1,499 matches
-
2004 Coseriu, Eugenio, Textlinguistik, Eine Einführung, Francke Verlag, Tübingen und Basel, 1994 Coteanu, Ion, Stilistica funcțională a limbii române, Editura Academiei, București, 1978 Croce, Benedetto, Estetica privită ca știință a expresiei și lingvistică generală, Editura Univers, București, 1970 Drăghicescu, Dumitru, Ontologia umană, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1987 Ducrot, Oswald, Le dire et le dit, Les Editions de Minuit, Paris, 1984 Ducrot, Oswald; Schaeffer, Jean-Marie, Noul dicționar enciclopedic al științelor limbajului, Editura Babel, București, 1996 Dumitriu, Anton, Istoria logicii, ediția a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
2004 Lamiquiz, Vidal, Lingüística española, Publicaciónes de la Universidad de Sevilla, Sevilla, 1975 Landar, Herbert, Language and Culture, Oxford University Press, Oxford, 1966 Leucuția, Florentina, Limbajul și sentimentul ființei în opera lui Constantin Noica, Teză de doctorat, Timișoara, 2000 Lukács, Georg, Ontologia existenței sociale, Editura Politică, București, 1975 Lyons, John, Introducere în lingvistica teoretică, Editura Științifică, București, 1996 Lyons, John, Semantics, Cambridge University Press, Cambridge, London, New York, vol. I-II, 1977 de Madariaga, Salvador, Englez, francez, spaniol, în volumul André Malraux, Okakur
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
p. 42. 227 Vezi Georg Henrik von Wright, Logica deontică și teoria generală a acțiunii, în volumul Norme, valori, acțiune, Editura Politică, București, 1979, p. 145-146. 228 Vezi Alexandru Philippide, Opere alese. Teoria limbii, p. 183. 229 Vezi Georg Lukács, Ontologia existenței sociale, Editura Politică, București, 1975, p. 307. 230 J. M. Bochenski, Ce este autoritatea ? Introducere în logica autorității, Humanitas, București, 1992, p. 18-19. 231 Este edificatoare în acest sens modalitatea de prezentare și de introducere în instituții a cacografiei
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
p. 207. 263 Vezi Competența lingvistică, în Eugen Coșeriu, Prelegeri și conferințe, p. 31. 264 L'uomo e il linguaggio, în Eugenio Coseriu, Teoria del linguaggio e linguistica generale. Sette studi, Editori Lettera, Bari, 1971, p. 17. 265 Georg Lukács, Ontologia existenței sociale, p. 307. 266 Vezi W. Doroszewski, Quelques remarques sur les raports de la sociologie et de la linguistique : E. Durkheim et F. de Saussure, în culegerea Essais sur le langage, Minuit, Paris, 1969, p. 97-107. 267 G. Ivănescu, Istoria limbii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de la semántica estructural, în Eugenio Coseriu, Principios de semántica estructural, p. 202. 303 Ferdinand de Saussure, Curs de lingvistică generală, p. 128-132. 304 Vezi Eugen Coșeriu, Prelegeri și conferințe, p. 13. 305 Georg Lukács, op. cit., p.308. 306 Dumitru Drăghicescu, Ontologia umană, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1987, p. 262. 307 Hans-Georg Gadamer, Vérité et méthode. Les grandes lignes d'une herméneutique philosophique, Editions du Seuil, Paris, 1976, p. 293. 308 Există, desigur, și "rebeli" în ceea ce privește normele (consacrate) ale artei, secolul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Dimensiunea românească a existenței, Editura Fundației culturale române, București, 1991. 400 Deși cu audiență, opera lui Noica nu a beneficiat de prea multe exegeze. Ca o contribuție reală în acest sens se remarcă îndeosebi lucrările semnate de Ștefan Munteanu, Etimologie, ontologie și poezie în eseurile lui Constantin Noica (în Ștefan Munteanu, Scrieri alese, Editura "Clusium", Cluj-Napoca, 2003, p. 29-39) și de Emilia Guliciuc, Constantin Noica sau revolta întru spirit și Aporiile gîndirii nicasiene, ambele apărute în 1999, la Editura Didactică și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
