1,583 matches
-
aduce a șpagat, și prima reacție a celor care au văzut numele maestrului combinațiilor politice pe coperta unui volum de versuri a fost să izbucnească în râs. , Ce le mai trebuie și ăstora !?" a exclamat amuzat un foarte cunoscut poet optzecist în momentul în care i-am arătat volumul, Istorii duminicale, neuitând să îmi evoce trecutul literar nu foarte glorios al lui Radu Vasile. Întrebarea lui nu era cu totul lipsită de sens: ce nevoie ar avea unul dintre cei mai
"Păcatele tinerețelor" by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10656_a_11981]
-
conceptuală, doldora de intertextualitate și aluzii livrești. Ea păstrează retorica, pe alocuri grandilocventă și rigoarea prozodică ale poeziei anilor '70, dar oferă și mici semne de ironie care, împreună cu intertextualitatea, va deveni una dintre mărcile de identificare a viitoarei generații optzeciste. Specific liricii tânărului Valeriu Stoica este poemul Treieriș, în care prozodia riguroasă și retorica tradițională camuflează ironic o viziune poetică (post)modernă dominată de (auto)ironie și intertextualitate: ,Cât aerul pe arii mai cântă în pendule,/ La gurile batozei să
"Păcatele tinerețelor" by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10656_a_11981]
-
de glorii." (p. 57) Nu se poate ști cum ar fi evoluat poezia lui Valeriu Stoica dacă autorul nu ar fi abandonat definitiv acest drum. Este posibil să fi urmat relaxarea prozodică și textualismul ironic al colegilor săi de generație (optzeciștii), dar mai degrabă cred că ar fi mers spre un conceptualism somptuos, spre o lirică în care accentul ar fi căzut mai mult pe idee decât pe viziune, un univers poetic în care filosofia ar fi avut un loc de
"Păcatele tinerețelor" by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10656_a_11981]
-
dincolo de profesori, despre ceea ce citesc, despre anume orientări prea ostentative spre scatologic și pornografie nu numai în literatură, dar și în alte arte, despre experiment, unde sfârșește el și unde începe degringolada, despre timpul "când îi vom putea învăța pe optzeciști din manuale" (?!), despre prietenia dintre creatori, despre suflet, talent și creație, despre omenescul scriitorului, al creatorului în general și despre multe, multe altele. Unora dintre aceste teme de discuție le-am putut răspunde, cum ne-am priceput. Altele au rămas
Literatură, tinerețe, creație by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10673_a_11998]
-
întrebări cheie la care, în spirit ludic sau încrîncenat, cu ironie de belfer sau cu morgă academică, cu farmec boem sau cu ariditate conceptuală, se străduiesc să răspundă - explicit sau indirect, prin textele lor literare - toți scriitorii foarte mediatizatei generații optzeciste, pionierii autodeclarați ai postmodernismului românesc. Ioan Groșan nu face excepție, chiar dacă locul său în tabloul de elemente al literaturii optzeciste este unul destul de greu de fixat. Format la școala clujeană, vioara întîi a grupului specializat în texte satirice, Ars Amatoria
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]
-
sau cu ariditate conceptuală, se străduiesc să răspundă - explicit sau indirect, prin textele lor literare - toți scriitorii foarte mediatizatei generații optzeciste, pionierii autodeclarați ai postmodernismului românesc. Ioan Groșan nu face excepție, chiar dacă locul său în tabloul de elemente al literaturii optzeciste este unul destul de greu de fixat. Format la școala clujeană, vioara întîi a grupului specializat în texte satirice, Ars Amatoria (a cărui denumire nu a fost pusă niciodată în chestiune în timpul pudibondei ,Epoci de Aur", vajnicii cîini de pază ai
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]
-
denumire nu a fost pusă niciodată în chestiune în timpul pudibondei ,Epoci de Aur", vajnicii cîini de pază ai eticii și echității socialiste fiind convinși că este ceva legat de ,arta făcută de amatori"), Ioan Groșan este unul dintre puținii scriitori optzeciști reprezentativi care nu a fost parașutat în literatura română odată cu desantul ('83), ordonat și supravegheat, cu mînă de fier, de Ovid S. Crohmălniceanu. Fapt firesc, nimic nefiindu-i mai străin acestui spirit eminamente ironic, niciodată dispus să înghită pe nemestecate
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]
-
a șoarecele și pisica inițiat de un autor lucid pînă în imediata vecinătate a cinismului. Volumul de debut, Caravana cinematografică (1985), redactat imediat după apariția faimoasei antologii Desant'83, este în bună măsură tributar noilor tehnici formale impuse de literatura optzecistă. Avînd la bază procedeul mise en abîme, povestirea Insula debutează cu lungi considerații despre travaliul celui care încearcă să pună pe hîrtie povestirea. Naratorul nu mai este clasica ,voix de Dieu", ci un om slab, măcinat de îndoieli, care bîjbîie
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]
-
în privința calității sale de scriitor. Acest tip de realism, singurul din scrisul său referitor cu adevărat la trăire, conferă marea originalitate a prozei sale. La șaisprezece ani de la căderea regimului comunist așteptăm încă marele roman al celui mai talentat prozator optzecist.
