745 matches
-
priete noasă, poate provoca astfel de stări. Dar asta nu din cauza ei, ci din vina noastră. În clipa când tăcerea limpezește aerul din jur, vedem mai clar și propriul chip, stăm față în față cu spaimele noastre. Care, fără nicio opreliște, ies din unghere, sâsâie de sub podele, aprind flăcări, ca niște năluci, ori ne înfig de-a dreptul ghearele între umeri. Nu vei reuși să te vindeci de spaimele tale crezând că, dacă vei trăi între oameni, te vei amesteca în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
povârniș. Se opinti, nu era înrădăcinat, reuși să-l smulgă, dar se prăbuși cu el cu tot. Lucică vru s-o ajute, dar Magdalena îl împunse cu degetul în piept. — Te iubesc... nu găsi Lucică altceva de spus, în fața acestei opreliști. — Degeaba, hohoti Magdalena, uitând să tușească. Oricât de mult m-ai iubi, nu poți tu să mori în locul meu... Se ridică încet, se încovoie sub stâlpul în formă de cruce și îl ridică. Pe brațele orizontale ale stâlpului rămăseseră câțiva
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
încheiat la spate, și cu fundițe care îi sprijineau, pe umeri, codițele. Avea părul de culoarea mătăsii porumbului și cărarea bine întinsă din creștetul capului îi întregea ovalul feței. Ochii îi erau verzi-sidefii, culorile obrajilor proaspete, sângele curgea subțire, fără opreliști. Bătrânul se apropie, luă cartea și o mângâie pe păr. Fetița zâmbi, mâinile ei apucară, școlărește, poalele rochiei, mototolindu-le fâstâcită. — Ce frumos citește ! spuse Tili, care, în prima clipă, fu ispitit să-i spună pe nume, dar se abținu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vitele, în adăposturi făcute din timp, unele încă din epoca preromană, în păduri și în zonele mlăștinoase, dar mai cu seamă pe vârful munților, pe sub pinteni îngrădiți sau în văgăuni întărite cu metereze, cu ziduri, cu șanțuri, cu zăplazuri, cu opreliști și îngrădituri...În afară de asta, populația rurală constituia pentru noii stăpâni, germanii (goții), o sursă prețioasă de venit și, de fapt, ea n-a muncit mai din greu pentru ei decât odinioară pentru căpeteniile romane... Aceștia nu aveau interes să se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
primise ori dăduse în toată viața lui, un sărut care îl făcu să închidă ochii pentru a se pierde și mai adânc în el și pentru a-i răspunde mai bine. Întreg trupul ei se lipi de al său fără opreliști, fără distanța mereu calculată a fetelor de la acele colleges de fete". Elanul ei impetuos contrastează cu sfiala ipocrită a fetelor ce flirtează, care chiar și când sărută, se dăruiesc din vârful buzelor doar, pe jumătate. Pentru studentul străin, sărutul lui
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
creștine" care supraviețuiesc în această perioadă de după al Doilea Război Mondial, și mai ales pentru căsătorie, pe care o consideră o "mascaradă" grotescă. Năzuința lui este să poată "preacurvi" fără griji, asemenea unui păgân dezmățat. Să se poată "bucura fără opreliști", așa cum vor pretinde, douăzeci de ani mai târziu, studenții din mai '68. Ceea ce îl aduce pe Stingo la disperare în cazul fetelor care flirtează nu este prin urmare faptul că acestea se dăruiesc prea mult, ci mai degrabă că nu
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și arhaismul societății generalului de Gaulle"201. Prin urmare, studenții revoltați contestă aceste interdicții începând din 1967-68, iar apoi în timpul acelor zile frenetice din Mai '68, cu forță, înverșunare și imaginație. Au glasul puternic și atitudinea provocatoare. "Bucurați-vă fără opreliști"... "Te iubesc!! Spune-mi-o cu ajutorul pavajelor"... "Burghezia n-are altă plăcere decât să le strice pe toate"... "Cu cât fac dragoste mai mult / Cu-atât am mai mult chef să fac revoluție / Cu cât fac revoluție / Cu-atât am
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
decepționase din cauza ambițiilor sale hegemonice. Nobilii Moldovei află o Rusie în plină efervescență ideologică, o Rusie ale cărei elite sînt sensibile la strălucirea Ucrainei și Kievului. Grigore Ureche și Miron Costin sînt oameni ai spațiului polono-moldav, Dimitrie Cantemir intră fără opreliști în sfera rusă. Primul aparține grupului de boieri ai Moldovei. Făcînd parte dintr-o familie din mica nobilime a epocii lui Ștefan cel Mare, Nistor, tatăl lui Grigore, a făcut primul pas, trimis de domnul Moldovei la Constantinopol. În 1592
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