explice conștiința de tip religios, nici creativitatea sa morală, cum nu explică nici "detașarea" socială a acestei conștiințe. În schimb, Weber și școala germană nu judecă, ci respectă credințele, încercînd să le analizeze efectele în imanent. La el, fenomenologia devine ontologie. 5.2. PROTESTANTISM ȘI CONFUCIANISM În aceste vremuri ale așa-zisei globalizări, cînd planeta basculează pe propria-i axă, mi se pare mai important decît oricînd să încercăm să înțelegem cum gîndește, cum se percepe și cum se proiectează acest
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
este multiplu. Ființa este cuvîntul perfect; Eul este ignoranța. Ochiul în triunghi, care vede tot, știe tot și veghea ză asupra tuturor simbolizează Ființa, omniprezentă și omniscientă. Ființa este unitate și ubicuitate. Ereziile le creează Eul, nu fac parte din ontologia Ființei. Aceasta alege modul și momentul contactului nostru cu materia, pentru a ne îmbogăți prin experiență. Ea poate alege orice formă, ținînd seama însă și de meritele și de necesitățile noastre de evoluție. Putem fi și pedepsiți prin involuție, totul
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
la alt nivel de înțelegere și explicație (aparent prin contraziceri de formule) și, în altă variantă, o trecere de la cunoașterea care decurge invariabil din real la cunoașterea care se confirmă pe sine în timp ce construiește contexte de înțelegere și explicație (de la ontologia care generează gnoseologie la praxiologia care se confirmă prin axiologie). Ceea ce numim inversiune nu este un fenomen al lumii reale, ci al stărilor specifice cogniției, ca proces mental prin care se produce o mișcare întoarsă (de întoarcere), ca o schimbare
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
de la Rome antique. Les armes et les mots, Tallandier, Paris. Despre Cicero, Lucrețiu - dar și despre mediile epicuriene din Campania -, precum și despre Seneca: Jean-Marie André, La Philosophie à Rome, PUF, Paris, 1977. Devenind latină, gândirea pierde din talentele idealiste în ceea ce privește ontologia, metafizica și ficțiunile, dar câștigă în forță în ceea ce privește morala utilitaristă și pragmatică - în sensurile nobile și filosofice ale termenilor. * ** Divinul Lucrețiu... Am lucrat pe traducerea lui Charles Guittard, Imprimerie nationale, ediție bilingvă, ușor literară, dar cu un indice catastrofal... Ediția
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ipostazele apar prin „zeificarea/personificarea unor concepte abstracte, prelucrarea unor părți sau puteri divine care devin entități active, sau postularea și sistematizarea unor entități abstracte, generative, care vor funcționa ca arkhai, constituenți sau factori de reglare pentru cosmosul nostru și ontologia sa”1. Acea parte a mitului gnostic pe care Hans Jonas a intitulat-o geneză transcendentală constă din multiplicarea ipostazelor sau eonilor, formînd așa-numita Pleroma sau Plinătatea. Pleroma se opune spațiului haotic de „dedesubt”, Kenoma (Golul); Plinătatea se opune
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ale diferitelor tipuri de modernism și la trupul eclectic, reciclat și remediat al postmodernismului, transformările perceptive asupra conceptului de corp s-au petrecut concomitent cu modificarea noțiunilor de realitate, spațiu și timp, adică a conceptelor „tari” care stau la baza ontologiei, epistemologiei, fenomenologiei, științelor cognitive sau a altor discipline. Nu ne oprim asupra perspectivei diacronice asupra corpului, întrucât există diverse studii care au făcut acest lucru, inclusiv în manieră interdisciplinară. Abordăm în schimb o perspectivă preponderent sincronică asupra trupului, cu toate că vom
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
apariția calculatorului digital, a cyberspațiului și a biotehnologiilor, emerge o percepție asupra ființei umane înțelese drept cyborg, avatar online sau entitate transgenică, pentru a numi cele mai răspândite ipostazieri ale corporalității și identității conturate în spațiul virtualității. Este ceea ce numim ontologie virtuală, cadru existențial care este conectat unei ideologii virtuale și ajunge să cuprindă și teoriile și practicile postumanului 1 în contextul proliferării tehnologiilor informațional-comunicaționale. Deși zdruncinarea ontologiei clasice și intruziunea ideii postumanului 2 nu sunt fenomene noi în filosofie, în
