1,193 matches
-
etnolog. Urmează oralitatea ulterioară scrierii, cea a "lumii antice", pe care o vom numi fundamentală. Este oralitatea proprie unei civilizații a scrierii, cea a "Evului Mediu", care își supraviețuiește ici și colo, în special în lumea coranică, chiar și astăzi. Oralitatea secundară, sau "mixtă", cum o numește Paul Zumthor, al cărui volum, La Lettre et la voix, ne permite să discernem, vizavi sau plecînd de la literatura medievală, paradoxul unei epoci în care teologia, care are drept soclu o Carte, este regina
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
se efectuează la căldura emoțiilor colective. E acel cald/rece al marilor secrete divulgate, ale ulemalelor sau ale mirenilor, interpreți autorizați și exclusivi ai textelor sfinte, propriu unei religii a cărții rar difuzate, avînd drept destinatare mulțimile, în mare analfabete. Oralitatea pe cale de revenire în lumea dezvoltată, adusă de noua mediasferă, pe care o putem numi terțiară sau derivată, are evident, alte caracteristici. Nu mai este sudată la o simbolică închisă, de grup, ca în celebrările colective ale slujbei religioase, memorările
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de la școală sau lectura pioasă din familie. Din comunitară, a devenit individuală. Radioul și televiziunea au privatizat recepția pasivă a mesajelor sociale, publică odinioară; au personalizat inerția și au înscăunat extazul. Din reglementară, înlănțuită de niște coduri de autoritate prestabilite, oralitatea a devenit mai sălbatică, inventivă, imprevizibilă: nu mai este semnul supunerii, ci al eliberării. Drept dovadă, dispariția retoricii ca predare a unei arte a cuvîntului, înzestrată cu reguli generale și transmisibile. Vocile noastre și-au cîștigat autonomia, sau cel puțin
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
pe vîrful scrisului, adică cea mai puternică imediatitate în vîrful perfecționărilor mediatice. Formidabil efect de operă. Dematerializarea suporturilor, intelectualizarea instrumentelor, formalizarea limbilor naturale în limbajul informatic al calculului binar, toată degresarea comunicării contemporane produce șocul în contrapartida arhaicului. A cărui oralitate nu este decît o manifestare printre altele. Priviți poezia modernă. Și-a tăiat legăturile cu dicția și ritmurile, a devenit pură tipografie, cerebralitate, teorie? "Ilizibilă" pentru că este indicibilă? Dar cu cît îi citim mai puțin pe poeți, cu atît mai
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
enunțarea orală, emițătorul gravitează în jurul receptorului, în timp ce, în scris, receptorul gravitează în jurul emițătorului. De unde două cîmpuri de gravitate, cum ne-o indică Bougnoux: într-unul, auditoriul transformă în satelit emițătorul; în celălalt, mesajul solar își transformă în satelit cititorii. Adică oralitatea ascunde, tehnic vorbind, o fatalitate tribală și demagogică, o pantă către facilitate și complezență, o politizare a adevărului și a corectitudinii, a cărei ilustrare o putem afla, plăcută sau dezgustătoare, după bunul plac, în emisiile far ale micului ecran, gen
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
sine? Fiecare societate, bineînțeles, combină cele două modalități ale discursului, științificul și politicul, iar istoria ne-a demonstrat, sacrificîndu-și fantasmele, că guvernarea savanților nu este mai puțin crudă decît cea a retorilor. Dar logica seducției implicată de o predominanță a oralității în interiorul spațiului public este cel puțin la fel de criminală ca și logica conformării la un Cod scris, surplombă imuabilă și presupusă știință. Pulsiunea care ucide cartea se va dovedi, fără îndoială, mai criminală față de libertatea omului decît străvechiul cult al cărții
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ceea ce făcea. Nici nu putea fi suspectat că era prea fericit. Mă rog. O concluzie ar fi că am învățat să scriu atunci când mi-am pierdut auzul. Ar trebui să încerc să-mi explic logic tot mecanismul ăsta, apetența pentru oralitate. De unde venea ea? Cum era posibilă? Că Dumnezeu se răfuia cu mine ar fi o variantă. Așa-mi plăcea să cred. Că îmi luase auzul pentru a nu mai putea io dovedi ceva. Proba. Amușinasem ceva și Dumnezeu mă bușise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
democratizării limbajului poetic. E „disident“ totuși față de suprarealismul care a dominat avangarda istorică, fără contingențe, așadar, cu Gellu Naum, Virgil Teodorescu, Gherasim Luca ș.c.l., el fiind mai degrabă, și cu ostentație, un „realist“: apelează la limbajul străzii, la oralități, la dezinvoltura și truculența plebee. Și fiindcă am vorbit de continuatori literari (nu de imitatori, aceștia nu intră aici în discuție), nu voi ezita să-l înscriu, la acest capitol, pe Marin Sorescu, și el cultivator al limbajului uzual, desolemnizat
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
