861 matches
-
pe femeia aceea. Degetele fine și calde atinseră omulețul. Când eram mică, mă jucam cu omuleți de cartof. Luam un cartof, Îl curățam, Îi făceam ochi, nas, gură și, la urmă de tot, urechi. Ca să audă muzica. Tu ești un omuleț de cartof, tu ești tot un omuleț de cartof. Da, eu sunt un omuleț de cartof, pot fi și un omuleț de cartof și o iubesc pe femeia aceea. Petru era gâtuit de fericire că poate sta de vorbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
atinseră omulețul. Când eram mică, mă jucam cu omuleți de cartof. Luam un cartof, Îl curățam, Îi făceam ochi, nas, gură și, la urmă de tot, urechi. Ca să audă muzica. Tu ești un omuleț de cartof, tu ești tot un omuleț de cartof. Da, eu sunt un omuleț de cartof, pot fi și un omuleț de cartof și o iubesc pe femeia aceea. Petru era gâtuit de fericire că poate sta de vorbă cu ea, că el poate fi chiar omulețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu omuleți de cartof. Luam un cartof, Îl curățam, Îi făceam ochi, nas, gură și, la urmă de tot, urechi. Ca să audă muzica. Tu ești un omuleț de cartof, tu ești tot un omuleț de cartof. Da, eu sunt un omuleț de cartof, pot fi și un omuleț de cartof și o iubesc pe femeia aceea. Petru era gâtuit de fericire că poate sta de vorbă cu ea, că el poate fi chiar omulețul acela de cartof, dădu câteva ocoluri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Îl curățam, Îi făceam ochi, nas, gură și, la urmă de tot, urechi. Ca să audă muzica. Tu ești un omuleț de cartof, tu ești tot un omuleț de cartof. Da, eu sunt un omuleț de cartof, pot fi și un omuleț de cartof și o iubesc pe femeia aceea. Petru era gâtuit de fericire că poate sta de vorbă cu ea, că el poate fi chiar omulețul acela de cartof, dădu câteva ocoluri și se așeză aproape, undeva lângă umărul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
omuleț de cartof. Da, eu sunt un omuleț de cartof, pot fi și un omuleț de cartof și o iubesc pe femeia aceea. Petru era gâtuit de fericire că poate sta de vorbă cu ea, că el poate fi chiar omulețul acela de cartof, dădu câteva ocoluri și se așeză aproape, undeva lângă umărul ei, ca și cum ar fi putut sta pe umărul ei, și simți chiar căldura pielii bronzate. Ea ridică puțin privirea și-l Întrebă puțin jenată și cu frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
banal pentru cei care mă văd pierdut În vreun stol și mă deosebesc puțin de ceilalți pentru că vreau să scriu o carte... Înerc să termin o carte... Dar femeia nu-l mai auzea. Asta a priceput și Petru. Ea așezase omulețul de cartof pe nisipul ud al plajei ca pe un dar care trebuia restituit mării. Omulețul se rostogoli de câteva ori, purtat de vălul subțire și Înspumat al unui val, și plecă În adâncuri. Femeia privea absentă la aceleași neschimbătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pentru că vreau să scriu o carte... Înerc să termin o carte... Dar femeia nu-l mai auzea. Asta a priceput și Petru. Ea așezase omulețul de cartof pe nisipul ud al plajei ca pe un dar care trebuia restituit mării. Omulețul se rostogoli de câteva ori, purtat de vălul subțire și Înspumat al unui val, și plecă În adâncuri. Femeia privea absentă la aceleași neschimbătoare vapoare din larg. Pescărușul se desprinse de pe umărul ei, se ridică Încet spre cer și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Când am intrat pe ușa sufrageriei, fetele mele își întoarseră privirea de la televizor, văzură că aveam o cutie în mână și se ridicară într-o secundă. Alergară spre mine. David le urma, legănându-se pe piciorușele lui stângace, ca un omuleț cherchelit. Toți trei se agățaseră de mine și încercau să vadă ce e în cutie, țipau și se agitau. Madeleine auzi zgomotele și veni din bucătărie, la timp ca să vadă pisica ieșind din cutie. Ce e asta? întrebă ea. —A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