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
răspândite ipostazieri ale corporalității și identității conturate în spațiul virtualității. Este ceea ce numim ontologie virtuală, cadru existențial care este conectat unei ideologii virtuale și ajunge să cuprindă și teoriile și practicile postumanului 1 în contextul proliferării tehnologiilor informațional-comunicaționale. Deși zdruncinarea ontologiei clasice și intruziunea ideii postumanului 2 nu sunt fenomene noi în filosofie, în cultură și în artă, apariția și dezvoltarea realității virtuale, a Internetului sau a biotehnologiilor adaugă o nouă formulare ontologică postumană. În special rețeaua cyberspațială sau Internetul, cu
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
întrupări: de la agenți inteligenți, roboți software (softbotsă sau roboți ai cunoașterii (knowbotsă la organisme digitale, specifice vieții artificiale. Ingineria genetică, științele cognitive, nanotehnologia sau protezările biologice, realitatea virtuală și telerobotica, democrația cibernetică sunt câteva dintre domeniile care concurează pentru concretizarea ontologiei virtuale și a ideologiei postumanului. Entitățile virtuale care populează aceste spații conceptuale sunt cel mai adesea situate în zona liminală dintre realitatea fizic-materială și ficțiune (ca eroii din literatura și cinematografia cyberpunk, de la conștiințe umane upload-ate la inteligențe artificialeă, contingențe
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
societale. Aspectele corporealității și ale identității în cadrul virtualității vor fi privite însă în mod critic moderat, mai degrabă decât cu entuziasm (cel mai adesea nejustificabilă și din perspectiva unilaterală a revoluției informatice. Reconfigurarea și refigurarea tehnologică a corpului în ipostaza ontologiei și a ideologiei virtuale duc la redefinirea subiectului uman ca ansamblu complex corp-minte în spațiul virtualității, deși unii informaticieni, biologi sau ingineri în robotică, precum cei afiliați transumanismului, privilegiază puterea minții în dauna prezervării trupului în definirea identității postumane. Vom
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și constructele cultural-imaginale, pe de altă parte. Antropologia culturală a relației dintre ființa umană și tehnologie își dovedește, la începutul mileniului al treilea, legitimitatea, ca discurs asupra corpului și identităților hibride. Rezumatul capitolelortc "Rezumatul capitolelor" Primul capitol configurează o posibilă ontologie virtuală la întâlnirea dintre materialitate și imaterialitate sau dintre fapt și ficțiune, modelul ființei cyborgice manifestându-și caracterul hibrid și indetermanent. O serie de opoziții sunt fluidizate în discursul cyborgic, precum natural/organic vs artificial, subiect vs obiect, acestor prime
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
concepte, capitolul nu încearcă să impună noi prescripții, ci doar să sugereze căi de relaționare a acestora într-un spațiu tehnocultural virtual care suportă și este alcătuit dintr-o mulțime de disonanțe, deopotrivă discursive și practice, dinamice. În primul rând, ontologia virtuală propusă este socotită a anticipa atributele și înțelesurile postumanului, iar procesele de cyborgizare a ființei umane sunt analizate în principal în ipostaza protezării. În al doilea rând, noțiunea de cyborg este discutată cu specificații de origine, de definiție și
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
organ-proteză, conștiință protezică - amintire, sunt abordate pentru a compara două tipuri de discurs: unul nostalgic și recuperator al umanului (Robert Rawdon Wilsonă, iar celălalt futurist și violent (Stelarcă. Primul capitol nu se oprește aici, ci încearcă o diversificare a analizei ontologiei virtuale, intrând pe teritoriul vulnerabil al problemelor sociale și etice deschise prin invenția, dezvoltarea și utilizarea biotehnologiilor precum Visible Human Project sau Human Genome Project, clonarea și ingineria genetică. Cea de-a doua situație a virtualizării tehnologice a corpului, avatarizarea