citească cărțile; de aceea au fost scoase din bibliotecile publice. Astfel se șterge orice urmă a mea. Sigur că asta îl favorizează pe Virgiliu, facând să se răspândească exclusiv opera lui, Aeneida, prin care se consfințește acest status publicae felicissimus. Oralitate Sacerdoții geți folosesc o scriere care seamănă cu cea grecească, însă numai ca să însemneze lucrurile cele mai tainice. Profanii nu trebuie să aibă acces în nici un caz la astfel de comunicare: opreliștea este absolută. Din păcate, limbile orale rămân la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pasiunilor audienței (de la admirație la dezgust) și, în general strategiile discursive care au în vedere audiența". Această strategie a pathos-ului vine, în "orchestrația retorică eminesciană", alături de ethnos și de logos, iar principalul "mod de manifestare" al acesteia este sermo, adică oralitatea (rostirea de la amvon, de la tribună, de la catedră, forme de care s-a ocupat și Monica Spiridon). Daniel Ciurel urmărește aceste procedee ale oralității, exemplificate prin figurile dialogale (dialogism cu "rol de contrapunct narativ") prosopopeea, erotema, epiplexis, pysma ("avalanșa de întrebări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
retorică eminesciană", alături de ethnos și de logos, iar principalul "mod de manifestare" al acesteia este sermo, adică oralitatea (rostirea de la amvon, de la tribună, de la catedră, forme de care s-a ocupat și Monica Spiridon). Daniel Ciurel urmărește aceste procedee ale oralității, exemplificate prin figurile dialogale (dialogism cu "rol de contrapunct narativ") prosopopeea, erotema, epiplexis, pysma ("avalanșa de întrebări ce pune adversarul în dificultate"), ratiocinatio ș.a. Recursul la "strategiile comuniunii", Eminescu îl face prin apelul la "simțul identității", cu "argumente ce aparțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Anticipatele, compensatele", în Rlit, 32. Zafiu, R., 2001, Diversitate stilistica în română actuala, București, Editura Universității din București. Zafiu, R., 2001a, "Nașpa", în Rlit, 36. Zafiu, R., 2001b, " În sau pe Internet", în Rlit, 38. Zafiu, R., 2002, "Mărci ale oralității în limbajul jurnalistic actual", în: Până Dindelegan (coord.), p. 399-430. Zafiu, R., 2002a, "Evidențialitatea în limba română actuala", în: Până Dindelegan (coord.), p.127-147. Zafiu, R., 2002b, "Strategii ale impreciziei: expresii ale vagului și ale aproximării în limba română și
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
vârf) pentru biruințile lui Romianțov“, iar cabinetul de mineralogie „cuprinde o prețioasă adunare de unelte, modeluri și metaluri brute (nelucrate) și pietre rare a Siberiei, precum și o piatră elastică (îndoitoare) de Brazilia“. Efectul acestor paranteze numeroase este o notă de oralitate sui-generis. Dacă facem abstracție de vârsta lui Asachi (42 de ani), parcă am asculta un tânăr întors recent din străinătate, povestind cele văzute părinților săi, care clatină adesea din cap și i cer din priviri explicații suplimentare. Impresia se consolidează
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
trucuri anume, și totul dobândește un aer ceremonios, de ritual. G. are și gustul anecdotei (Cânele călcat pe coadă, Dac-a vrea Dumnezeu), al snoavei (Jalbă la Dumnezeu) de sorginte folclorică (Două nebunii - adevărată scenă de Decameron autohton). Sub aspectul oralității, apar unele potriviri cu Ion Creangă. Cu o memorie vie a întâmplărilor de altcândva, naratorul revine, din când în când, în acel spațiu al candorii: Cânele Bălan, nuvelă de analiză psihologică, în care se insistă asupra sentimentului de frică, În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
un jerk absolut, demn de milă și de silă, prin autoironia împinsă dincolo de limita de unde oricine ar zice : „Gata ! Pînă aici !“. Dacă Tinuț al lui Verdeș reușește performanța să descrie în timp real o săptămînă din viața lui printr-o oralitate fără cusur, rămînînd mereu acolo, zidit în propria lui subiectivitate (asemenea lui Holden, căci Verdeș e un pur salingerian), Dănuț, în schimb, e văzut de sus, dinspre Cezar-ul care avea să devină, și des cris cu o imensă doză
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
domn numai o dată cînd, în atmosfera folclorică a bucătăriei (ușile de la cămară și scaunele erau încrus tate cu motive naționale), a trebuit să scriu timp de vreo oră caracteristicile prozei lui Creangă. Am înși rat, desigur, lucrurile din manual - cu oralitatea, umorul și celelalte prostioare -, pentru ca, la corec tură, distinsul universitar să-mi traseze pe foaia de hîrtie, dintr-un colț în altul, un mare X și să-mi spună : „Uite ce fac eu cu lucrarea ta !“. Nu cu oralitatea tre
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cu oralitatea, umorul și celelalte prostioare -, pentru ca, la corec tură, distinsul universitar să-mi traseze pe foaia de hîrtie, dintr-un colț în altul, un mare X și să-mi spună : „Uite ce fac eu cu lucrarea ta !“. Nu cu oralitatea tre buia să încep, ci cu homerismul, care este, de altfel, trăsătura fundamentală a scrisului lui Ion Creangă. Cum eu nu auzisem pînă atunci de așa ceva, m-am convins că profesorii universitari sînt o grozăvie, ceea ce m-a determinat să
