789 matches
-
al Egiptului în epoca de construcție a piramidelor ar trebui să ne arate un dispreț infinit. Sclavii faraonilor, care nu știau nimic, aveau pentru eternitate o simțire mai ascuțită decât savanții noștri, care știu totul fără să cunoască esențialul. Unui optimist subtil i-aș putea face concesiuni privitoare la extensiunea ideii de progres. Este însă imposibil de a găsi cea mai mică aplicare la sentimentul de viață. Acesta, singurul care importă, nu câștigă nimic prin timp și nici nu se adâncește
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de atunci „unificarea dreptei“ și ea nu s-a produs nici până azi. Eu joc rolul scepticului în acest dialog și cred că vor mai trece, probabil, cel puțin alți șase ani până să se întâmple „minunea“. Vă asumați postura optimistului? Mizați pe un termen mai scurt? V.S. Nu sunt de acord cu dumneavoastră când afirmați că unificarea dreptei nu s-a produs nici până azi. Forțele politice care și-au asumat o identitate de dreapta nu numai în România, ci
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
avea ea grijă de toată lumea: noi și ei. Să facem în așa fel, ca asta să rămână doar o simplă posibilitate. De data asta era sigură că reușise să zâmbească. ― Nu reușesc să te-nțeleg, Hicks. Militarii nu prea sunt optimiști. ― Știu. Nu ești singura care mi-a spus-o. Eu sunt excepția care confirmă regula. (Se răsuci pentru a lua un obiect pus în spatele consolei tactice.) Aș vrea să te prezint unui bun prieten. (Cu îndemânare și ușurință datorate unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
a fost cazul războiului împotriva Irakului din 2002. Alianța nu va putea să-și bazeze politica externă pe drepturile omului și, în același timp, să le încalce în practica de zi cu zi. Dar probabil că așa va proceda. Cei optimiști vor spune că răpăitul tobelor nu trebuie luat prea în serios: odată ce a primit statutul de putere nucleară sau din moment ce deține arme de distrugere în masă, o țară devine, în mod necesar, demnă de a fi luată în seamă. Cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
țară devine, în mod necesar, demnă de a fi luată în seamă. Cea mai bună dovadă este că în acest sens au evoluat până acum toate statele care au recunoscut, oficial sau neoficial, că dețin astfel de arsenale. în parte, optimiștii au dreptate: democrațiile, în care puterea este controlată de opinia publică, sau regimurile totalitare, ce au avut serios de suferit de pe urma războiului, nu vor folosi niciodată în mod ofensiv acest tip de armament. Dar, cu cât numărul actorilor din jocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
jadul, de obicei larg deschiși și debordând de o inteligență sclipitoare, se micșorau, preschimbându-se În două linii Înguste ce dădeau la iveală o indiferență totală, inerentă doar pentru trei categorii de oameni: naivii fără speranță, solitarii fără speranță și optimiștii fără speranță. Nefăcând parte din niciuna, această indiferență era greu de Înțeles, chiar dacă era una atât de trecătoare. O clipă era acolo, Învăluindu-i sufletul Într-o insensibilitate narcotizantă, În clipa următoare dispărea ca prin farmec, lăsând-o singură În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
se Învârtea prin cameră, privind-o pe Beth. — Mie mi se pare nemaipomenit de interesant. N-aș fi În stare să dorm. Norman Încuviință din cap. Se gândi că era interesant de observat cât de diferiți erau cu toții. Ted, eternul optimist, cu entuziasmul vulcanic al unui copil; Harry, o minte tăioasă, ochi ageri, păstrând o atitudine rece și critică; Beth, la care solicitările emoționale se traduceau mai degrabă În plan fizic, motiv pentru care, dintre toți, numai ea putea să doarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
anvergura și problematica Istoriei critice... a lui N. Manolescu, s-ar cuveni să evidențiez validitatea constatărilor elogioase, dar și a observațiilor critice venite din partea comentatorului. Nici el, nici eu nu bănuiam, pe când „făceam rând” la chioșcul de ziare pentru „Cronica optimistului” a lui G. Călinescu, că tânărul care începea să semneze cu numele N. Manolescu în aceeași revistă, „Contempo 170 ranul”, va urma cândva exemplul maestrului, adică va publica, de asemenea, o Istorie a literaturii române, dar altfel. Acest „altfel” este
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
anvergura și problematica Istoriei critice... a lui N. Manolescu, s-ar cuveni să evidențiez validitatea constatărilor elogioase, dar și a observațiilor critice venite din partea comentatorului. Nici el, nici eu nu bănuiam, pe când „făceam rând” la chioșcul de ziare pentru „Cronica optimistului” a lui G. Călinescu, că tânărul care începea să semneze cu numele N. Manolescu în aceeași revistă, „Contempo 170 ranul”, va urma cândva exemplul maestrului, adică va publica, de asemenea, o Istorie a literaturii române, dar altfel. Acest „altfel” este
