872 matches
-
chiar încremenită, dominau tot mai statornic urbea. Când a crezut că e timpul - sau doar pentru a se mai juca nițel cu îngăduința lumii -, scârbavnicul a pornit iar ceasul. Tocmai când târgoveții se așteptau mai puțin; mulți s-au bucurat. Omulețul acela n-ar fi putut stârni un cutremur, dar - poate - orologiul său l-ar fi prevăzut. Sigur! Trăiască Pitpalacul! La ușa atelierului au fost aduse, drept prețuire, damigene cu vin și clondire cu șliboviță. O roată de cașcaval și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
delict, Ryan semnase mărturisirile, În două zile jurații Își dăduseră deja verdictul, la vremea respectivă justiția nu Încercase să afle mai mult. Lucas, nemaisuportînd să-l vadă pe director cum se delectează cu fizionomia Mariei, Își luă rapid rămas-bun. Dar omulețul, dornic să prelungească această recreație neobișnuită, preciză că, În pofida caracterului solitar, Ryan se Împrietenise Într-o vreme cu un coleg de celulă destul de deosebit, un psihiatru de renume, violator recidivist. - Credeți că ar fi posibil să avem o copie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dintotdeauna subconștiența copilului meu din burtă, și el nu era altul decât mama mea. În felul acesta mă identificam cu bunica? Sânnicolaul cu ulițele lui se estompează lent... Se mai sparge un vis... Pe pragul ferestrei, cu spatele, stă un omuleț; din profil, nemișcat, pare că pescuiește în neant. Deodată, se întoarce brusc cu fața la mine și-mi zâmbește; ochii i se mișcă în găvane ca la păpușile mecanice. Îl recunosc, e gnomul de ieri noapte din dreptul oglinzii. Ca și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
reni. Renii s-au oprit la marginea terasei și Moș Crăciun a sărit sprințar din sanie, a făcut o adâncă plecăciune și a început să descarce niște cutii mari și pătrățoase, înveșmântate în hârtii lucitoare împodobite cu funde. Cei cinci omuleți s-au ridicat pe rând de pe bancă și, în ciuda hainelor sofisticate, păreau mai mult ca oricând niște copii. Se bâțâiau și săreau de pe un picior pe altul și-și frecau mâinile de bucurie. Doar din profil, spatele lor aduse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
stabilizează la un anumit nivel de decibeli. — Tot prost se aude, spune Părințelul, simțind că prinde tupeu, eu v-am salutat, zice, luîndu-și inima în dinți. — E dansul tău, îl încurajează Roja, făcîndu-i în același timp un semn cu palma omulețului de la pupitru. — Chiar că știți pe toată lumea, spune nedumerit Curistul, urmărind mișcările Părințelului, care se îndepărtează dînd din coate, încercînd să-și taie drum printre perechile care dansează deja în mijlocul ringului. Tipul ăsta e dat naibii, îi răspunde Roja, leagă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
că forfota urma să crească în intensitate, lumea a început să curgă înspre piață în cîrduri fără capăt, veneau de pe platforme, se vedeau pancarte cu 23 August, Optica Română, IMGB, mi am zis asta e, să înceapă circul, cînd un omuleț a venit la mine și m-a întrebat ceva, dar din cauza zgomotului n-am auzit, ne-am tras mai la o parte, m-a condus la un autoturism Dacia 1300 de culoare albă, și mi-a spus, nenicule, asta este
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dar eu habar n-aveam despre ce era vorba, din clipa asta ești revoluționar, pe dracu’, nu se abține Roja să spurce, eram sigur că voi ați deturnat o, am deschis fermoarul și m-am cutremurat, dar era prea tîrziu, omulețul intrase-n pămînt, ia l de unde nu-i ca să-i cer explicații, era clar că mă confundase. Fusese indus în eroare de faptul că arătam ca o ceată de derbedei, mi am zis după aceea, puteam să arunc sacoșa într-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
precum și lista nominală a participanților În scopul recuperării pagubelor În caz că s-ar produce imobilului și persoanelor fizice, inclusiv liniștii de care avem atâta nevoie. Îmi mențin propunerea, continuă Cuceu pe același ton. Nu s-ar putea scurta un pic? strigă omulețul de pe container. Din nou râsete, tropăit, apaluze. Și mișcările imprevizibile ale celor trei sticle. Cuceu continua imperturbabil: Se va populariza restanțierii cu taxele comunale la gazeta de perete a blocului. Propune Luțaș. Mențin propunerea. Bravo, Luțaș! strigă vicele. Îmi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