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
privit separat, ca poet. La nivelul expresiei, ca dramaturg, Delavrancea i-ar datora mult lui Odobescu cel din „scene istorice”; ca reprezentant al curentului „realist-popular”, prozatorul se desparte și de Slavici, și de Creangă, la care domină „mai ales notația oralității populare”, autorul Sultănicăi adaugându-le „procedeele imagismului modern”. Pe V. l-a atras necontenit Eminescu, a cărui operă o consideră produsul „unei imense munci de laborator”. Consideră că, oricât de relevante, manuscrisele eminesciene nedefinitivate nu îl reprezintă și trebuie mers la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
relativă i-ar impune o formă de dativ (marcată și de dublarea cu clitic în dativ): om simplu care nu are nicio putere, care îi e frică (Acasă TV, 31.X.2007). Caracterizabile ca anacoluturi, aceste construcții sunt tipice pentru oralitatea populară. 9. LIPSA DUBLĂRII CLITICE În limbajul standard-cult, mai ales în scris, dar și în forma sa orală, se manifestă tendința de a nu se anticipa prin clitic un complement direct marcat prin pe sau un complement indirect - realizate prin
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
tom al trilogiei Jderilor, operă suprapunând documentelor fundamentale disponibilitățile ficțiunii; instrumente mijlocitoare, informațiile de arhivă nutresc retroviziuni într-o regie narativă subiectivă. Sintetizând în spiritul construcțiilor epopeice, Sadoveanu e apropiat, firește, baladescului și legendarului; discursul scriptic despresurat lasă câmp liber oralității, spunerii spontane. Deși figură monumentală, nu voievodul stă în primul plan, ci pitorescul Manole Păr Negru (mare comis) cu fiii lui și alții ca aceștia: "Oamenii măriei sale". Vrafuri de materiale pregătitoare vorbesc despre marile ranguri boierești (comis, hatman, vornic, postelnic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
deputați, colegi de breaslă performanți și cunoscuți, foști elevi deveniți personalități în diverse domenii și echipe școlare de olimpici antrenate în concursuri renumite care au făcut serii întregi de chinezi să vorbească o limbă română fluentă cu accente simpatice ale oralității bucureștene, care a dat catedrelor de română de la Universitățile din Belgrad și Novi Sad dimensiunea autenticității și seriozității profesionale în învățarea academică a unei limbi străine, care, în sfârșit, care nu în cele din urmă, și-a onorat cu efort
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3145]
-
viață pre viață călcând, o presupune Teatrul în general și traiul cu el, în special. Ce rămâne de fapt după moartea unui actor? Fotografii, cronici leșioase și inutile, legende mai mult sau mai puțin false ce se sleiesc în gerul oralității deșarte, cine-secvențe și fono-fragmente derutante, amintiri care împovărează cu dulceața lor fumegoasă sufletele celor ce le poartă, toate nefiind altceva decât camuflajul peticit al ABSENȚEI. După moartea unui actor nu rămâne decât absența lui de muritor. Și arar rămâne un
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mai potrivita formulă "tipăritură vorbită". Cu atât mai mult cu cât, un an mai târziu, în 1864, lui Maiorescu i se alătură Vasile Pogor și P.P. Carp, ulterior numărul prelectorilor crescând, la fel ca și diversitatea temelor alese 19. O oralitate de tip socratic, cu valențe paideice, într-o constantă încercare de a "moși adevărul" și de a înscrie mersul lucrurilor pe calea cea bună. 5. Prelecțiunea ca posibilitate a întâlnirii Celuilalt Deși cronologic, dar și ca fundament întemeietor, prelecțiunile sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
cum ar zice prietenul său, Eminescu. Ideea am preluat-o de la cel mai autorizat critic al lui Creangă, G. Călinescu, care afirmă:: „Realismul rezultat din cultivarea detaliului și din punerea în evidență a unei individualități stilistice nu aparține la Creangă oralității, ci artei de scriitor ă...) Totul e așa de meticulos studiat într-o versiune definitivă, încât din acest punct de vedere basmul a ieșit din circuitul folcloric și a devenit opera lui Creangă. Se observă în scrisul lui Creangă efortul
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
devotament nemărginit. Și fraza nu mai are acum tonul hazliu, umoristic din prima parte. Stilul se adaptează momentului, este mai grav, vrând astfel să ne încredințeze de sinceritatea gândurilor scriitorului. Se petrece aici ceea ce am putea numi „scrisul vorbit-, sau oralitatea atât de mult amintită, și pe bună dreptate, atunci când se aduce în discuție stilul lui Creangă. Acest adevăr este observat cu finețe de Vladimir Streinu, care spune: „Creangă avea nu atât un condei cât un glas pe care și-l
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]