860 matches
-
le împărtășesc, de altfel, și ei, acceptă povestea, dar cu un zâmbet sceptic și disprețuitor. Pentru că omul n-a găsit încă un remediu acestui flagel, iar singurul leac e uitarea pe care o dau vinul și somnul artificial, provocat de opiu și de stupefiante. Dar ce păcat că efectul acestui gen de medicamente e trecător și, în locul ușurării, după un timp, durerea crește violent! Oare va pătrunde cineva, într-o zi, secretele acestor accidente metafizice, acestor reflexe ale umbrei sufletului, perceptibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
legături cu lumea asta josnică și feroce. Nu, nu trebuie să-I pângăresc numele cu lucruri pământești. După ce s-a stins, m-am retras în general din societatea oamenilor, din cercul cretinilor și fericiților. M-am refugiat în vin și opiu, ca să pot uita. Zilele mi se scurgeau, mi se scurg încă, între cei patru pereți ai camerei. Întreaga mea viață s-a scurs între patru pereți. De dimineață până seara, mă ocupam cu desenele de pe copertele destinate truselor de scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
între cei patru pereți ai camerei. Întreaga mea viață s-a scurs între patru pereți. De dimineață până seara, mă ocupam cu desenele de pe copertele destinate truselor de scris - tot timpul mi-l dedicam desenatului și consumului de alcool și opiu. Alesesem munca asta ridicolă, decoratul învelitorilor pentru truse de scris, ca să mă amăgesc și să-mi omor timpul. Din fericire, locuința mea e situată în afara orașului, într-un colț tăcut și liniștit, departe de viața tumultuoasă a oamenilor. Împrejurimile sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să pregătesc ceva pentru a-l primi cum se cuvine. Am aprins lampa și am căutat peste tot sperând să găsesc ceva depus pe masă, orice, deși știam că în casă nu mai era nimic: nu-mi mai rămăsese nici opiu, nici băutură. Deodată, ca prin minune, privirea îmi fu atrasă de raftul de sus al etajerei. Am văzut o sticlă de vin vechi, pe care o primisem ca moștenire. Cred că această licoare fusese preparată cu ocazia nașterii mele. Sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
privire din partea Ei ar fi fost suficientă pentru a găsi soluții tuturor problemelor de filozofie și tuturor enigmelor teologiei. O singură privire a Ei, și toate misterele s-ar fi risipit. De atunci mi-am mărit dozele de alcool și opiu. Din nefericire, aceste remedii fără speranță nu reușiseră să-mi paralizeze sau să-mi amorțească mintea, să-mi procure uitarea. Dimpotrivă, zi de zi, ceas cu ceas, minut cu minut, spiritul Ei, trupul, figura Ei mi se materializau înaintea ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
exterior. Nu mai aveam liniște, cum puteam să am? Luasem obiceiul să ies în fiecare zi, la asfințitul soarelui. Nu știu de ce, mă încăpățânasem să găsesc pârâul, chiparosul și tufa de nuferi. Mă obișnuisem cu plimbarea cum mă obișnuisem cu opiul; era ca și cum o forță mă constrângea să fac asta. În timp ce mergeam, nu mă gândeam decât la ea, la prima viziune pe care am avut-o despre Ea, și voiam să găsesc locul unde O văzusem în a treisprezecea zi, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
treabă inteligența pentru a exprima idealul, pentru a reda, adică, ceea ce imaginația mea atribuia fizionomiei sale în mod obsedant. Trebuie să privesc fața, să închid ochii și apoi să transpun pe hârtie liniile pe care le reținusem. Poate descopeream astfel opiul capabil să liniștească un suflet chinuit? M-am refugiat în imobila viață a liniilor și formelor. Această temă îi convenea de minune caracterului meu de pictor macabru - desen după cadavru. Eram într-adevăr un portretist de cadavre. Dar ochii, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
De-ajuns ca să mă consoleze. În sfârșit, am pus desenul alături de vas, apoi m-am dus să-mi pregătesc reșoul, pe care, după ce jarul s-a înroșit bine, l-am așezat în fața celor două imagini. Am tras câteva fumuri de opiu. În plin extaz, m-am uitat țintă la cele două portrete, căci voiam să mă concentrez, și doar fumul subtil de opiu putea să mă ajute și să-mi ofere liniște spiritului. Am fumat tot ce-mi mai rămăsese din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