și spațiul fiind bântuite de stafii. O bună parte din tot ce se petrece în romane oscilează între iluzia teatrală, efectul optic și banala istorioară cu strigoi. Anecdotica din Treizecișitrei sau din De-a lungul fluviului se învârtește în jurul unor opreliști sau al unor stagnări, care tulbură normalitatea circulației libere, în ambele sensuri, în gând sau în faptă. În orașul Cantacuzina generalul Ion Leopold Margea instituie o blocadă, ridicând în calea oamenilor, cuvintelor și mărfurilor bariere și chiar ziduri care întorc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289523_a_290852]
-
tăcere ca și cum ceva l-ar îngrijora sau supăra, apoi cu mâna făcu gestul de a alunga un gând plicticos, deschise manuscrisul și citi: Tu, plantă ce ne faci să lăcrimăm, asemeni lui Amor, deși a mele chinuri sunt nestemate și opreliști doar tu, goală, verzi muguri dai la iveală, din pântecul ce te-a născut smulsă afară. Cum așa? O poezie dedicată cepei? Ce poate avea atât de special ceapa dacă la nevoie ea poate fi culeasă în grădina tuturor celor
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să pună ordine propria-i gândire. VI La mânăstirea de la Nicastro, Tommaso își contiună studiile devenind conștient de ideile sale -revoluționare; sprijinul și-l caută în biserică, nicidecum în afara ei. Vrea să curețe de mucegai creierele cardinalilor și să înlăture opreliștea dintre conceptul de Dumnezeu și cel de Natură. Atunci când își exprimă proprille idei teologice confraților, mulți își fac semnul crucii și se îndepărtează: Erezii, erezii, blasfemie, fra' Tommaso. Nici vorbă să se facă înțeles. Cine-l ascultă, nu-i vine
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
un călător ajuns la liman și fără să se mai gândească la ce-o să mai fie. Această stare se datora forței sale sufletești: el era mereu în prezent, ceea ce-i îngăduia să-și folosească întreaga energie pentru a depăși orice opreliști sau pentru a se concentra în timpul discuțiilor sau invectivelor. A doua zi, la masă i-a întâlnit pe prietenii lui Tufo. Tommaso, între îmbucături, între un pahar și următorul, povestea: Am dormit unde s-a putut, în drumul meu spre
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
puținii nobili se dovediseră credincioși celor promise. Căzuseră în cursă din pricina unor oameni care avuseseră parte numai de bine din partea familiei lor. Ah, cugetul și inima omului! Cât de meschine devin în clipa în care trebuie să dea piept cu opreliștile. E mai lesnicios și mai ușor să te încredințezi brațelor puterii. Dar ei își dau seama că acele brațe sunt lanțuri, ancore zdrobitoare ce țin lumea în rugină. Tommaso ridică privirea și-și încrucișă ochii cu Mario del Tufo. I
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
un nume se ascunde un altul? După cum știți, am probleme cu Biserica și ar fi nevoie fie de autorizația ordinului monahal (chiar dacă aceia par să mă fi uitat) fie de autorizația papală. În felul ăsta am evita o mulțime de opreliști. Bine și-așa. Drept plată, vă dăm zece ducați de aur. Vă rog să-i înmânați lui Mario del Tufo, iată adresa lui. Și cred că n-o să uitați să-i trimiteți printr-un mesager un exemplar din poezia lui
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ce ținut ești? E o insulă, nimeni nu știe de ea, e foarte departe de-aici. Nu spuse numele, făcu un gest vag cu mâna și se opri. Vechiul instinct de apărare îi sufla să fie prevăzător, chiar dacă nu erau opreliști de vreun fel să-și vadă de drum. Cârciumarul se supără oleacă, cuvintele lui Tommaso i se păruseră a fi nemeritate și nu se abținu să-i spună pe un ton de reproș: Voiam doar să fiu politicos, și nicidecum
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
căsătorindu-se semnificativ mai mult între ei decât cohortele obișnuite. 5.2.2. Statutul socioprofesional tc " 5.2.2. Statutul socioprofesional " Dincolo de ceea ce majoritatea tinerilor cred și au ca deziderat, adică încheierea căsătoriilor doar pe criteriul dragostei „dezinteresate” (romantice), fără opreliști și prejudecăți sociale, cuplurile conjugale nu se formează întâmplător nici din unghiul de vedere al statutului socioprofesional (care este puternic corelat cu școlaritatea). Homogamia socioprofesională trebuie înțeleasă în sensul că indivizii tind să se grupeze marital între ei în acord
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
teoria atribuirii eronate a excitabilității: amestecul continuu al părinților creează o stare de confuzie și excitabilitate mentală care este atribuită (greșit) „îndrăgostirii”. Mai consistentă este explicația prin teoria frustrării și a reacțiunii, care arată că există o relație directă între opreliștile care se pun în fața unei acțiuni și dorința individului de a realiza acea acțiune (mecanismul „fructului oprit”). În același areal explicativ se înscrie și fenomenul pe care îl putem numi „jocul de-a greu de cucerit” (playing hard to get