hoverii lui, sau treceau din visul unuia În visul celuilalt prin uși care, acum, erau zidite. Uneori, problemele grele au soluții simple. Ca și asta cu ochiul de sânge. Nu mai tai, nu mai vezi. Se hotărî pe loc. Gata! Omulețul din fața lui se tânguia degeaba. Ca să nu se mai smiorcăie, Îi făcu o promisiune: lui, și numai lui, Îi va tăia porcul pe doi ianvar. Ultimul. Apoi se va retrage din breaslă ca Pele, Albert și Dobrin din fotbal, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
două sticle de bere Dreher, În așteptarea primei șarje de Hopfen König. O bere care urma să concureze În celebritate culoarea cerului În lunile de vară, anotimpul său preferat. Când să se gândească la trecut? În spatele blocului dădu peste câțiva omuleți de zăpadă. Așa ceva nu văzuse niciodată. Pe cap aveau care oale de bucătărie, care olițe de noapte. Erau și două excepții: unul purta o cască de război germană care părea că se sprijină pe un morcov Vilmorin, atât de apreciat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Împiedice să mai bea un gât de bourbon la o adică. Sau să poarte o discuție cu bărbatul care se apropia de el, uitându-se speriat În toate părțile. Nu vă supărați, n-ați văzut cumva un porc? Întrebă politicos omulețul, căci omuleț era, Îmbrăcat Într-un cojoc de oaie nou și cu o căciulă rusească tot nouă pe cap, dar cam mare căci Îi cădea mereu pe ochi. De aceea nici nu-și vedea porcul. Ba l-am văzut, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai bea un gât de bourbon la o adică. Sau să poarte o discuție cu bărbatul care se apropia de el, uitându-se speriat În toate părțile. Nu vă supărați, n-ați văzut cumva un porc? Întrebă politicos omulețul, căci omuleț era, Îmbrăcat Într-un cojoc de oaie nou și cu o căciulă rusească tot nouă pe cap, dar cam mare căci Îi cădea mereu pe ochi. De aceea nici nu-și vedea porcul. Ba l-am văzut, dacă asta vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de oaie nou și cu o căciulă rusească tot nouă pe cap, dar cam mare căci Îi cădea mereu pe ochi. De aceea nici nu-și vedea porcul. Ba l-am văzut, dacă asta vă liniștește, zise Flavius-Tiberius. Și? Întrebă omulețul, cu căciula căzută pe nas, gata să primească orice răspuns În Întunericimea caldă a blănii de iepure. Nu mai e! zise Flavius-Tiberius fără să clipească. Nu mai e! Nu mai e! strigă omulețul dând cu căciula de pământ. Veștile proaste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
asta vă liniștește, zise Flavius-Tiberius. Și? Întrebă omulețul, cu căciula căzută pe nas, gata să primească orice răspuns În Întunericimea caldă a blănii de iepure. Nu mai e! zise Flavius-Tiberius fără să clipească. Nu mai e! Nu mai e! strigă omulețul dând cu căciula de pământ. Veștile proaste sunt proaste orice ai face. Sunteți transpirat, domnule, o să răciți, Îl preveni grijuliu Flavius-Tiberius. Pot să și mor de acum, zise omulețul și se așeză În zăpadă, sprijinindu-și spatele de stâlp, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Flavius-Tiberius fără să clipească. Nu mai e! Nu mai e! strigă omulețul dând cu căciula de pământ. Veștile proaste sunt proaste orice ai face. Sunteți transpirat, domnule, o să răciți, Îl preveni grijuliu Flavius-Tiberius. Pot să și mor de acum, zise omulețul și se așeză În zăpadă, sprijinindu-și spatele de stâlp, la două palme de sticla de bourbon. Pe obrazul neras Îi curgeau șiroaie de lacrimi. Nu plânge, omule, era doar un porc... Da, un porc! Da' știi dumneata ce Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai vorbesc de comunism. Mă Întreb și eu, zise Flavius-Tiberius zâmbind. Cu aceeași slănină, și tranziția poate dura o veșnicie, Își zise el Îngrețoșat că lucrurile s-ar petrece aievea. Puteți să-mi spuneți măcar Încotro a luat-o? Întrebă omulețul resemnat. Într-acolo, zise Flavius-Tiberius, arătând spre Steaua Polară. Așa sus? Omulețul părea plăcut surprins. Am știut eu că e un animal special. L-a chemat Dumnezeu la El. Un grătar bun, la iarbă verde... În Rai, cu toți Îngerii În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Cu aceeași slănină, și tranziția poate dura o veșnicie, Își zise el Îngrețoșat că lucrurile s-ar petrece aievea. Puteți să-mi spuneți măcar Încotro a luat-o? Întrebă omulețul resemnat. Într-acolo, zise Flavius-Tiberius, arătând spre Steaua Polară. Așa sus? Omulețul părea plăcut surprins. Am știut eu că e un animal special. L-a chemat Dumnezeu la El. Un grătar bun, la iarbă verde... În Rai, cu toți Îngerii În jur. Ce viitor! Măcar el să fie fericit! Bău ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care acceptase propunerea deșucheată a vecinului său de a păzi pe rând porcul În noaptea de revelion. Liftul era blocat, iar automatul de scară nu funcționa. Văzându-și prietenul amenințat cu cuțitul, Flavius-Tiberius zise: El nu are nici o vină. Nu? Omulețul Îl privea neîncrezător și bucuros chiar să afle că domnul Grațian nu are nici un amestec În toată nebunia aia. Flavius-Tiberius se așeză și el În zăpadă lângă omuleț. Acesta mirosea a o oaie. Și a birt. Eu am dezlegat porcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