după ce jarul s-a înroșit bine, l-am așezat în fața celor două imagini. Am tras câteva fumuri de opiu. În plin extaz, m-am uitat țintă la cele două portrete, căci voiam să mă concentrez, și doar fumul subtil de opiu putea să mă ajute și să-mi ofere liniște spiritului. Am fumat tot ce-mi mai rămăsese din opiu, așeptând ca drogul să-mi risipească toate dificultățile, îndepărtându-mi vălul de pe ochi și dizolvându-mi amintirile îndepărtate, cenușii și confuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
În plin extaz, m-am uitat țintă la cele două portrete, căci voiam să mă concentrez, și doar fumul subtil de opiu putea să mă ajute și să-mi ofere liniște spiritului. Am fumat tot ce-mi mai rămăsese din opiu, așeptând ca drogul să-mi risipească toate dificultățile, îndepărtându-mi vălul de pe ochi și dizolvându-mi amintirile îndepărtate, cenușii și confuze. Speranța nu se lăsă așteptată, ba mai mult: gândurile deveniră în curând exacte, imense, fascinante. Mă găseam într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
privit pântecul: se îngroșase. Deci nu născuse încă. Se duseră să cheme doctorul. Mă bucuram în sinea mea că am reușit măcar să-i deranjez pe imbecilii ăștia. Doctorul sosi, cu trei fire de păr în barbă. Îmi permise să fumez opiu. Ce leac nemaipomenit pentru martirajul meu! În timp ce fumam, gândurile mi se măreau, deveneau grațioase, fermecătoare, ușoare. Evoluam într-un alt mediu, dincolo de lumea obișnuită. Imaginația mea, eliberată de greutatea lucrurilor pământești, își lua avânt spre o sferă liniștită și taciturnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
eliberată de greutatea lucrurilor pământești, își lua avânt spre o sferă liniștită și taciturnă. Aveam impresia că rătăcesc, purtat de aripile aurii ale unui fluture de noapte, de-a lungul unei lumi vide și strălucitoare, unde nu exista nici un obstacol. Opiul îmi provoca o plăcere atât de profundă, mai mare chiar dacât dacă aș fi gustat din moartea însăși. Părăsii reșoul pentru a mă apropia de lucarna care dădea în curte: doica stătea la soare; curăța legume. O auzii spunându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de-a binelea, nici mort. Eram un cadavru ambulant. Nimic nu mă mai lega de lumea celor vii și totuși nu beneficiam nici de uitare, nici de liniștea pe care le găsești în moarte. Venind noaptea, am părăsit reșoul cu opiu și m-am uitat prin lucarnă: un copac negru se profila pe obloanele închise ale măcelăriei. Umbre obscure se întrepătrundeau. Am simțit că totul e gol și provizoriu. Cerul, negru ca smoala, semăna cu un vechi ciador străpuns de nenumărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
exprimă mirarea. În fața lui, o fetiță, îmbrăcată în haine negre, lungi, poate o baiaderă, dansează cu mișcări ciudate. Ține în mână o floare de nufăr. Un curs de apă le separă pe cele două personaje. Ghemuit pe covorul meu de opiu, îmi lăsam toate gândurile negre să se risipeacă în fumul subțire și celest al drogului. În astfel de clipe, corpul meu era acela care gândea și visa: credea că alunecă prin spațiu, ca sustras efectelor gravitației și densității aerului. Zbura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
subțire și celest al drogului. În astfel de clipe, corpul meu era acela care gândea și visa: credea că alunecă prin spațiu, ca sustras efectelor gravitației și densității aerului. Zbura înăuntrul unui univers ignorant, plin de culori și imagini străine. Opiul îi insufla spiritul lui leneș și vegetal. Evoluam deci într-o lume vegetală. Devenisem plantă. Dar tot picotind pe covorul de piele, în fața reșoului, cu abaua mea pe umeri, mă gândii, nu știu de ce, la bătrânul negustor de mărunțișuri. Stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
plecase. Poate că îmi trebuise mai puțin de o clipă ca să încerc în felul acesta toate voluptățile și durerile pe care un om e capabil să le trăiască. Poate chiar rămăsesem pur și simplu așezat aproape de lampă, pe covorul de opiu, în aceeași atitudine ca a bătrânului negustor de mărunțișuri în fața mărfii sale. Nemișcat, continuam să fixez fumul lămpii. Funinginea îmi acoperea încetul cu încetul mâinile și figura cu zăpada sa neagră. Când doica intră să-mi aducă fiertura de orz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
sunt înalte. De la fereastra fetei, dealurile se văd ca niște țestoase uriașe, care se târăsc de-a lungul marginii pământului. Fluviul Galben curge prin oraș și apele lui tulburi își croiesc leneș drumul spre mare. De când China a pierdut Războiul Opiului în 1858, orașele și provinciile de pe coastă au fost ocupate de armate străine - mai întâi germane, și acum japoneze. China se prăbușește și nimeni nu acordă atenție plânsetelor fetei. Fata nu va putea uita niciodată durerea, chiar și atunci când devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