problema“. — Eu, una, habar n-am, spune dna James. La vremea aceea a fost cel mai imens succes, cel puțin În America. Henry a fost foarte atașat de el, cred, dar William n-a Înțeles niciodată ce a văzut la omulețul ăla. Minnie se apropie ca să-i deschidă ușa Theodorei. — Ești palidă, Kidd, spune dna James. Nu te simți bine? — Ba da, doamnă. Am stat până mai târziu aseară. — Probabil toată agitația asta e de vină, spune Theodora zâmbind, apoi Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ocazionale care puteau deveni „germeni“ pentru câte o nouă creație literară și, pentru el ca burlac, erau un antidot la singurătate. Cam În aceeași perioadă Își mai făcu un prieten: pe Jules Jusserand, Însărcinatul cu afaceri de la ambasada franceză, un omuleț scrobit, mai mic de statură chiar și decât Du Maurier și Ainger, dar un erudit și critic cultivat, cunoscător la fel de bun al literaturii franceze și engleze. Henry i-l prezentă lui Du Maurier, care Îi făcu imediat o invitație permanentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
un exces de cuvinte. Frânturi de gând. Lucruri care dor. Încă mai dor... El se numea Noi-nu-facem-așa-ceva M-am surprins pe când răsfoiam înapoi și m-am privit cum săream pagini și cum, acolo unde se căscau hăuri, mâzgăleam ornamente și omuleți din liniuțe. Înflorituri inutile, povestite în grabă cu scopul de a distrage atenția, îmi ieșeau din mână pentru a fi îndată înnegrite: la o parte cu ele! Acum lipsesc elementele de legătură ale unui proces pe care nimeni nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
chiar mai aproape. Fratele meu de cântec era înarmat cu o pușcă de asalt, era cu ceva ani mai mare și cu câțiva centimetri mai scund decât mine. Fără cască de oțel, sub un chipiu mototolit, în fața mea stătea un omuleț firav care a început să turuie cu accent berlinez, ca și când ar fi avut din naștere dispoziția asta molatică. Pe urmă spaima, fiindcă și-a aprins bricheta: țigara pe fața lui morocănoasă care nu spunea nimic. Și ce s-a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
răspândiseră în lagăr. Dar foamea m-a mânat la un curs de bucătari. Ispita se regăsea pe un anunț prins pe Scândura Neagră ce-și avea locul în fața clădirii cazarmei în care funcționa administrația lagărului. O față, desenată naiv, de omuleț cu bonetă de bucătar făcea și ea reclamă pe țidula cu anunțul. În fostul punct veterinar al regimentului de cavalerie, cel mai aberant dintre cursuri avea să ne solicite câte două ore pe zi. Trebuia să-ți aduci hârtie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fiind prea îngrozitoare, au ajuns să fie spuse abia mai târziu sau deloc. Violența îndurată în mod repetat o făcuse pe mama să amuțească. Îmbătrânise, dădea deja semne de boală. Mai nimic nu rămăsese din veselia și zeflemeaua ei. Iar omulețul ăsta hodorogit să fi fost tatăl meu? El, care se străduise întotdeauna să pară sigur de sine și să dea dovadă de ținută? Doar sora mea părea să fi rezistat fără daune la tot ceea ce se întâmplase. Aproape prea adultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vreo paisprezece ani, ea își ținea orele la școala Petri. În serile de sâmbătă îi era vârâtă pe gât o ceată de mitocani rudimentari care se dădeau plictisiți, dintre care unii reușeau să pună pe hârtie, eventual, pizde păroase și omuleți cu mădulare de o lungime excesivă. Pe nesimțiți îi lăsa în voia lor - în grupuri mici, adolescenții prost-crescuți jucau skat sau dormeau timp de două ore - iar pe ceilalți îi confrunta cu probleme de perspectivă. Se ocupa numai de doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
târâtă din mlaștina nefericirii, această nou-descoperită libertate adusese după ea o serie de responsabilități. Ziua precedentă fusese foarte plăcută. Foarte distractivă. Dar, și gândul ăsta m-a lovit fără ca eu să-l fi invitat, viața înseamnă mai mult decât distracție. Omulețul din creierul meu, pe a cărui pancartă scria de obicei „Sfârșitul e aproape“, mă anunța azi că „Viața înseamnă mai mult decât distracție“. Omulețul ăsta lucrează în cadrul departamentului Conștiință. Îl urăsc. Ticălos nenorocit. Tot timpul își face apariția cu pancarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ăsta m-a lovit fără ca eu să-l fi invitat, viața înseamnă mai mult decât distracție. Omulețul din creierul meu, pe a cărui pancartă scria de obicei „Sfârșitul e aproape“, mă anunța azi că „Viața înseamnă mai mult decât distracție“. Omulețul ăsta lucrează în cadrul departamentului Conștiință. Îl urăsc. Ticălos nenorocit. Tot timpul își face apariția cu pancarta aia și-mi strică cheful. Mai ales atunci când fac cumpărături. Îmi zice chestii profunde de genul „Ai deja patru perechi de cizme“ și „Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