prietenul amenințat cu cuțitul, Flavius-Tiberius zise: El nu are nici o vină. Nu? Omulețul Îl privea neîncrezător și bucuros chiar să afle că domnul Grațian nu are nici un amestec În toată nebunia aia. Flavius-Tiberius se așeză și el În zăpadă lângă omuleț. Acesta mirosea a o oaie. Și a birt. Eu am dezlegat porcul, zise Flavius-Tiberius fără să se poticnească. Dumneata? Așa un domn? Cu paltonul ăsta? Cu fularul ăsta? Cu ochelarii ăștia? Te pot despăgubi... Uite, Îți dau o antenă parabolică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
birt. Eu am dezlegat porcul, zise Flavius-Tiberius fără să se poticnească. Dumneata? Așa un domn? Cu paltonul ăsta? Cu fularul ăsta? Cu ochelarii ăștia? Te pot despăgubi... Uite, Îți dau o antenă parabolică În schimbul porcului. O ce? făcu ochii mari omulețul. O antenă cu care poți prinde zeci de posturi de televiziune. Ca să ce? Ca să vezi lumea. Și ce câștig din asta? Cum ce câștigi? Vezi lumea... Antena asta merge și fără televizor? Întrebă omulețul. Părea aproape convins să accepte oferta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
porcului. O ce? făcu ochii mari omulețul. O antenă cu care poți prinde zeci de posturi de televiziune. Ca să ce? Ca să vezi lumea. Și ce câștig din asta? Cum ce câștigi? Vezi lumea... Antena asta merge și fără televizor? Întrebă omulețul. Părea aproape convins să accepte oferta. Fără televizor? Cum să meargă fără televizor? Atunci nu-mi trebuie. N-am televizor. L-am aruncat pe geam când au Început oamenii să strige: „Ați mințit poporul cu televizorul”. Oricum era alb-negru, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mă poți despăgubi, omule... Porcul ăsta era un copil malformat pe care noi Îl mâncam. Cum Saturn Își mânca copiii, zise Flavius-Tiberius pentru sine. Continuă cu voce tare, vehement: toată viața v-ați mâncat osânza afumată, nenorociților! Asta ați făcut! Omulețul Îl privea descumpănit. Nu prea Înțelegea de ce se răstea la el domnul acela, dar era gata să accepte despăgubirea de care vorbise adineauri. Chiar și antena aia. Dacă tot zice că prin ea ar vedea lumea, de ce nu? Flavius-Tiberius știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
știa că porcul nu putea fi prea departe. Îi auzea parcă grohăitul lângă vreun container de gunoi sau În jurul unor pubele. Ajutați de Grațian care se apropia Încet din pricina troienelor, ar putea recupera dobitocul. Îl disprețuia din tot sufletul pe omuleț, dar nici pentru sine nu avea mai mult respect, iar dimensiunea simbolică pe care o acordase inițial gestului său sfârșea acum În deriziune. Trăise și el ca toți ceilalți din propria sa osânză, mâncase și el În fiecare an ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o acordase inițial gestului său sfârșea acum În deriziune. Trăise și el ca toți ceilalți din propria sa osânză, mâncase și el În fiecare an ceva dintr-un frate. Obosit, moleșit de un val neașteptat de căldură, se lipi de omuleț și Îi spuse Încet: O să fie bine. O să vezi. Totul se va aranja, omule, camarade, tovarășe, frate! Vru să adauge ceva lămuritor În legătură cu ultimul cuvânt, dar se opri văzându-l pe Grațian În ciorapi și-n cămașă, rătăcit printre omuleții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
omuleț și Îi spuse Încet: O să fie bine. O să vezi. Totul se va aranja, omule, camarade, tovarășe, frate! Vru să adauge ceva lămuritor În legătură cu ultimul cuvânt, dar se opri văzându-l pe Grațian În ciorapi și-n cămașă, rătăcit printre omuleții de zăpadă. Ce l-o fi apucat? Înainte de a avea un răspuns la această Întrebare, omulețul Îl mai surprinse o dată prin ușurința cu care trecea de la o stare la alta: de la mânie la resemnare, de la imprecație la o anume toleranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]