1,225 matches
-
a zecilor de milioane de români, în special a țăranilor agricultori, care acum cerșesc pe la orașe câte o bucată de pâine pentru familia rămasă acasă. Ați alungat din sate pe toți oamenii harnici care aveau gospodării frumoase și asigurau existența orășenilor cu alimente bune și proaspete. Ați distrus sute de mii de case mari sau modeste, dar sănătoase, cu curțile lor frumoase, și ați făcut în schimb așa-zisele cutii de chibrituri în care nu există nici lumină, nici căldură, nici
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
tras o paporniță mai între picioare și a privit în jurul său. Cerceta persoanele care aveau același drum cu el și căuta un om mai deosebit cu care să intre în vorbă. Pe scaunul învecinat stătea un bărbat îmbrăcat ca un orășean, dar a cărui proveniență era tot satul Crasnaleuca. Era tăcut, serios și plin de damigene, butelci, boccele și bocceluțe. Bătrînul îi căuta privirea cu insistență și, cînd prinde momentul potrivit, intervine cu remarca: Tot de pe la noi, de la părinți, săracii. Moșul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de damigene, butelci, boccele și bocceluțe. Bătrînul îi căuta privirea cu insistență și, cînd prinde momentul potrivit, intervine cu remarca: Tot de pe la noi, de la părinți, săracii. Moșul privea bagajele îngăduitor și continuă: Mata de-al cui ești? Cam fără chef, orășeanul răspunde mormăit: Al lui Cătărău. Cel de peste deal? Nu, cel de lîngă Prut. A, a lui Vasile. Tu trebuie să fii Georgică, nu? Da. Eu te-am dus cu căruța cînd mamă-ta a vrut să deșarte sacul. Ai ieșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fii Georgică, nu? Da. Eu te-am dus cu căruța cînd mamă-ta a vrut să deșarte sacul. Ai ieșit pe drumul spre dispensar. Te-a învelit în cămașa mea, măi Georgică. Dintr-o dată Georgică a lăsat aerul țîfnos de orășean și a devenit prietenos. Dar unde te duci, moș Mihai? La Dorohoi, la cinul meu Costică. Treburi? Un proces. M-au prins făcînd rachiu. Greu proces. Te-au prins chiar cînd... Da. Curgea tăria, a-ntîia, cînd m-au găbjit. Te-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fim atenți, aici ca în oricare altă parte, că fiecare tendință provoacă o contra-tendință compensatorie, bumerang pe care l-am numit "efectul jogging": de cînd automobiliștii nu mai merg pe jos, au început să alerge. Satul capătă valoare în ochii orășenilor pe măsură ce urbanizarea se dezvoltă etc. Dar astăzi important este totuși automobilul, nu maratonul; este poluarea urbană, nu locuința de la țară. Fotocompoziția electronică a relansat prețul, farmecul și valoarea tipografiei cu plumb, a cărei calitate și suplețe dau textului tipărit o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
nici o superioritate ierarhică, accesul la imaginea electronică a fost egalitar și democratic, cum o atestă și redevența (aceeași pentru toți și indiferent de numărul de posturi). Femeile au urmărit-o în același timp cu bărbații, țăranii la puțin timp după orășeni, catolicii ceva mai bine decît protestanții, iar nordul Loarei nu a fost avantajat. Dacă au existat inegalități, ele au fost contingente și fizice (dificultăți de retransmisie pe teren accidentat). Începînd cu secolul al XVI-lea, tranziția către cuvîntul scris îi
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
încerc să fac aici. Dar încep așa, din mai multe părți, până depistez o anumită ordine. În liceu am fost un rocker de țară, un țăran hard & heavy, cum zicea alt critic. Unul care făcea naveta între un sat de orășeni pârâți și un oraș cu destui indivizi urbanizați de mântuială. Toate astea sunt, cum ziceam, între și între. Și rockeria, și locuirea. Nici acum nu am un domiciliu stabil, nici perspectiva unei profesii prea clară. O nefixare identitară care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Ai acasă un lighean? - Nu mă mai spăl de multă vreme la lighean, omule! M-am mai civilizat și eu, nu crezi? Curge și la mine apa la chiuvetă! - Iartă-mă! N-am vrut să aduc atingere mândriei tale de orășean cu apa-n casă!... Dar, sunt nevoit să-ți amintesc: la țară oamenii tot la lighean se spală și - zău! - nu sunt nici murdari și nici nu se rușinează de statutul lor de țărani! Sunt chiar niște oameni mândri și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
nu rezistă aici, obosesc repede să lupte. La un moment dat, cu ani în urmă, făceam o socoteală, la două din trei case de la țară era cineva plecat. La oraș procentul era mai mic, cam una din trei case, dar orășenii mai puteau munci în fa brici. Pe măsură ce anumite fabrici s-au închis, procentul a crescut. În blocul meu sunt 12 apartamente; șapte familii au pe cineva plecat în Italia. Pe vremuri eram toți pentru guvern, dar guvernul n-a fost
