836 matches
-
M-am simțit ridicol. Da, acestea erau luptele mele... Și mi s-a făcut silă de mine și de destin. Când am ajuns în sala de așteptare eram ud. ― Ai tăiat arțarul? m-a întrebat Eleonora. ― Da... Era plin de omizi, am adăugat ca o scuză. Ceva se rupsese în mine prin prăbușirea arțarului; mi se părea că săvârșisem o crimă. N-am mai scos nici o vorbă și am încercat să adorm. Când m-am trezit, îmi ardeau obrajii. Vorbeam mușcând
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de șerpi. Urmele duceau printre rădăcini. Cine trecuse pe acolo o făcuse fără să aleagă drumul. Ocolise numai mărăcinii. Noi ne feream însă cât puteam să ne atingem de arțari, deoarece trunchiurile scorburoase și uneori chiar rădăcinile erau invadate de omizi care le acopereau cu un strat alburiu și scârbos. Din pricina asta, trebuia să ne facem loc printre mărăcini și să nu mai ținem seama de zgârieturi. Deodată, ne-am oprit amândoi. În fața noastră, din spatele unei tufe de mărăcini apăruse un
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Venea iarna. La închisoare, ermeticul strângea precum un cerc în jurul inimi. Sub scheletul bisericii, starea de oglindă spartă desfunda porii sufletului. Libertatea tropăia desculț deasupra ruinelor. Prin zgârietura ferestrei, moartea se strecura subțire ca un fir de ață, ca o omidă; printre fisurile zidului, moartea se îngroșa ca o funie. Lumina, despletită în mii de șerpi fosforescenți, invada biserica. Acoperișul era perforat ca după un bombardament cu mere coapte. Petru a pășit în pronaos, a îngenuncheat în fața Ușilor Împărătești, a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Nu fi trist, puiule! Pe toți ne înghite întunericul și ne scuipă sub brazdă. Deschide fereastra, privește, fiecare mușuroi ascunde câte un grăunte de singurătate. Hai, sari! Posibil, peste tine va coborî roua, vei încolți, vei face muguri. Este vremea omizilor, curaj, puiule, cimitirul nu-ți garantează dreptul la proprietate, curaj! De ce închizi ochii, de ce vrei să-ți dormi moartea, dacă viața ți-a fost mereu o trezire? Prea multe treziri. Cum să te împaci cu visul când singur te dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
drept să ridice piatra și să o arunce! Smulgi splintul cu dinții, eliberezi pârghia focosului, dai coastele la o parte, o așezi cuminte precum oul sub cloșcă, apoi aștepți. Libertatea se rupe așchii, se împrăștie în sânge, se divide precum omida în trupul frunzei. Frunza de dud, casă și pâine; frunza de om, temniță și gratii. Lacrimile se rostogoleau granule de sare peste biserica de sare. Biserica creștea până mai sus de zborul vulturului și cerul se dădea la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Ating! Pipăi vârsta fiecărui copac. Simt câte ierni a hibernat în coajă, de câte ori noiembrie i-a smuls frunza ca pe o măsea de minte, câte flori au zâmbit sub zăpezi întârziate, câte omizi și-au înverzit sângele printre frunze. Ating. Pot să număr câte vieți au atârnat de umbrele lui răcoroase, câte morți au înmugurit la capătul funiei. Ating, apoi îmi privesc palmele: nicio urmă de pământ, de cer, ceva rece și alunecos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ale nelocuirii, cimitirul își descompunea umbra strict într-o ordine vegetală. Singurătatea, ciob de lună în maxilarul lupului tânăr, sângele galben păta cu înstrăinare gulerul cămășii. (Masochistă, percepția morții sub ruinele bisericii. Sfinții s-au exfoliat precum frunzele în metamorfoza omizilor primăvara.) Într-o dimineață de mai, două șine de cale ferată s-au rupt din pavajul Copoului și au fugit, de nebune, cu tot cu tramvai în depoul lui Dumnezeu. Într-o noapte de Duminica Tomii, în cer, deasupra bisericii, creșteau iriși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
poți fi când știi să palpezi bătăturile din călcâiul îngerului, apoi, funcție de gravitatea leziunilor, să justifici imperfecțiunea crucii ce ți-a dislocat umerii. Doamne, câtă dependență de limite încape nimicul și câtă sfidare a dimensiunilor în sufletele hăituite de sine! (Omida se numără în numărul frunzelor, omul vegetează pe un cadran de ceas plin cu cifre.) Timpul lui Petru se întâmpla în virtutea semnului. Eternita-tea omului singur, la fel de importantă precum virginitatea îngerilor, nimic de pierdut, nimic de consemnat pe cearșafurile cerului. Timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de frumoase insectele acestea din jurul lui, cât de incredibil de frumoase: fluturi uriași, împodobiți