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
mașină, artificiu, neocartezianism, hibridizare, proteză, dorință, întrupare, evoluție, neodarwinism, mecanologie, infomedicină Teoreticieni-cheie: Gilles Deleuze, Félix Guattari, Michael Heim, Robert Wilson, Allucqère Stone, Stelarc 1.1. Raportarea ființei umane la tehnologietc "1.1. Raportarea ființei umane la tehnologie" Una dintre ipostazierile ontologiei virtuale este organismul cibernetizat sau cyborgul. Conceptului i s-a asigurat popularitate în special în imaginarul science-fiction de tip literatură și cinematografie cyberpunk, dar și în studiile culturale americane care alătură, în manieră transdisciplinară, științele cognitive, astronomia, medicina și disciplinele
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
instrumente pentru a deveni om (celebrul exemplu antropologic al mâinii care devine mână doar când folosește o unealtăă, ci este procesul prin care omul este reprezentat drept cyborg (cibernetică și organismă, prin protezare sau prin interfațare computațională, o ilustrare a ontologiei virtuale. Dacă unii teoreticieni afirmă că primul cyborg este întâiul om care a construit și a utilizat o unealtă sau este monstrul ficțional Frankenstein, lucrarea prezentă analizează dimensiunea cibernetică sincronică a termenului, așa cum s-a conturat aceasta începând cu a
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
nelipsit însă de probleme, greutăți și contradicții, compromisuri și conflicte, după cum se poate observa pe tot parcursul acestui studiu. Natura (inclusiv corpulă și tehnologia/cultura/arta sunt combinate în forme ontologice hibride, uneori monstruoase și înfricoșătoare, alteori seducătoare și atractive. Ontologia virtuală se dovedește a ține, ca în exemplul creaturilor de viață artificială (vezi mai josă, de un „regim nocturn” al imaginarului (Durand, 1998Ă. În continuarea depășirii dihotomiei artificial-natural/biologic se remarcă renunțarea la o altă opoziție filosofică tradițională, și anume
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
sau sociale, în funcție de contextul programării. Fie că sunt parteneri virtuali ai umanului în situații de teleexistență și de teleoperare, fie că sunt sisteme evolutive hibride, autoorganizaționale și autoreproductive, entitățile vieții artificiale sunt create pe baza unor algoritmi care le definesc ontologia și comportamentul. Unul dintre cele mai controversate deziderate ale domeniului îl constituie aplicarea metodologiilor vieții sintetice pentru modelarea funcțiilor creierului, considerat sistemul de procesare informațională „ultim” (vezi Shimohara, 2001Ă. Astfel, se aspiră la realizarea unui creier artificial, autoreplicant, nemuritor și
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
de o putere de calcul asemuită minții și civilizației umane, conlucrează în paradigme sociale care mimează creativitatea imaginației și diversitatea speciilor vii. Prin urmare, ființele inteligenței artificiale și ale vieții sintetice se învecinează cu subiecții cyborgici, compunând universul hibrid al ontologiei virtuale. Unii teoreticieni speculează până la a afirma că interfața dintre computer și utilizatorul uman devine „ultima” frontieră nu doar în designul mașinii digitale, ci și în designul ființei umane (vezi Tomas, 1995Ă. Alte voci neagă ideea cyborgului ca punct final
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
este specifică diverselor tipuri de întrupări la interfața tehnologiilor comunicaționale. Scopul capitolului de față este nu doar să descrie, în termeni tehnoculturali, asemenea tipuri de corporalitate regăsite în teoriile și practicile cibernetice 4 și astfel să ilustreze noul tip de ontologie virtuală, ci și să indice ce (maiă înseamnă a fi corp uman în cadrul postumanismului tehnologic. Prin urmare, acest demers se dovedește a fi descriptiv-ilustrativ, dar și recuperator și reversibil, în măsura în care încearcă să se deschidă spre o perspectivă postumană (vezi mai
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]