e normal ca Faye să fie extravagantă, să se calmeze, atunci cînd se simte părăsită, de pildă, strîngînd iar un șurub, de data asta la lampă, să se simtă tînără În vreme ce-n plan secund, la fel ca-n Oblomov, apar omuleți brueghelieni, sau copacul din fața fermei. Faye suferă-n permanență de nostalgia plecării, de la un moment dat Încolo nici nu mai contează unde, e de acord chiar și cu Arizona. Pentru că marea ei dorință a fost, dintotdeauna, să zboare. Drept pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și-a Început să se audă un cîntec de Dylan. Eram toți foarte tineri. Eram toți foarte triști, Riaba, găinușa mea, as I lay, in my bed, once again. Friedrich Gulda interpretînd sonatele pentru pian de Beethoven, Gainsborough, Gagarin și omulețul lui Gopo. Frații Grimm și Grieg. Galați. Galsworthy miercuri seara la televizor, Galileo Galilei zilnic, Gauss aplicînd metode matematice În studiul magnetismului, magnetismul lui Giacometti, Gutenberg pentru muncitori, guturai pentru copii, basmele vrăjite ale lui Gabriel García, Gauguin Și aurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
penitenciarul federal din McNeil Island Încă din luna noiembrie a anului 1951 și ar trebui să fie eliberat condiționat În timpul anului viitor sau, În mod cert, pînă la sfîrșitul lui 1957. Îl cunoașteți cu toții pe Mickey după reputație. El este omulețul sclivisit care a condus lumea interlopă din L.A. cam Între 1941 și 1951, pînă cînd Unchiul Sammy l-a vîrÎt la zdup pentru evaziune fiscală. Este un tip care atrage ca un magnet prima pagină a ziarelor, dar și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
stînci cenușii. Ziduri cenușii, ceață cenușie, sîrmă ghimpată la marginea unei ape cenușii. Jack se dădu jos lîngă ghereta santinelei. Paznicul Îi verifică actele și Înclină din cap. Porțile de oțel lunecară În locașul lor din stîncă. Jack intră. Un omuleț uscățiv Îl Întîmpină Înaintea porții intermediare: — Sergentul Vincennes? SÎnt agentul Goddard de la Biroul Penitenciarelor. Strîngere energică de mînă. — Ți-a spus Exley despre ce este vorba? — Mi-a spus Bob Gallaudet. Lucrezi la Nite Owl și la niște cazuri colaterale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
când, dar s-ar putea spune că era - îmbinată cu simțul datoriei, de care nu se putea desprinde decât cu greu în acei ani - atât de îndepărtată în timp, încât constituia, fără doar și poate, a treia etapă în formarea omulețului. Simțul datoriei, înțeles la început confuz, pe de o parte, ca o nevoie de a-și termina îndatoririle lui mărunte pentru a-i rămâne timp să pună întrebări, să vadă lumea, să gândească și să-și facă de lucru în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
profesorul Plum începu să capete caracteristicile lui Kenneth Connor și am avut din nou sentimentul (care nu mă părăsise cu totul niciodată după vizita de ziua mea de naștere la cinematogaful din Weston-super-Mare) că eram predestinat să joc rolul unui omuleț timid, stângaci și vulnerabil, prins în plasa unor evenimente de coșmar pe care nu le putea controla. Afișele de pe pereți au început să se transforme în vechi portrete de familie, în spatele cărora o pereche de ochi iscoditori putea să apară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o groază de alte lucruri decât de vise, Îmi place să mă furișez În camera lui Ben, să mă așez pe scaunul albastru și să-l privesc. Copilașul meu arată ca și cum s-ar lua de piept cu somnul, ca un omuleț În miniatură care Încearcă să sară Într-un autobuz care accelerează. În noaptea asta, doarme lățit pe toată suprafața pătuțului, pe burtă, cu brațele Întinse, cu degețelele strângând o bară invizibilă. Culcușit lângă obrazul lui este cangurul dezgustător pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
bănuț!“ Așadar credeam că voi fi dată afară. Dar chiar atunci Emily a Împlinit vârsta fatală de doi ani și mi-am cumpărat o carte cu titlul Îmblânzirea bebelușului. A fost o revelație. Sfaturile despre cum să te porți cu omuleți imaturi și nervoși care nu Înțeleg că există limite și care-și pun mama la Încercare În permanență s-au potrivit perfect și șefului meu. În loc să-l tratez ca pe superiorul meu, am Început să mă comport cu el ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]