numărul capetelor care sunt agățate de poarta orașului a doua zi. Colegii mei de școală vorbesc între ei așa: O să te omor și o să-ți agăț capul într-un cârlig, și apoi o să-ți vâr între dinți o pipă cu opiu. Urăsc școala. Sunt subiectul atacurilor pentru că nu am tată și mama mea lucrează în slujbe care stârnesc suspiciune. O implor pe mama să mă transfere la altă școală. Dar situația nu se schimbă. Se înrăutățește până într-atât, încât într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
plăcerea este eterna prioritate a metropolei. Cinematografele se umplu încă de public la filmele romantice. Viața spectatorilor pare să necesite îndoparea cu iluzii. Îi detest ce aceia care fac pe doctorii care amorțesc conștiința, pe cei care oferă transfuzii cu opiu creierelor maselor. Mulți dintre ei sunt prietenii lui Tang Nah. El iese în oraș cu ei ca să scape de propria-i nemulțumire. A devenit un pierde-vară. Tang Nah nu mai răspunde la provocările ei. O evită. În curând, descoperă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
același efort și la tine, căci ești un bărbat talentat. Ești dator să nu-ți irosești viața. Ești dator să acționezi la cea mai înaltă capacitate a ta. Să arăți lumii cine ești. Urăsc când te văd ca drogat cu opiu de aceia pe care-i numești prietenii tăi. Afirmi că ești un artist numai pentru a te eschiva de la obligații. Îți dă un motiv să fii leneș. Nu e adevărat că, chiar și atunci când scrii, ești genul de persoană care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ceaiul cu femei. A făcut asta cu Kai-hui, Zi-zhen, Jiang Ching și acum cu Fairlynn. Mai adaugă apă în cană, apoi vorbește mai departe. Strămoșii noștri au inventat muniția ca să o folosească numai ca decorațiune la festivaluri. Tații noștri fumau opiu ca să evite să gândească. Națiunea noastră a fost otrăvită de teoriile lui Confucius. Am fost violați de popoarele care sunt puternice în yang. „Violați” este cuvântul exact! Mao lovește cu pumnul în masă. Câteva alune cad pe jos. Tovarășe președinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pronunția rabinilor? De ce nu ne scutești chiar și de rabini? Știi ce, de ce nu ne scutești până și de religie, măcar în numele demnității noastre umane! Iisuse Hristoase, deja a aflat o lume întreagă, mamă, de ce nu și tu? Religia e opiul popoarelor! Și dacă crezul se confundă cu această lozincă, făcând din mine un comunist la paișpe ani, apăi, asta înseamnă că și sunt, și sunt mândru de asta! Mai bine comunist în Rusia decât evreu la sinagogă, la orice oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pervertit exercițiile, transformându-le în cafturi grosolane. Apoi, toți cei care aveau pe undeva familii au părăsit mănăstirea. Au rămas cei care nu aveau unde să se ducă, și cât era ziulica de lungă nu făceau altceva decât să fumeze opiu pe prispă. În anii următori, oamenii n-au mai venit în pelerinaj, pentru că s-a răspândit ideea că la mănăstirea noastră nu se mai învață nimic. CRISTINA, VICTOR ȘI PAULICĂ AU PLECAT DUPĂ CRETĂ ȘI NU S-AU MAI ÎNTORS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
1602 și arsă în 1835, rămasă și astăzi în picioare. După un an Guvernatorul olandez Jan Coen a afirmat în esență, că sclavii africani de la Macau, credincioși portughezilor, au fost cei care au înfrânt și alungat armata olandeză. După Războiul Opiului Portugalia a ocupat Taipa în 1851, iar Coloane în 1864. Abia la 1 decembrie 1887 guvernul chinez și cel portughez au semnat un tratat de prietenie în domeniul comerțului, prin care China a cedat Portugaliei dreptul de ocupație permanentă și
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
prietenie în domeniul comerțului, prin care China a cedat Portugaliei dreptul de ocupație permanentă și i-a cerut să nu înstrăineze Macau fără a cere acordul Chinei. În schimbul 192 aceluiași acord Guvernul din Macau a continuat lupta împotriva traficului de opiu indian, venit prin Hong Kong și a crescut profitul Chinei prin intermediul taxelor vamale. După răsturnarea dinastiei Quinq în 1928 Guvernul din Macau a semnat cu China un nou tratat, prin care s au adus câteva schimbări, dar Suveranitatea Peninsulei Macau și
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]