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
limitelor teoriilor criticiste, inclusiv a unora dintre ideile inițiale ale lui Habermas. Analizele asupra înnoirii spațiului public sub efectul de emergență al noilor media, care extind cadrul dezbaterii publice prin angrenarea actorilor anonimi, sunt, însă, în faza dezbaterilor controversate dintre optimiști (cf. Peter Dahlgren, 2000) și sceptici (pentru o sinteză a acestei abordări, a se vedea Rémy Rieffel, 2007). Așa cum remarcă autorul francez Rieffel, "internetul aduce multă speranță deoarece pare a putea lărgi spațiul de dezbatere. Cercetările prezente par a tempera
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
Marii preoți ai gândirii românești se osteneau să le comunice cam ce trebuie să gândească. Cum să nu le fie recunoscători? Iar la biserică se îngenunchează. Nu e nici o rușine, nu-i așa? Cotidianul, 1-2 decembrie 2001 Cum să devenim optimiști în timpul iernii — Prea vă place să vă văicăriți. Un popor de bocitoare! — Mă uit în jur să văd cu cine vorbește. Nu suntem decât noi doi, iar el se ține de francez. Care popor? — Asta de la Miorița vi se trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
ei tot dolari voiau. Pe americani îi așteptau, desigur. Îi așteptau de patruzeci de ani. Și-i vor mai aștepta mult și bine... Cotidianul, 29-30 decembrie 2001 Ninge cu decorații Aș fi vrut să încep anul cu o „cronică a optimistului”. Să se bucure și fanii marelui George Călinescu! Să se bucure și să-și aducă aminte de vremurile acelea grele când trebuia cu orice preț să fii optimist. Pe când acum vremurile nu sunt mult mai ușoare, dar ai dreptul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
de curaj“. Te Întreb: ce poți face cu o fată ca ea? Critica ei era neavenită, zic eu. Gillespie n-a reușit să Înțeleagă de ce Amory a zâmbit Încântat tot timpul prânzul. Și-a Închipuit, probabil, că e unul dintre optimiștii ăia găunoși. DUPĂ CINCI SĂPTĂMÂNI Ne-am Întors În biblioteca din casa Connage. ROSALIND, singură, șade pe sofa, privind În gol, posomorâtă și nefericită. Este mult schimbată - puțin mai slabă, printre altele; ochii nu-i mai sunt luminoși și scăpărători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a generat implicații asupra comunicării interpersonale, organizaționale, de masă, interculturale și internaționale și asupra comunicării politice. Internetul a transformat rapid modul în care persoanele, organizațiile, instituțiile politice și guvernele comunica și negociază mesajele și rolurile politice, împărțind observatorii politici în optimiști și sceptici. În general, optimiștii speră că Internetul va transforma și stimula participarea democratică, iar scepticii nu iau în considerare că Internetul ar fi mai mult decât un instrument de a întări mecanismul curent al comunicării politice pe moment 56
by IONELA CARMEN BOŞOTEANU [Corola-publishinghouse/Administrative/1115_a_2623]
-
interpersonale, organizaționale, de masă, interculturale și internaționale și asupra comunicării politice. Internetul a transformat rapid modul în care persoanele, organizațiile, instituțiile politice și guvernele comunica și negociază mesajele și rolurile politice, împărțind observatorii politici în optimiști și sceptici. În general, optimiștii speră că Internetul va transforma și stimula participarea democratică, iar scepticii nu iau în considerare că Internetul ar fi mai mult decât un instrument de a întări mecanismul curent al comunicării politice pe moment 56 sau, în ceea ce privește importantă utilizării Internetului
by IONELA CARMEN BOŞOTEANU [Corola-publishinghouse/Administrative/1115_a_2623]
-
transforma și stimula participarea democratică, iar scepticii nu iau în considerare că Internetul ar fi mai mult decât un instrument de a întări mecanismul curent al comunicării politice pe moment 56 sau, în ceea ce privește importantă utilizării Internetului într-o campanie electorală, optimiștii își pun mari speranțe în capacitatea Internetului de a schimba comunicarea politică, iar pesimiștii consideră că Internetul nu are șanse să schimbe foarte mult peisajul politic și electoral al viitorului, evaluându-l că un instrument de comunicare de mâna a
by IONELA CARMEN BOŞOTEANU [Corola-publishinghouse/Administrative/1115_a_2623]
-
public, de-aici ar trebui să înceapă. De la un pact cu dăscălimea. Pe de altă parte, alarma aceasta cu holocaustul cititorilor de poezie e curată fandacsie, o spaimă născocită de oameni nevricoși. Printre tineri există un procent mai mult decât optimist de cititori. Oricum, nu mai mic decât în alte vremi. Cărțile mele (cărțile de poezie din biblioteca mea vreau să zic), de pildă, umblă din mână în mână, uneori pe căi atât de lungi că nici nu mai dau de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