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]
-
în special publicului masculin, amator de senzații politice tari, talk-show-uri pe muchie de cuțit, dispute tranșate sângeros, în direct și la o oră de vârf, sau amortizate prin ulterioare înțelegeri de culise. Un singur efort dacă ar mai face autorul ?optzecist?, și anume acela de a comenta inclusiv fenomenul fotbalistic, neîndoielnic că succesul lui la mase ar crește exponențial, conservân- du-se apoi indiferent de evoluția sau involuția orbitoarelor proze devorate de o mână de inițiați. În articolul Va cădea Bucureștiul
Baroniada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10698_a_12023]
-
fluctuantă ca oricând. Opinia mea este că acest succes ilustrează nu atât valoarea exponențială a unei opere artistice, cât deficiențele unei exegeze care nu se ia, pe sine, în serios. Putem înțelege că de dragul unei teze (progresul în artă) criticii ,optzeciști" desființează tardo-modernismul unui Nichita Stănescu și celebrează pre-postmodernismul unui Șerban Foarță. Putem, de asemenea, admite că e dificil să separi profilul poetului de cel al omului (înzestrat cu atâtea calități) și să faci disocierile cuvenite între amiciția ori solidaritatea intelectuală
Vă place Foarță? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10903_a_12228]
-
Și, din acest punct de vedere, chiar dacă pictorul vibrează spiritual și se așază într-un ambiguu spațiu metafizic, asemenea artiștilor noștri din generația 70, ca strategie a construcției formei și ca tip de asumare a limbajului el este esențialmente un optzecist. Lumea capătă realitate și consistență nu prin îndemînarea mimetică a pictorului, prin fidelitatea lui față de un reper preexistent, ci prin grilele de lectură la care este supusă, ceea ce înseamnă, implicit, că ea se naște și se validează exclusiv în procesul
Ion Dumitriu, între pămînt și cer by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10912_a_12237]
-
Șușară Ajunsă acum la cea de-a șasea ediție, Bienala Internațională de Gravură Contemporană Iosif Iser de la Ploiești, inițiată și coordonată profesional de regretata muzeografă Alexandra Ionescu, multă vreme directoare a Muzeului de Artă, și continuată acum de cunoscutul prozator optzecist Florin Sicoie, actualul director al muzeului, s-a înscris indiscutabil în calendarul artistic al unui spațiu care nu mai este marcat acum nici de granițe fizice și nici de limitări culturale. Nenumărate țări de pe toate continentele, moduri foarte diverse de
Despre artă, geografie și solidaritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11012_a_12337]
-
Vitoux). Ce importanță are asta pentru judecata de valoare? Destulă, dacă vrem să ducem, cît de cît, linia subțire despărțitoare între povești, calde ca toate poveștile, și tehnica lor armată la rece sau, mai ales, să măsurăm distanța de atelierul optzecist de normat proză. Premisele sînt, de bine, de rău, aceleași: trenuri, ,navete", oameni cărora le zboară, amestecate, gîndul și vorba, dialoguri diverse, fire care se leagă sau poate nu. Și un ,program": ambiția de-a scoate, din resursele de narativitate
Train grande vitesse by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11001_a_12326]
-
trenuri, ,navete", oameni cărora le zboară, amestecate, gîndul și vorba, dialoguri diverse, fire care se leagă sau poate nu. Și un ,program": ambiția de-a scoate, din resursele de narativitate ale unor situații ciobite, incomplete, o poveste. Aici e diferența. Optzeciștii, teoreticieni chibzuiți (mă gîndesc acum la Nedelciu, Babeți, Mihăieș, dar pot fi foarte bine alții...), planificau o narațiune ŕ venir, la capătul unor laborioase preparații, ca să aibă surpriza că, sfidînd pensele lor de legiști ai hîrtiei, ea șiroia, afurisită, pe
Train grande vitesse by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11001_a_12326]
-
ea a înlocuit forma și construcția precedentă cu același sens - (pe) de-a moaca. Aceasta din urmă circulă de cel puțin o jumătate de secol; o descoperim în literatură, de la proza cu tematică muncitorească a anilor '50 și pînă la optzeciști: ,Bani? - ți-i dau eu, n-avea frică. Nu mi-o dai pe de-a moaca" (Nicuță Tănase, 1957); , Poți să plătești...? întreabă mecanicul. Doar nu crezi că-i de-a moaca" ( G. Cușnarencu, 1988). Trecerea de la moaca la moca
Moca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11053_a_12378]
-
Tudorel Urian Cu apariția antologiei DESANT '83 se naște, simbolic vorbind, proza optzecistă și, odată cu ea, ceea ce se numește în mod curent postmodernismul românesc. Firește, există precursori (Mircea Horia Simionescu și Școala de la Tîrgoviște, unele texte ale lui Dumitru }epeneag - în măsura în care ele au fost accesibile noii generații de prozatori), iar unii dintre membrii
Românii sub vremi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10859_a_12184]
-
