1,798 matches
-
Dumnezeu și omul sunt uniți și identici în Cristos. Foarte prezent e diavolul, instigator al ereticilor; este subliniat și raportul acestuia cu iudeii, în special prin exploatarea și dezvoltarea unor motive existente în Evanghelia după Ioan (mai cu seamă în omilia 8). Bibliografie. Ediție critică plus studiu introductiv: C. Datema - P. Allen, Leontii presbyteri Constantinopolitani Homiliae (CChr. SG 17), Brepols, Turnhout, University Press, Leuven 1987. Cele două omilii pascale cu un amplu studiu introductiv sunt editate de M. Aubineau, Hésichyus de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și dezvoltarea unor motive existente în Evanghelia după Ioan (mai cu seamă în omilia 8). Bibliografie. Ediție critică plus studiu introductiv: C. Datema - P. Allen, Leontii presbyteri Constantinopolitani Homiliae (CChr. SG 17), Brepols, Turnhout, University Press, Leuven 1987. Cele două omilii pascale cu un amplu studiu introductiv sunt editate de M. Aubineau, Hésichyus de Jérusalem (și alții) Homélies paschales (cinq homélies inédites) (SChr. 187), Cerf, Paris 1972. Cf. totodată M. Sachot, L’homélie pseudo-chrysostomienne sur la Transfiguration CPG 4724, BHG 1975
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fost împărțite în una sau mai multe epistole diferite, iar din altele s-au păstrat doar extrase. Unele nu sunt scrisori adevărate, ci doar exerciții de stil (de ex. II, 216 care e o parafrază a unor părți dintr-o omilie a lui Ioan Hrisostomul). De altfel, în general, scrisorile lui Isidor sunt destinate publicării și el însuși spune că o epistolă nu trebuie să fie lipsită de eleganță, însă autorul trebuie să evite excesul de podoabe sau lipsa de energie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
destinatari diverși constituite din extrase (folosite în ordinea în care figurează în operele de origine) din scrieri ale lui Nilus însuși sau din alți autori. Altele sunt falsificări; I, 286, trimisă, conform antetului, generalului got Gainas, este dependentă de o omilie a lui Ioan Hrisostomul scrisă la câțiva ani după moartea lui Gainas. În fine, multe din titlurile atribuite destinatarilor la începutul unor scrisori sunt evidente anacronisme pentru că nu sunt atestate înainte de secolul al VI-lea. Astfel de observații l-au
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
emfatic al unui călugăr care plecase de la Ancyra la Ierusalim pentru a se stabili apoi în pustia Nitriei. Trei manuscrise ale unei catene exegetice consacrate Cântării Cântărilor conțin comentarii ale acestei cărți semnate doar de doi autori: textul complet al Omiliilor despre Cântarea Cântărilor al lui Grigorie de Nyssa alternează cu acela, tot complet, al Comentariului la Cântare al lui Nilus, care a putut fi astfel recuperat în întregime (înainte, erau cunoscute doar extrase, transmise prin alte manuscrise). În prolog, Nilus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
apropie de messalianism - și îl separă de un adversar necruțător al acestei orientări cum este Marcu Sihastrul, cf. aici, p. ??? - și convingerea sa că, deși botezul ne curăță de păcate, nu purifică însă și duplicitatea voinței, consecință a păcatului (78). Omilia pentru Urcarea la Cer a lui Cristos e interesantă pentru că apără doctrina calcedoniană a celor două naturi inseparabile într-o singură ipostază în Cristos întrupat. Viziunea Sfântului Diadoh este un schimb de întrebări și răspunsuri; cel întrebat e aici Ioan
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
atribuim aceste nouă tratate unui singur autor. Nu se știe însă nimic despre viața lui; din texte reiese doar că era călugăr. Putem stabili limitele cronologice pentru că Marcu, e aproape sigur, utilizează scrierile lui Evagrie Ponticul (mort în 399) și Omiliile lui Macarie-Simeon de la sfârșitul secolului al IV-lea sau de la începutul secolului al V-lea (aici, p. ???); există apoi un manuscris sirian datat 534 care conține traducerea operelor sale. Marcu trebuie situat așadar între 400 și 530. Polemica implicită din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
așa-numitele tropare (adică din scurte imnuri și rugăciuni), în timp ce perioada apogeului imnografiei este cea de-a doua care se întinde din secolul al șaselea până în secolul al optulea; acum este creat așa-zisul kontakion care e un fel de omilie în versuri. De aceea, analiza noastră nu va merge decât până la începutul acestei perioade de apogeu. Problema apariției imnografiei este foarte dezbătută nu numai din cauză că izvoarele lipsesc sau sunt lipsite de claritate, ci și pentru că nu s-a ajuns încă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