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
pe cei care n-au nici un scrupul În a considera că orice căi sau mijloace de Înavuțire sunt binevenite.) Banul e ciocoi de uși multe. (Acest sens metaforic s-a constituit În timp, o dată cu observarea faptului că banul nu cunoaște opreliști de nici un fel; trecând peste orice, chiar și peste conștiință și bun-simț, el pune În mișcare săvârșirea a tot felul de ilegalități: furturi, tâlhării, asasinate și chiar războaie. Prin faptul că banul determină aproape totul se mai spune despre el
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
fii cu adevărat viu. A, dacă asta-i viața, viața nu e ușoară, e un fel de moarte”. Cui Îi plac trandafirii Îndură Înțepăturile ghimpilor. (Cel care este dedicat, de exemplu, adevărului, dreptății este gata să Îndure tot felul de opreliști, de persecuții, de sacrificii: „Nu pier caii când vor câinii, nici slugile când vor stăpânii”; „Multe-am tras și nu m-am ras, nici de asta nu m-oi tunde”.) „Nu există rai, dar trebuie să ne străduim a merita
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
mai cadă spița prin timp". Fecioarele își pierd frumusețea prin moarte sau, dimpotrivă, ea le purifică (ca elemente ale dezagregării biologice sunt invocate apa și focul). Că trupul nostru dispărea în unde,/ dar frumusețea trupurilor nu". "Acela-ce-nu-se-teme-de-nimic" este înfrânt de opreliști transcendentale: "într-un avânt nemărginit/ cu brațu-ntins spre-al zilei astru,/ ca spre-un vrăjmaș închipuit/ el odihnea neînsuflețit" Natura devine, ca la romantici, cutia de rezonanță a unor stări sufletești; când Regele Pescar era bolnav, văzduhul era "tras prin
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și podoabă stilistică"4. Prezenta tradiției prin Ioan Alexandru, format la școala liricii ardelene a lui G. Coșbuc, O. Goga, Lucian Blaga, se manifestă printr-un mesianism de factură specială, în sensul că există o chemare care nu mai presupune opreliști, ci se desfășoară într-o liniște contemplativă, fără gesticulație, traversând ținuturi primordiale, experiențe tragice, care îl exaltă și-l tulbură. El rămâne însă vital cu o imensă putere de voință. "Dar poate că lirica poetului ar cădea într-o mai
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Negoițescu apelează, comentând-o, la poemul "Între două nopți" al lui Tudor Arghezi: "Nichita Stănescu opune temei argheziene estetica sa existențială a golirii și a umplerii, a opțiunii imposibile între neantul plin și realul gol"1. Dacă la Tudor Arghezi opreliști transcendentale fac efortul insuficient, la Nichita Stănescu sentimentul tragicului este generat de așteptare, de neputință, într-un peisaj expresionist: "și plouă mărunt, topind pământul/ sub oasele albe, și nu pot să aleg.../ Stau cu o lopată în mână, între două
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
noi înșine la ce tip de valori aderăm. * Aparatul psihic își datorează existența într-o măsură semnificativă și constrângerilor sociale. Fără liota de interdicții ce vin să ne frâneze pornirile nu am fi instituit acest spațiu, bazat pe reculul în fața opreliștilor. În substanța intimității intră sentimentele de repulsie față de prohibițiile sociale, deseori camuflate pentru a salva o imagine de sine acceptabilă social, și gânduri privind posibile ocoliri ale acestor obstacole; o regiune ce conține și veninul pe care-l secretăm la
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
a treia: Justiția. (Poate și ceva din ce-a de-a doua: Executivul.) Prin intermediul presei noi, ca societate, extindem judecata până în cele mai adânci depărtări. Presa supune judecății publice inclusiv intimitatea. * Unde se termină rolul pozitiv al societății și încep opreliștile pe care ea le exercită împotriva libertății individuale? Altfel spus, nu cumva societatea contemporană este mult prea prezentă în viața persoanei? Poate avem nevoie de noi granițe între individ și societate. Vârsta aduce cu sine intuiția puținului timp scurs de la
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
care se mobilizează greu, lent, șovăitoare, indecisă. Nu este stăpân pe sine și are permanent nevoie de altul, mergând până la starea de dependență, pentru a fi condus În acțiunile sale; că tipul ambivalent este un tip complicat, imprevizibil, schimbător, cu opreliști morale și sufletești slabe, Înclinat mai mult către rău, egoist, intrigant, pervers. Aceste tipuri se apropie În mare măsură de tipurile morale. Ele au un caracter natural, Înnăscut, ca o trăsătură funciară a persoanei umane. Cu toate acestea, tipurile de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]