707 matches
-
Aur, în vol. Bogățiile oratorice, p. 6) „Se vede că în Treime nu este nimic împărțit. Când zice despre Duhul Sfânt Scriptura, despre Tatăl zice, și chiar în același timp despre Fiul”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Bogățiile oratorice, p. 7) „... Tatăl ...” „Fiul a arătat numele Tatălui (In. 17, 6 - n.n.) aducându-ne la cunoașterea și la vederea sigură că nu e numai Dumnezeu (fiindcă s-a propovăduit aceasta și înainte de venirea lui Hristos, prin Scriptura de Dumnezeu insuflată
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
s-a construit fără arhitect, fără posesor ea se menține? Într-adevăr, a crede aceasta înseamnă a crede în absurd, și negând o Providență conducătoare a lumii, înseamnă a nega evidența însăși”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Bogățiile oratorice, p. 31-32) „... Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute ...” „Atunci când a creat, la început, tot ce a găsit de bine să creeze și, pentru ființele cugetătoare, nu a avut un alt motiv de a le aduce la existență
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
vol. 21, p. 162) „Universul a fost și rămâne totdeauna marea carte deschisă în care omul trebuie să citească și să învețe să se închine și să-L slăvească pe Creatorul său”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Bogățiile oratorice, p. 28) 21 „... și nevăzute...” „... Se mai numește și înger, din cauză că vestește oamenilor cele câte voiește să le vestească Făcătorul tuturor.” (Sf. Iustin Martirul și Filozoful, Dialogul cu iudeul Tryfon, Partea Întâi, LVI, în PSB, vol. 2, p. 200) „Socotește
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
înșelați și aruncați, din pricina Lui, în cele mai mari primejdii. Nici nu mai este de dovedit! Dacă n-ar fi fost adevărată învierea, nici n-ar fi putut s-o plăsmuiască. Pe ce s-ar fi întemeiat? Pe talentul lor oratoric? Dar erau niște oameni neînvățați! Pe mulțimea banilor? Dar nu aveau nici toiag, nici încălțăminte. Pe faima neamului? Dar erau oameni de jos și din oameni de jos. Pe măreția locului lor de naștere? Dar erau niște sate neînsemnate. Pe
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
acest alt El însuși, pe acest fiu pe care-l naște mai înainte de luceafăr, în mod veșnic. Această iubire infinită este substanțială, existând ca Persoană divină, Duhul Sfânt purcezând numai de la Tatăl”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Bogățiile oratorice, p. 7) „... Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit ...” „Între persoanele Sfintei Treimi nu poate fi vorba de una mai mare și de alta mai mică, întrucât un singur izvor al dumnezeirii este Cel care ține
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Cateheze baptismale, p. 130) „În Dumnezeu Persoanele sunt distincte însă fără ca această distincție să implice vreo inferioritate ... când se zice Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, unul este darul, una este și puterea”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Bogățiile oratorice, p. 6-7) „... Care a grăit prin prooroci ...” „Dumnezeu deschide gura proorocilor și-i umple de duhul vorbirii, cum se zice în acest loc: Eu voi deschide gura ta și te voi învăța ce trebuie să vorbești! Însă Dumnezeu vorbește și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
37. „Cateheze maritale”, Traducere din limba greacă veche de Pr. Marcel Hancheș, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2004, 180 pp. 38. „Mărgăritarele Sfântului Ioan Gură de Aur”, Traducere de diacon Gheorghe Băbuț, Editura Pelerinul Român, Oradea, 1994, 255 pp. 39. „Bogățiile oratorice ale Sfântului Ioan Gură de Aur”, în limba franceză de Jean Doublet, traduse în limba română de diacon Gheorghe Băbuț, Vol. I și Vol. II, Editura Pelerinul Român, Oradea, 2002, 645 pp. 40. „Despre schimbarea numelor. Despre răbdare. Despre milostenie
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ale lor (Spranger), ori lipsită de minimul de eros și de actorlâc de care are nevoie un om studios ca să exprime transmisibil idei (Vierkandt, Preuss). Cioran va spune lucrurilor mai brutal pe nume. Aproape că nici Hartmann n-are darurile oratorice ale lui Vianu”. Ca numai peste o lună să observe cu totul altceva: „La început răsfățat întrucâtva și cam anarhic, n-am găsit destule genii la Universitate și n-am fost mulțumit nici chiar de primirea pe care mi-au
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
un prost orator din punct de vedere al exprimării, cu o vorbire sacadată și deficientă. Nu era un om limitat ca inteligență. Era un om limitat ca formație intelectuală. Și, natural, un sclav al limbajului de lemn. Nu o dată, improvizațiile oratorice, avîntate, ale generalului de Gaulle au provocat surpriza publicului român. Prezența dumneavoastră ca traducător În delegația franceză nu era o pilulă prea amară pentru autoritățile române? Numele interpretului nu apare niciodată, nicăieri, pe nici un document publicat. Era comunicat doar oficialităților