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
într-un cătun subordonat acesteia, într-o căsuță cu o grădiniță de flori la poartă. Spre seară, florile, dintre care îmi amintesc de „gura leului” și de „regina-nopții”, își făceau cu sârg datoria, ca pentru a-mi dovedi mie, unui orășean care le cunoștea doar din cărți, de ce sunt ele în stare. De domnul învățător A. și de vizitele pe care, din când în când, i le făceam se leagă și amintirea celei mai negre nopți - la propriu - din viața mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
necazurile lor, n-aveam cum să cunosc România reală din comunism. Eu n-am avut, din cauza refugiului din Basarabia, bunici la țară. Deci povestea asta cu româ‑ nii care toți se trag din țărani ne-a lipsit. Toți bunicii erau orășeni și „țara“ noastră, care și aia tot în oraș fusese, era în altă țară practic. Asta îmi lipsea. Și asta mi-a dat spitalul. Deci vreau să zic că toată sociologia mea a venit din medicină și din psihiatrie. Când
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
acționar până la sfârșit... și la care nu se vedea câștigul din pagubă. Apoi acest Ionescu - bun prieten cu matale a povestit - fără răutate - mai multe întâmplări, al căror erou ai fost. Iaca una: „În iarna anului 1881,... mai mulți din orășeni ne întâlneam la dugheana lui Penea Bulgaru din Ciurchi... În fundul odăiei crâșmei pe un cuptor era o babă de la țară. Creangă auzind-o gemând... grozav, o întrebă ce are. Sânt bolnavă de năjit și nu am liniște deloc, mă doare
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
în momentele de extaz se duce chiar între leproșii cazați în afara zidurilor orașului, lucru de neconceput pentru un cetățean onorabil și sănătos la cap. Peste tot împarte cu dărnicie bani proveniți din vânzări; pe oricine îl întâlnește în cale, țăran, orășean, cavaler, slugă, episcop, cerșetor, îl învăluiește cu o privire senină și duioasă și îi urează: „Pace și Bine”, „Pax et Bonum”, expresie devenită deviză a franciscanismului. Tatăl se alarmează; presupunând că fiul are de gând să intre în vreo mănăstire
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Cârlibaba); Poliția Stotjineț (comisariatele Adâncata, Văjcăuți și Vijnița); Poliția Rădăuți (comisariatul Siret și detașamentul Dornești); Poliția Hotin (comisriatul Noua Suliță și detașamentul Prigorodoc); Poliția Suceava 8comisriatul Dărmănești și detașamentul Solca); Chestura poliției Cernăuți (comisariatele Cozmeni, Crizceatec, Ghica Vodă și detașamentele Orășeni, Sadagura, Zastavna). În cadrul Inspectoratului Regional de Poliție Cernăuți erau încadrați un număr de 723 de persoane. Ca urmare, pe lângă Guvernământul provinciei Bucovina a fost înființată o Comisie de revizuire pentru cei care doreau să fie reintegrați în serviciu. Până în februarie
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
6 august 1671 (7179) este data la care: „Io (Gheorghe) Duca voievod. Dăm știre domniia mea cu această carte... (precum) dimpreună cu părinții rugători...ș-am ales ș-am trimis pe boiariul nostru Tudosie Dubău vtorâi logofăt depreună cu mulți orășeni...ș-a ales Vale Rușilor și a Holbocăi, cu loc de țarină și de fânețe, să fie de danie sfinti mănăstiri (Cetățuii).” La 31 martie 1680 (7188), voievodul Gheorghe Duca dăruiește „un loc de moarâ ce iaste în șes, lângă
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Arte și Meserii din Iași. Printre meșterii de aici se afla și fierarul Cristian Pester, care a cumpărat de la beizadea Calimah o bucată de pădure la Breazu și a transformat-o în scurtă vreme într-un adevărat Paradis al distracțiilor orășenilor. Aici a fost întâlnit uneori și Eminescu. Meșterul avea două fete frumoase, Luiza, căsătorită cu V.A.Urechia, istoricul, și Emilia. După moartea meșterului, în 1879, grădina a ajuns în stăpânirea lui V.A.Urechia, care nu a mai reușit
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
și se mândreau cu originea lor rusticană. Oricât eram de copil, am observat de îndată diferența de mentalitate dintre lumea de dincoace și de dincolo de Carpați; cea de dincolo îmi părea cam exotică, deși termenul îmi era străin. Mă simțeam orășean get beget, dintr-o familie care nu cultiva câtuși de puțin nostalgiile rurale (mama poseda un splendid costum național, dar n-am văzut-o niciodată purtându-l) și dintr-o societate cu respect față de toate meseriile și originile, în ciuda tensiunilor