apăra cineva (în munți!) cu pixul în mână? S-ar putea să fie așa, dar mă îndoiesc că Europa va deveni un fel de USA. Limba engleză este deja limba tehnocrată a lumii, nu doar a Europei, dar eu sunt optimist cu privire la așa-numitele "limbi mărunte", deoarece observ cu bucurie că tot mai multă lume se trezește la o identitate națională și depune tot mai mult efort înspre păstrarea și chiar dezvoltarea acestei identități. Sper din toată inima că tinerii români
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Blaga. Atât patronul "Sburătorului" cât și ceilalți critici ai noștri dintre cele două războaie au devenit pentru mine "modele", inclusiv morale. G. Călinescu? M-a entuziasmat cu toate cedările sale, oglindite, în ultima sa perioadă de activitate, în coloanele "Cronicii optimistului", care apărea săptămânal în "Contemporanul", deoarece și acolo se vădea un limbaj mult diferit de cenușiul cotropitor al publicisticii propagandistice. O nespusă bucurie mi-a produs-o faptul că, la plecarea de la Școala de literatură, de unde fusesem exmatriculat din pricini
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dar și din modestele office-uri se concentrează pe marile incertitudini provocate de globalizare și sunt alimentate de iminența unei noi ordini mondiale și a unei culturi globale. Analiștii fenomenului împărtășesc, în principiu, două atitudini: de o parte se află paradigma optimiștilor, cei care acceptă o nouă ordine mondială, susțin apariția, printr-o mutație ontologică, a omului tehnologic 29, stabilizarea economică globală, prosperitatea generalizată, concomitent cu ștergerea diferențelor socioculturale și instaurarea celui mai dezirabil rău dintre toate relele posibile democrația liberal-concurențială (a
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
perioadă lungă pentru a avea reprezentarea cea mai corectă a legilor sale. O consecință practică este că tendința de a da o importanță excesivă informațiilor recente perturbă anticipările referitoare la randamentul viitor al plasamentelor. Reiese astfel că investitorii individuali sunt optimiști când piețele sunt în urcare și pesimiști când piețele sunt în coborâre. De Bondt (1993Ă a utilizat o anchetă săptămânală condusă de Asociația Americană a Investitorilor Individuali (AAIIĂ pe perioada 1987-1992 pentru a evalua previziunile investitorilor. Rezultatele arată că previziunile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1954_a_3279]
-
concluzionat la rândul ei că previziunile investitorilor individuali sunt extrapolate pornind de la performanțe trecute și că în plus ponderea în acțiuni a veniturilor investitorilor crește în paralel. Astfel, cu cât cresc mai mult piețele, cu atât investitorii individuali sunt mai optimiști în privința viitoarelor performanțe și ca urmare cresc expunerea pe piața de acțiuni. Cu cât scad mai mult, cu atât investitorii sunt mai pesimiști și preferă să investească în obligațiuni sau să păstreze lichidități. Într-un studiu despre diferențele între investitori
[Corola-publishinghouse/Administrative/1954_a_3279]
-
ora exactă. * Nu toate sunetele sunt muzicale. * Vorbele mieroase sunt unse cu miere prefăcută. * Capetele pătrate gândesc în colțuri. * Nici un detergent nu curăță petele de pe conștiință. * Tăcerea e uneori salvatoare; cuvintele sunt uneori fatale. * Unii sceptici sunt mai încrezători decât optimiștii. Starea meditativă nu trebuie confundată cu lenea, dar nici lenea cu meditația. * Euforia prelungită încețoșează rațiunea. * A sta unul lângă altul nu înseamnă întotdeauna a fi împreună. * Numai tăcerea înțeleptului e de aur. * Amintirile - păsări întoarse din țările calde. * Prima
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
speria pe Zach. Diviziunea Continentală nu făcea doar separarea între râurile ale căror cursuri erau orientate spre est și vest, dar făcea o distincție și între oameni. Pe dreapta erau cinicii și cei așezați la casele lor, pe stânga erau optimiștii și aventurierii. Zach nu știa dacă e posibil să te muți dintr-o tabără în alta, dar se străduia să nu se gândească prea mult la asta. El fusese crescut acolo unde uneori rezervoarele rămân fără apă peste noapte, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Mai lipsea cugetarea lui Guță Popândău, „amorul e un lucru foarte mare“, pentru ca parada truismelor să fie completă. Mulți oameni flecăresc astfel, dar puțini își închipuie că flecăreala lor merită eternizată prin tipărire. Ionel Bandrabur face parte dintre acești câțiva optimiști. El își supraevaluează producția - să-i spunem - intelectuală, adoptând un ton solemn și îngăduindu-și chiar, la un moment dat, să polemizeze de la egal la egal cu Emil Cioran. De fapt, scrierile sale sunt antipatice nu neapărat din cauza lipsei de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]