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
preluate în commedia dell'arte: Senex, il Dottore și Pappus. Inepțiile debitate cu seninătate ("dacă e republică, nu mai plătește nimenea bir"), confuziile (revoluția cu reacțiunea apoi zaiafetul cu reacțiunea), sentințele stupide din domeniul medicinii (celebra definiție a "fandacsiei"), mania oratorică, veselia absurdă etc. fac din acest personaj un "strămoș al lui Gregor Sansa"28. Împreună cu Efimița reiterează ipostaza cuplului de clovni, anunțând deja metamorfoza definitivă din Așteptându-l pe Godot sau din Cântăreața cheală. În același timp, Leonida poate fi
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
său, Decebal Necșulescu recurge, în comedia satirică Escu, la toate manevrele consacrate pentru a ajunge deputat: șantajul, discursul demagogic cuprinzând lozinci prefabricate adaptabile variatului auditoriu, falsificarea și cumpărarea voturilor etc. Ca un veritabil descendent al lui Cațavencu, Decebal deține arta oratorică de a seduce electoratul prin discursuri patriotarde și dovedește adaptabilitate într-un sistem instabil și imoral care nu-i descurajează comportamentul cameleonic. Politica rămâne pentru el o sursă sigură de câștig, un drum cu suișuri și coborâșuri niciodată abandonat. Aceeași
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
este "cel puțin o dată contrazis"43, substituind dezbaterea de idei prin "lovituri puternice ce le dă în dușumea cu muchea unui capac de pian, pe care îl are înșurubat la spate, deasupra feselor"44, amintește de imaginea desfigurată de avântul oratoric al furibundului Mitică din Situațiunea sau de perseverența maniacală a "teribilului" Lache din O lacună, ambii deciși să-și reducă la tăcere interlocutorii prin argumente inbatabile. Prieteșugul dintre Cotadi și Dragomir este o reiterare cu note specifice a celei dintre
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
calculului matematic. Al doilea model educațional raportat la cetate este cel atenian, un model aristocratic, esențializat exprimat în idealul kalokagathiei (kalos = frumos, agathos = bun, bine), formarea omului frumos și moral. Dominantele educației tinerilor erau: fizică, artistică (prin muzică, poezie, dans), oratorică, intelectuală (citit, scris, calcul matematic). Platon (sec. V-IV î.H.), discipolul lui Socrate, autorul Dialogurilor filosofice, creatorul Academiei ca școală filosofică, Aristotel (sec. IV î.H.), discipolul lui Platon, mintea enciclopedică a antichității, creatorul Liceului, au marcat civilizația și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în principal. În timpul lui a început Războiul Peloponeziac, între cetățile rivale Sparta și Atena (431-404 î.H.). Atena a fost înfrântă, Sparta și-a extins hegemonia în Grecia continentală și sudică. Aspasia, o tânără frumoasă, inteligentă și cultivată, cu talent oratoric deosebit, a venit în Atena, odată cu un val de emigranți, după războaiele persane ce secătuiseră resursele orașului-stat. Printre aceștia se aflau și: arhitectul Hippodamos, istoricul Herodot din Halicarnas, filosoful Anaxagoras. Toți erau meteci, străini sau greci necetățeni. Conducătorul cetății, Pericle
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Platon, toți fiind fermecați de frumusețea și inteligența milesienei. Aspasia era confidenta și sfătuitoarea lui Pericle. Se spune că discursurile politice erau concepute de ea, că Platon, care a evocat-o în dialogul Menexenos, și-ar fi însușit unele tehnici oratorice de la ea. Din cauza legii de restricționare a drepturilor străinilor și de nerecunoaștere a căsătoriilor cu ei pe care o dăduse Pericle, nu se putea căsători cu ea. Va reveni cu o altă lege, în 430, prin care se extindeau drepturile
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a fost asimilată retorica oratorului cu cea folosită de autorul dramatic în cuvintele pe care le încredințează personajelor sale. Într-adevăr, chiar din Antichitate, i se atribuie actorului o poziție și un discurs analoge celor ale oratorului. Tratatele de artă oratorică cuprind adesea scurte analize ale dialogului din teatru și din jocul actorului. Quintilian, în Instituția oratoriei, lucrare latină scrisă în jurul anului 93 d.H., destinată formării talentului oratoric, își împrumută exemplele în mai multe rânduri din arta comedianților. Pentru a-i
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