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
a șarpelui în lungile momente dinainte de a-și înghiți victima. Am auzit apoi, după terminarea războiului, că partenerul meu de voluptăți tainice din cinematografe și parcuri a căzut ca ostaș în stepa rusească. Îl chema Nicu Ordeanu și arăta a orășean. Mai arătau și alții a orășeni, numele de familie al unuia era Ochialbi și unchiul său cânta ca violonist în Filarmonica din București; altul, Ion Belu (Nelu), s-a declarat mai târziu, când a devenit antrenor sportiv, mare admirator al
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
a-și înghiți victima. Am auzit apoi, după terminarea războiului, că partenerul meu de voluptăți tainice din cinematografe și parcuri a căzut ca ostaș în stepa rusească. Îl chema Nicu Ordeanu și arăta a orășean. Mai arătau și alții a orășeni, numele de familie al unuia era Ochialbi și unchiul său cânta ca violonist în Filarmonica din București; altul, Ion Belu (Nelu), s-a declarat mai târziu, când a devenit antrenor sportiv, mare admirator al scrierilor mele. Deși n-am fost
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
cerințele vitale, nevoile profesionale și nevoile de progres―, În condițiile În care faptul de a fi locuitor al unui oraș conferea acelui cetățean „nevoi materiale și sufletești superioare―, date de o „viață În societate, o cultură mai aleasă―. Astfel, suferințele orășeanului sunt „amarnice― și „se ridică până la conștiința tragică― (Aderca 1935: 3-4). Totuși, statul Încearcă să ridice nivelul de trai al populației muncitoare prin legi care protejau și ofereau beneficii salariaților, la care se adaugă și diversele programe sociale . Astfel, conform
Polarităţile arhitecturi by Irina Calotă () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92845]
-
dintre tinerii satului aleg să meargă la muncă, fie și temporar, în afară. Vitalitatea deosebită pe care o cunosc în prezent multe sate din România, reflectată în construcția și renovarea frenetică de case, este legată de fenomenul locuințelor secundare ale orășenilor și de cel al caselor localnicilor plecați la muncă în străinătate. Cine și cât timp va veni să le locuiască rămâne de văzut. Deocamdată, în unele părți, provizoratul s-a transformat într-o stare de permanență... În final, mai rămâne
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
nasul lung și adus la vârf într-un chip caracteristic. În regiune mai sunt și gospodari mingrelieni. Imediat în apropierea mării, în fundul golfului unde e portul și în mijlocul orașului, se ridică un munte, care a fost prefăcut cu ajutorul voluntar al orășenilor într-o frumoasă grădină publică cu esplanade, trepte în toate sensurile, clădiri de adăpost, ronduri pentru automobile. E o grădină înaltă de unde se vede orașul în toate părțile, marea spre vest și treptele imense ale Caucazului spre răsărit. Minunat loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
agave, palmieri. Oraș în terase, mărginit de cetatea Raguzei, bine păstrată încă și, impunătoare. Populație vioaie, blândă și primitoare. Copiii salută. În piață (poiana) sătenii din împrejurime aduc pe căluții muntenești câte-un braț de așchii și găteje pentru trebuințile orășenilor. Lemnele se vând cu cântarul ca și pâinea. Frumoase clădiri în terase până spre creștetul Măgurii și până la țărmul mării. Marea albastră; insule mici, unele locuite de câțiva pescari. Golfuri blânde. Temperatura încă răcoroasă 3 aprilie am găsit însă primăvara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Moldovencele." Se uitau oamenii cu mare uimire la asemenea lucru, și se gândeau la ce are să se întâmple și-și aduceau aminte că așa a făcut și străbunica cucoanei. "Era amarnică și nu-i era drag bărbatul." În alte părți orășenii fugind de căldura de cuptor a orașelor, se grămădesc în stațiile climaterice și la băi. August e luna mănăstirilor. În cei mai mulți ani o vreme uscată de secetă astâmpără umezeala văilor și a codrilor ș-un cer senin și cald se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se grămădesc în stațiile climaterice și la băi. August e luna mănăstirilor. În cei mai mulți ani o vreme uscată de secetă astâmpără umezeala văilor și a codrilor ș-un cer senin și cald se boltește deasupra vechilor așezări din munții moldovenești. Orășenii se așează în liniște în căsuțele curate și gospodărești din jurul mănăstirilor. Natura blândă și poetică îi împresoară din toate părțile... Natura e aproape de ei și n-o observă Viața și îndeletnicirile lor... Ce erau odată lăudatele mănăstiri... Domnii și boerii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]