cu generozitate, albine cu limbi lungi și subțiri, pe care le putea vedea atârnând din gurile lor, cărăbuși pudrați fin, cu ochi conturați cu kohl și omizi cu figuri de clovni cu nasuri rotunde, bărbi false și picioare caraghioase; creaturi făcute din frunze și sepale, petale și praf de polen. Le privea parada nesfârșită, tremurînd, sărind, zburând, ieșind parcă din ceaunul bolborosind al vreunui magician, cu sclipitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ști niciodată. Și continuă să Întrebe, În ce moment a murit viermele de mătase după ce s-a Închis În cocon și a Încuiat ușa, cum a fost posibil să se nască viața unuia din moartea celuilalt, viața fluturelui din moartea omizii, și să fie unul și același În mod diferit, sau n-a murit viermele de mătase pentru că trăiește În fluture. Ucenicul filozof răspunse, Viermele de mătase n-a murit, fluturele va muri, după ce va depune ouăle, Asta o știam eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
lumină, nu mai era femeia care ieșise dimineața din casă, avea o expresie de moașă. Voi, femeile, sunteți schimbătoare, gata să prindeți viața, să v-o umpleți cu fluturi. Noi, bărbații, suntem încolonați de-a lungul zidului vostru ca niște omizi. Am zâmbit, mi-am făcut de lucru cu pardesiul. Stăteai întinsă pe pat, cu ochii tăi negri, mari, cu fața alungită de pisicuță slabă. Mă apropii și mă aplec lângă tine. — Angela... Zâmbești ușor, pielea palidă ți se încrețește. — Ciao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
așa, aplicate și în concret, pe viu, iar nu în teoria abstractă și pură; trebuia să-l vezi la lucru. Fiecare dintre acele disertații era un întreg curs de logică inductivă, un monument la fel de minunat ca opera lui Lionnet despre omida salciei, și o mostră, mai cu seamă, de ceea ce însemnează iubirea austeră pentru Sfântul Adevăr. Fugea de ingeniozitate ca de ciumă și credea că doar obișnuindu-ne să respectăm divinul Adevăr, chiar la scara cea mai mică, îi vom putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
continua să-l surprindă, dar era vorba de un amănunt fără importanță. Când vor ajunge pe câmp, stăpânul îl va lăsa liber ca să alerge după orice animal viu care-i va apărea înainte, chiar dacă nu era decât un fleac de omidă. Dimineața e răcoroasă, cerul înnorat, dar nu amenință să plouă. Ajunși pe șosea, în loc s-o ia la stânga, spre câmpul deschis, cum se aștepta, stăpânul a luat-o la dreapta, vor merge așadar în sat. De trei ori, pe drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
anii-lumină. Extensii ale acestei ființe electronice semi-sensibile testau acum aerul eliberat adineauri și-și spuneau satisfacția întreținerii vieții în organismul lipsit de experiență al oamenilor. Semnalizatoare adiționale sclipiră, altele se stinseră. Fără fanfară, capcanele celor șapte crisalide se deschiseră, iar omizile dinlăuntru ieșeau din nou la lumină. Rupți de visele lor, cei șapte membri ai echipajului lui Nostromo apăreau mai puțin impresionanți ca atunci când erau adânciți în hipersomn. Încă buimăciți de această bruscă schimbare de mediu, se scuturară mai întâi, istoviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cu cea mai mare eficacitate! Nu se compară cu nimic din experiența umană. Paraziții pe care oamenii sunt obișnuiți să-i combată sunt esențialmente țânțari și artropode minuscule. În privința sălbăticiei și eficienței, creatura este, față de acestea, așa cum sunt oamenii față de omidă în privința inteligenței. Nici măcar nu ați început să vă închipuiți cum ați putea să o combateți. ― Am ascultat destule tâmpenii! zise Parker întinzând brațul spre cablul electric. Ripley ridică mâna pentru a-l opri. ― Să presupunem că faci parte din echipajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
DOINA De la Nistru pân-la Tisa Tot Românul plînsu-mi-s-a Că nu mai poate străbate De-atîta străinătate. Din Hotin și pân-la Mare Vin Muscalii de-a călare, De la Mare la Hotin Mereu calea ne-o ațin; Din Boian la Vatra-Dornii Au umplut omida cornii Și străinul te tot paște De nu te mai poți cunoaște; Sus la munte, jos pe vale, Și-au făcut dușmanii cale, Din Sătmar pîn-în Săcele Numai vaduri ca acele. Vai de biet Român săracul, Îndărăt tot dă ca
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ieșeau din cer. Parcă toată natura era supărată de fapta rea a pisicii. După o săptămână de ploaie soarele, ieși de după nori și frumosul curcubeu își revărsă culorile peste oraș. Copacul în care bieții puișori muriră era acum plin de omizi. Nu mai erau păsărelele care să le mănânce. Copacul, care era odată plin de fructe roșii și coapte, acum nu mai rodea. Familia din căsuță se uita cu tristețe la copacul care atâta timp i-a servit cu fructe dulci