notorietatea în alte zone ale literaturii decît proza (Gheorghe Iova, Gheorghe Ene, Ion Bogdan Lefter). Așa cum prevedea Ovid S. Crohmălniceanu au existat și nume care s-au pierdut pe drum, altele, neprezente în antologie care au devenit blazoane ale prozei optzeciste (Ioan Groșan, Daniel Vighi, Bedros Horasangian, Stelian Tănase), dar, în general, autorii cuprinși în DESANT '83 reprezintă cartea de vizită a tinerei generații de scriitori, apărute la mijlocul deceniului nouă al secolului XX. Scriitorii ,desantați" de Ovid S. Crohmălniceanu au impus
Românii sub vremi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10859_a_12184]
-
vizită a tinerei generații de scriitori, apărute la mijlocul deceniului nouă al secolului XX. Scriitorii ,desantați" de Ovid S. Crohmălniceanu au impus în proza scurtă românească un alt tip de scriitură și un alt mod de abordare a realității înconjurătoare. ,Realismul" optzeciștilor este unul în cheie minoră, croit de un scriitor care lucrează cu uneltele la vedere și nu ezită să transmită, ori de cîte ori simte nevoia, mesaje din propriul său laborator de creație. Literatura nu mai este rodul observării directe
Românii sub vremi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10859_a_12184]
-
cu navetiști cvasi-adormiți, profesori repartizați la țară, funcționari mărunți fără ambiții și lipsiți de viață, gospodine cu sentimentele strivite sub lespedea monotoniei cotidiene) devine principala zonă de interes a acestui tip de literatură. La prima vedere întrebarea fundamentală a prozei optzeciste este, pe urmele noilor romancieri francezi, ,cum se spune?" nu ,ce se spune?" într-o narațiune. Literatura se transformă în acest caz o activitate de bricolaj, iar realitatea nu este decît materia primă folosită de autor pentru a-și pune
Românii sub vremi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10859_a_12184]
-
se spune?" într-o narațiune. Literatura se transformă în acest caz o activitate de bricolaj, iar realitatea nu este decît materia primă folosită de autor pentru a-și pune în valoare tehnicile narative. De aceea, aspectele realității suprinse în textele optzeciste se află ,la firul ierbii", în imediata apropiere a unui narator, el însuși alienat, zdrobit de banalitatea traiului cotidian, în lumea vecinilor de bloc, a pensionarilor de prin parcuri, a loser-ilor care trăiesc vegetal, fără pasiuni și fără ambiții. Spre deosebire de
Românii sub vremi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10859_a_12184]
-
firul ierbii", în imediata apropiere a unui narator, el însuși alienat, zdrobit de banalitatea traiului cotidian, în lumea vecinilor de bloc, a pensionarilor de prin parcuri, a loser-ilor care trăiesc vegetal, fără pasiuni și fără ambiții. Spre deosebire de predecesorii lor, scriitorii optzeciști nu mai sînt atrași de ,marile teme" ale literaturii realismului socialist. Ei se mulțumesc cu statutul de umili cîrpaci ai textului care se chinuie să transforme cîteva banale diorame din viața cotidiană într-un colaj artistic. Ironia acestui tip de
Românii sub vremi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10859_a_12184]
-
se mulțumesc cu statutul de umili cîrpaci ai textului care se chinuie să transforme cîteva banale diorame din viața cotidiană într-un colaj artistic. Ironia acestui tip de demers literar este însă perfectă. Pentru că în spatele acestui joc textual dez-eroizat, autorul optzecist poate spune lucruri de neimaginat despre adevărata substanță a regimului comunist. Fără să problematizeze și fără să exprime judecăți de valoare, el descrie într-o manieră behavioristă, din frînturi de realitate, absurditatea monotonă a traiul de zi cu zi în
Românii sub vremi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10859_a_12184]
-
descrie într-o manieră behavioristă, din frînturi de realitate, absurditatea monotonă a traiul de zi cu zi în regimul comunist. De aceea, impresia ultimă lăsată de aceste texte este aceea de hiperrealism. Astăzi, ca și ieri, mulți dintre cititorii literaturii optzeciste sînt tentați să vadă dincolo de textualism și să interpreteze prozele acelei perioade ca pe niște produse prin excelență realiste. Maestrul de lumini și alte povestiri de Cristian Teodorescu este o carte pe care se poate face un studiu de caz
Românii sub vremi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10859_a_12184]
-
vadă dincolo de textualism și să interpreteze prozele acelei perioade ca pe niște produse prin excelență realiste. Maestrul de lumini și alte povestiri de Cristian Teodorescu este o carte pe care se poate face un studiu de caz despre proza scurtă optzecistă și despre posibila evoluție a acesteia în noile condiții de după căderea comunismului. Ea trece în revistă proza scurtă a acestui autor, de la textele publicate în DESANT '83, pînă la cele apărute în anii din urmă. În linii mari, proza scriitorului
Românii sub vremi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10859_a_12184]