMICOLA - S.A. BÂRLAD 666. PRODAGRO - S.A. ZORLENI 667. PRODINCOM - S.A. VASLUI 668. SERE SOLARII - S.A. BÂRLAD 669. VIDISAMP
EUR-Lex () [Corola-website/Law/214399_a_215728]
-
S.A. TULCEA 652. VITICOLA AEGYSSUS - S.A. TULCEA 653. VITICOLA - S.A. SARICA NICULIȚEL Județul Vaslui 654. AGRISEM - S.A. FĂLCIU 655. AGRO OVINEX - S.A. VETRIȘOAIA 656. AGRO PROD VITIS - S.A. IVĂNEȘTI 657. AGROCOMPLEX - S.A. BÂRLAD 658. AGROINDUSTRIALA - S.A. LAZA 659. AGROMIXT - S.A. OLTENEȘTI 660. AGROZOOTEHNICA - S.A. TODIREȘTI 661. CYPRINUS - S.A. VASLUI 662. HORTICOLA - S.A. VETRIȘOAIA 663. MIXT AGROZOOTEHNICA - S.A. VASLUI 664. PODGORIA - S.A. POGANESTI 665. POMICOLA - S.A. BÂRLAD 666. PRODAGRO - S.A. ZORLENI 667. PRODINCOM - S.A. VASLUI 668. SERE SOLARII - S.A. BÂRLAD 669. VIDISAMP
EUR-Lex () [Corola-website/Law/177884_a_179213]
-
Țoi, de-o țîne pe Gherghița lu' Stan a lu' Vadră, nepotul lu' Stăncel a lu' Căldare, de-i zice lumea Fluierici și-l cunună naș Pantelică a lu' Marin Juvete"... (nu e ușor să transcrii, din memorie, asemenea enumerări... oltenești!), delicata Liliana Țicău, cu care autorul practica "arta conversației", histrionul Gicu Crîșmaru, mereu nemulțumit că nu prea joacă ("Gicule, am găsit într-o piesă nouă un rol grozav pentru tine, dar am să-l joc eu!" îi spunea mereu Radu
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Mateescu, Balade, pref. N. Iorga, Vălenii de Munte, 1909, 55-60; Tudor Pamfile, Cântece de țară, București, 1913, 79-81; N. Georgescu-Tistu, Folklor din județul Buzău, București, 1928, 60-62; Ion Diaconu, Folklor din Râmnicul Sărat, II, Focșani, 1934, 51-55; C. Nicolăescu-Plopșor, Balade oltenești, București, 1961, 70-79; Folclor din Oltenia și Muntenia, București, I, 1967, 199-203, II, 1968, 197-208, III, îngr. Iordan Datcu, 1969, 439-448, 625-627, 800-817, IV, îngr. Iordan Datcu, 1969, 211-231, 543-549; Al. I. Amzulescu, Cântece bătrânești, București, 1974, 307-316. Repere bibliografice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288191_a_289520]
-
de tristețe. În poezia erotică, îngânările lui sunt ale unui eminescianizant, mergând până la pastișă. Unde inspirația se mai primenește e în contact cu „cântările poporului”, cu doinele și baladele, al căror spirit îl asimilează cu o destul de exactă intuiție (Doine oltenești, 1896). O poftă de viață îl însuflețește aici, nestăvilit, pe trubadurul singurătății, risipindu-i melancolia. A mai scris (sau a tradus) fabule, iar în 1910 și-a tipărit o plachetă de Epigrame. Proza - nuvele, schițe, povestiri, e lipsită de relief
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285960_a_287289]
-
R. Planquette) și a unor vodeviluri. În poezie, a tălmăcit din Berta Galeron de Calonne, Béranger, Schiller ș.a. Tălmăcirile sale sunt din franceză și italiană, germană și engleză, ceea ce denotă cultură. SCRIERI: Singurătate, Craiova, 1892; Din vravuri, București, 1894; Doine oltenești, Craiova, 1896; Lew, Craiova, 1899; Două cumetre, Craiova, 1899; Sonete, Craiova, 1904; Cântări, Craiova, f.a.; Salba de aur, Craiova, 1907; Proză, Craiova, 1907; Poezii, Craiova, 1907; Epigrame, Craiova, 1910. Traduceri: [Berta Galeron de Calonne, Béranger, Marc Monnier, Schiller], în Din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285960_a_287289]
-
stâlpii casei, pietrele, pământul, masa de seară, târgul de fete: "Pasărea cu două capete se ceartă-n chilim;/ două păsări din ea vor să se despartă/ Dintr-o singură pasăre venim/ la împăcare la ceartă". Motivul desenat trimite la covoarele oltenești în viziunea lui Țuculescu. Dumitru M. Ion reînvie într-o formulă originală universul tradiționaliștilor subordonându-l unui singur motiv vânătoarea sau reînvie universul mirific levantin în volumul "Balcanice" (poate cel mai realizat) într-o formulă modernă, deși retorismul face poezia
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dintâi. Totuși, în general, se țese o poezie a adolescenței, bine controlată de narator. Dialogurile, adesea colorate de argoul școlăresc, sunt simpatice reușite stilistice și tipologice. Volumul Se revarsă apele (1961), o proză ratată compozițional, aduce relatări interesante despre satul oltenesc de la începutul secolului al XX-lea, despre modul de a viețui al țăranilor. Documentarul Arde Prahova (1974) e o concesie evidentă făcută „realismului socialist”. De la șaisprezece ani, D. a prezentat diferite piese de teatru unor persoane și instituții abilitate, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286883_a_288212]
-
1937. Așa descris, doar prin fațada sa principală, pavilionul românesc ar fi însă profund incomplet. Aceea era doar fațada oficială. Către curtea interioară, același pavilion ne prezenta o fațadă de "prispă" neoromâ-nească, cu stâlpi de lemn și arcatură de mănăstire oltenească în jurul unei fântâni maure 1, pentru ca restaurantul adiacent să propună o decrispată arhitectură "modernă" (mai precis: post-Art Deco) de felul celei pe care același arhitect nu, dar mulți dintre colegii săi români o profesau deja de peste un deceniu prin Bucureștii
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
e, însă, lipsit de inventivitate, el contribuind la îmbogățirea formelor strofice din lirica vremii. A evoluat de la poezia de meditație intimă, influențată de Young, Byron și Lamartine, către meditația socială, creștin umanitară (în poezii ca Epistolă D.K.A.K., Cântec oltenesc, Clăcașul ș.a.). A scris și câteva tragedii, care nu s-au păstrat. Ca traducător, s-a simțit atras îndeosebi de scriitorii francezi: Hugo, Musset, Vigny, Lamartine, M-me de Staël, Diderot. Pentru tălmăcirile din alte literaturi (Ariosto, Ossian, Byron) s-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]