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
a vreunui cerșetor. -Uniunea Europeană cum Îi spui, ne dă voie să ne Împrietenim cu lighioanele astea? -Uniunea Europeană nu-i o dirigintă severă care cere să-i arătăm unghiile curate. Uniunea Europeană e un concept. -Un ce, un concert? -Nu, omidă păroasă, e un concept, adică așa, o idee generală pe care eu ți-o dau mură În gură, pentru ca mintea ta de plină de bărzăuni scârboși să Înțeleagă mai bine mersul istoriei Europene -N-am Înțeles nimic și de altfel, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
au început să-i curgă balele <sabina>: mi-a băgat mină sub fustă - l-am plesnit <vik47>: hihi <sabina>: nici un hihi. S-a repezit la mine, ne-am bătut că prostii <sabina>: mi-a învinețit ochiul, mi-a făcut buza omida Dar tot mi-a pus-o <vik47>: cum a reușit? Ești cremene... <sabina>: așa este, dar cînd i-am simțit sula, nu m-am mai împotrivit <vik47>: de ce? <sabina>: niciodată nu intilnisem așa ceva <vik47>: hehe <sabina>: da, hehe. I-am
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
este o ciungă? Cea mai hâdă, cea mai nătângă, Dintre multele neamuri, De copaci! Fără frunze și...ramuri, Scurtă și...groasă, Bolnavă și roasă, Până mai ieri cioturoasă, Noduroasă, Azi total găunoasă, De-a dreptul...hidoasă! Distrusă încet de-o omidă periculoasă, Veninoasă și...păroasă. Ciunga umilă ceruse odat' Marelui stejar de stat, Ce-adunase atâta ,,osânză'', Umbră pentru ultima-i...frunză, Încheind: ne dați sau nu ne dați? Sau doriți să uitați, Că...la rădăcină, (Fără să am merit sau
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
în stat, Extinzându-se ... exagerat, Ce trebuia să se-nâmple odat' S-a-ntâmplat! Furios, un vânt turbat, Crengi de stejar scuturând, Și...vrând sau nevrând, Ciunga bolnav-atingând, A fost făr' de putință, (Să fi avut ciunga știință?!) Ca măcar O omidă, din cele păroase, Atât de periculoase, Să nu ajungă-n stejar! Omizile vorace, cu grabă, Bănuiți...cam ce treabă Rea au făcut?! Aflați: Începând cu cei mai înalți, Au lăsat găunoși și uscați Toți stejarii; Apoi, au venit pădurarii, I-
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
-ntâmplat! Furios, un vânt turbat, Crengi de stejar scuturând, Și...vrând sau nevrând, Ciunga bolnav-atingând, A fost făr' de putință, (Să fi avut ciunga știință?!) Ca măcar O omidă, din cele păroase, Atât de periculoase, Să nu ajungă-n stejar! Omizile vorace, cu grabă, Bănuiți...cam ce treabă Rea au făcut?! Aflați: Începând cu cei mai înalți, Au lăsat găunoși și uscați Toți stejarii; Apoi, au venit pădurarii, I-au tăiat și...i-au ars, De-a rămas, Pădurea tristă și
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
i-au ars, De-a rămas, Pădurea tristă și goală! Ba nu! O întrebare și-o mică-ndoială, În...cuvenita ... MORALĂ : Oare în tradiționalul domniilor voastre partid Nu s-a pripășit un oarece... individ, Neo-nu știu cum, vorace și-avar, Ca omida păroasă-n....stejar?! BURSUCII APOLITICI La Văleni în nuș’ce huci, Într-un teren abrupt, nisipos, Locuiau circa...optzeci de bursuci; Vizuini suprapuse pe sus și pe jos; Harnici, gospodari, gospodine, Munceau! Dar...aveu cămările pline! Fiind...oarecum...primitivi, Nu
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
am fost într-un punct cutremurat se va contrage. strâmta vamă îmi va fi mamă, păcălind, pentru a câta oară, onesta moarte dantelată-n adâncul meu ca o horbotă învechită, destrămată și prăfuită, pe care, dacă o scuturi, dai de omizi și de fluturi colorați și vii și plini de mișcare, invadând cerul cu a lor migrare. o nouă frumusețe mă ia în primire, nu am timp de regrete, locul cel nou e sacru și agrest ca-n începutul de lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
comisie pentru a-și exercita meseria. Cred va fi nevoie de o comisie de validare a candidaților. Oare cine va face parte din această comisie, fără a fi acuzat de impostură de cei lăsați pe dinafară? Oare Mama Câmpina, Mama Omida sau alte mame din acestea tuciurii vor face parte din juriu? Desigur că funcția președintelui de juriu i se cuvine de drept marelui panglicar de la Cotroceni și nimeni nu va putea atenta la această funcție fiindcă are talentul de a
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]