accentul tonic și pe un număr de silabe egal pentru fiecare vers, chiar dacă schemele strofelor au fost foarte variate. Varietatea și regularitatea au devenit caracteristicile acestor compoziții, o dată ajunse la maxima lor dezvoltare. Termenul kontakion desemnează (în general vorbind) o omilie în versuri. Termenul grec însemna „cărticică” și poate fi un diminutiv de la kontax sau kontos, cuvânt destul de rar care desemnează bastonașul de lemn în jurul căruia era înfășurată hârtia unui volumen; potrivit explicației lui Grosdidier de Matons, prin metonimie, termenul ar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fi un diminutiv de la kontax sau kontos, cuvânt destul de rar care desemnează bastonașul de lemn în jurul căruia era înfășurată hârtia unui volumen; potrivit explicației lui Grosdidier de Matons, prin metonimie, termenul ar fi ajuns să denumească volumul însuși. Kontakion-ul (ca omilie foarte bogată în înflorituri retorice și poetice) a avut probabil antecedente îndepărtate în istoria omiliei în versuri, exemplul cel mai cunoscut datând din secolul al doilea: e vorba de Omilia despre Paște a lui Pseudo-Meliton (cf. vol. I, pp. ??? și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în jurul căruia era înfășurată hârtia unui volumen; potrivit explicației lui Grosdidier de Matons, prin metonimie, termenul ar fi ajuns să denumească volumul însuși. Kontakion-ul (ca omilie foarte bogată în înflorituri retorice și poetice) a avut probabil antecedente îndepărtate în istoria omiliei în versuri, exemplul cel mai cunoscut datând din secolul al doilea: e vorba de Omilia despre Paște a lui Pseudo-Meliton (cf. vol. I, pp. ??? și sq.). În secolul al patrulea, această formă de omilie are o importanță mai mică pentru că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
termenul ar fi ajuns să denumească volumul însuși. Kontakion-ul (ca omilie foarte bogată în înflorituri retorice și poetice) a avut probabil antecedente îndepărtate în istoria omiliei în versuri, exemplul cel mai cunoscut datând din secolul al doilea: e vorba de Omilia despre Paște a lui Pseudo-Meliton (cf. vol. I, pp. ??? și sq.). În secolul al patrulea, această formă de omilie are o importanță mai mică pentru că marii oratori din acea epocă, precum Părinții Capadocieni și Ioan Hrisostomul, rămân atașați de o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
avut probabil antecedente îndepărtate în istoria omiliei în versuri, exemplul cel mai cunoscut datând din secolul al doilea: e vorba de Omilia despre Paște a lui Pseudo-Meliton (cf. vol. I, pp. ??? și sq.). În secolul al patrulea, această formă de omilie are o importanță mai mică pentru că marii oratori din acea epocă, precum Părinții Capadocieni și Ioan Hrisostomul, rămân atașați de o formă mai tradițională de omilie (chiar dacă Hrisostomul folosește frecvent și omilia cu multe podoabe retorice). În schimb, asupra acestui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Pseudo-Meliton (cf. vol. I, pp. ??? și sq.). În secolul al patrulea, această formă de omilie are o importanță mai mică pentru că marii oratori din acea epocă, precum Părinții Capadocieni și Ioan Hrisostomul, rămân atașați de o formă mai tradițională de omilie (chiar dacă Hrisostomul folosește frecvent și omilia cu multe podoabe retorice). În schimb, asupra acestui tip de omilie, ca și asupra imnurilor, pare să se fi înregistrat o influență constantă a poeziei creștine siriene din aceeași perioadă, mai întâi datorită operei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sq.). În secolul al patrulea, această formă de omilie are o importanță mai mică pentru că marii oratori din acea epocă, precum Părinții Capadocieni și Ioan Hrisostomul, rămân atașați de o formă mai tradițională de omilie (chiar dacă Hrisostomul folosește frecvent și omilia cu multe podoabe retorice). În schimb, asupra acestui tip de omilie, ca și asupra imnurilor, pare să se fi înregistrat o influență constantă a poeziei creștine siriene din aceeași perioadă, mai întâi datorită operei lui Bardesan și Harmonios, apoi datorită
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
importanță mai mică pentru că marii oratori din acea epocă, precum Părinții Capadocieni și Ioan Hrisostomul, rămân atașați de o formă mai tradițională de omilie (chiar dacă Hrisostomul folosește frecvent și omilia cu multe podoabe retorice). În schimb, asupra acestui tip de omilie, ca și asupra imnurilor, pare să se fi înregistrat o influență constantă a poeziei creștine siriene din aceeași perioadă, mai întâi datorită operei lui Bardesan și Harmonios, apoi datorită celei a lui Efrem Sirul, autor foarte productiv ale cărui omilii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
omilie, ca și asupra imnurilor, pare să se fi înregistrat o influență constantă a poeziei creștine siriene din aceeași perioadă, mai întâi datorită operei lui Bardesan și Harmonios, apoi datorită celei a lui Efrem Sirul, autor foarte productiv ale cărui omilii au fost foarte repede traduse în greacă. În secolul al cincilea, încep să apară și în omiletica greacă forme care precedă kontakion-ul. Astfel este, de exemplu, o omilie care se găsește între cele ale lui Proclus din Constantinopol și care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
apoi datorită celei a lui Efrem Sirul, autor foarte productiv ale cărui omilii au fost foarte repede traduse în greacă. În secolul al cincilea, încep să apară și în omiletica greacă forme care precedă kontakion-ul. Astfel este, de exemplu, o omilie care se găsește între cele ale lui Proclus din Constantinopol și care a fost atribuită și lui Ioan Hrisostomul, intitulată Laudă (Enkomion) Fecioarei Maria. Opera conține două dialoguri, unul între Maria și Iosif, celălalt între Maria și îngerul Gabriel, sub
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și dublu (AA, BB, CC); sunt construite cu omotonie finală și rimă. Ansamblul pare să fie o formă poetică siriană adaptată la limba greacă. Dialogul inserat aici este cu siguranță o interpolare, în orice caz este din aceeași perioadă cu omilia (secolul al V-lea) și ar putea să fi fost introdus în text chiar de către autorul omiliei. Alți scriitori a căror producție dovedește răspândirea acestui tip de omilie în proză ritmată sunt, în afară de Proclus din Constantinopol, Basilius din Seleucia și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
formă poetică siriană adaptată la limba greacă. Dialogul inserat aici este cu siguranță o interpolare, în orice caz este din aceeași perioadă cu omilia (secolul al V-lea) și ar putea să fi fost introdus în text chiar de către autorul omiliei. Alți scriitori a căror producție dovedește răspândirea acestui tip de omilie în proză ritmată sunt, în afară de Proclus din Constantinopol, Basilius din Seleucia și Pseudo-Eusebiu din Alexandria. În aceste compoziții, cateheza și comentarea Scripturii trec firește pe planul al doilea. Episoadele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cu siguranță o interpolare, în orice caz este din aceeași perioadă cu omilia (secolul al V-lea) și ar putea să fi fost introdus în text chiar de către autorul omiliei. Alți scriitori a căror producție dovedește răspândirea acestui tip de omilie în proză ritmată sunt, în afară de Proclus din Constantinopol, Basilius din Seleucia și Pseudo-Eusebiu din Alexandria. În aceste compoziții, cateheza și comentarea Scripturii trec firește pe planul al doilea. Episoadele biblice sunt tratate ca materie pentru narațiune, pentru crearea de dialoguri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
În aceste compoziții, cateheza și comentarea Scripturii trec firește pe planul al doilea. Episoadele biblice sunt tratate ca materie pentru narațiune, pentru crearea de dialoguri și de descrieri și constituie tot atâtea dovezi de măiestrie artistică. În dialoguri, autorul de omilii nu se mai mulțumește să pună în scenă personajele tradiționale pentru că în scenele ce descriu Patimile sau învierea lui Lazăr mai apar și Moartea, Belial sau Infernul. Uneori, găsim și scene mai scabroase ca în povestea ispiritii lui Iosif; sau
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cum este cel al Sarei care plânge pentru că se așteaptă ca Isac să fie omorât, sau cel al văduvei din Sarepta care îl acuză pe Ilie că a provocat moartea fiului ei. Multe din aceste teme sunt specifice producției de omilii din Siria și le găsim la Efrem, de exemplu. Toate acestea arată cât de strânse și de fecunde erau raporturile dintre omilie și liturghie în care trebuiau inserate aceste scene. Se pare chiar că primele contacte cu omiletica siriană sunt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
îl acuză pe Ilie că a provocat moartea fiului ei. Multe din aceste teme sunt specifice producției de omilii din Siria și le găsim la Efrem, de exemplu. Toate acestea arată cât de strânse și de fecunde erau raporturile dintre omilie și liturghie în care trebuiau inserate aceste scene. Se pare chiar că primele contacte cu omiletica siriană sunt reperabile într-o omilie a lui Grigorie de Nyssa, cea Despre natura divină a Fiului și a Duhului Sfânt, rostită în jurul anului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
le găsim la Efrem, de exemplu. Toate acestea arată cât de strânse și de fecunde erau raporturile dintre omilie și liturghie în care trebuiau inserate aceste scene. Se pare chiar că primele contacte cu omiletica siriană sunt reperabile într-o omilie a lui Grigorie de Nyssa, cea Despre natura divină a Fiului și a Duhului Sfânt, rostită în jurul anului 383, unde ar putea fi detectată o influență a lui Efrem. Omiletica siriană a avut succes și s-a răspândit atât de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]