actorului o poziție și un discurs analoge celor ale oratorului. Tratatele de artă oratorică cuprind adesea scurte analize ale dialogului din teatru și din jocul actorului. Quintilian, în Instituția oratoriei, lucrare latină scrisă în jurul anului 93 d.H., destinată formării talentului oratoric, își împrumută exemplele în mai multe rânduri din arta comedianților. Pentru a-i arăta avocatului că nu ar fi convingător decât dacă încearcă momentan să împărtășească neliniștile clientului său, Quintilian, care a practicat el însuși ca avocat, îl citează drept
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
apărarea lui Ligarius (...). Elocința poetului nu este decât neasemuita elocință a oratorului, aplicată unor subiecte interesante, fecunde, sublime; și diversele genuri de elocință pe care retorii le-au evidențiat, deliberativul, demonstrativul, judiciarul, sunt de resortul artei poetice, ca și arta oratorică; dar poeții au grijă să aleagă pentru discuție mari cauze, pentru a dezbate mari interese. Augustus trebuie să abdice sau să-și păstreze dominația lumii? Ptolemeu trebuie să acorde sau să refuze un adăpost lui Pompeius; și dacă îl primește
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Acestea ar fi fost fără îndoială chestiunile tratate în cel de-al patrulea Discurs anunțat de Corneille, dar pe care nu a avut vreodată timp să-l scrie. 2.2. Artele subsidiare: morala și retorica Nu pentru că ar disprețui arta oratorică, la care se pricepe foarte bine terminându-și studiile de drept, chiar dacă nu a pledat niciodată el însuși dar Corneille consideră că regulile retoricii, atât la nivelul părților de vorbire, cât și la nivelul figurilor de stil, se înțeleg de la
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
separate, conferind-o pe cea de "potrivite" persoanelor imaginate, care nu s-au aflat niciodată decât în mintea poetului și rezervând-o pe cealaltă celor care sunt cunoscute din istorie sau din fabulă, după cum tocmai spuneam." Astfel se explică precauțiile oratorice frecvente la Corneille și la Racine care insistă asupra fidelității lor față de izvoarele antice. În Prima Prefață la Andromaca, Racine îl ia ca pavăză pe Virgil, a cărui Eneida conține "în puține versuri întreg subiectul acestei tragedii". "Personajele mele sunt
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
atunci asupra universalității lui. De aceea actorul, perceput ca o ființă excepțional de singulară, este deodată obiectul unei vii curiozități. Anterior, în tratatele de elocință care se prezintă ca niște culegeri în care sunt repertoriate un număr oarecare de tehnici oratorice eficace asupra publicului, arta sa nu poate fi deosebită de cea a oratorului. Iată că de acum înainte ea începe să exercite o adevărată fascinație. 2.4.1. Un joc plin de naturalețe Cu drama burgheză, jocul actorului se modifică
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
1938 1941 1946 1947 1948 1949 1952 1953 1955 1958 1962 1966 1968 1969 1970 1973 1973-1980 1974 1974-1984 1975 1976 1977 1980 1982 1989 1991 Platon, Republica (cărțile III și X) Aristotel, Poetica Horațiu, Epistolă către Pisoni Quintilian, Instituția oratorică Tertulian, Despre spectacole Sf. Augustin, Confesiuni (cărțile III și VI) Traducerea în latină a Poeticii lui Aristotel Publicarea în greacă a Poeticii lui Aristotel Traducerea franceză a Epistolei către Pisoni de către Peletier du Mans Ediția comentată a Poeticii de către Robortello
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
el, lexicul de origine latină reprezenta frumosul din limbă, iar cel de altă origine - urâtul. Ca modele de stil, oferea scriitorilor români pe clasicii antici și pe Dante. În istoria culturii române, B. a rămas cunoscut și prin însușirile sale oratorice, datorită cărora poate fi considerat unul dintre cei mai mari oratori români din Transilvania secolului al XIX-lea. Discursurile și apelurile sale din 1848, precum și cele ulterioare dezvăluie noblețe de gândire și înălțime de concepție, demonstrând, totodată, o bună stăpânire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285652_a_286981]
-
Ispirescu, Iuliu A. Zanne, I.C. Hințescu, Karl Schuller, Otto von Reinsberg-Düringsfeld, Karl Fr. W. Wander și E.B. Mawr, amintiți în Precuvântare. Convorbirile și predicile lui C. îmbină patosul pastoral cu exigențele experienței omiletice a Bisericii și cu tradițiile literare și oratorice impuse în cultura noastră de Varlaam, Antim Ivireanul, Dionisie Romano și alții. Acestea conțin mărturii și date de un excepțional interes despre epoca istorică în care autorul lor a trăit și a creat. SCRIERI: Eminescu élete és müvei tanulmány az
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286500_a_287829]
-
și situațiile contemporane 97. Se adresa adeseori Academiei Române de Științe și de mai multe ori întrunirilor cu caracter social. Chiar și detractorii recunoșteau că "dacă nu este citit, este cu siguranță ascultat". Iorga a profitat foarte mult de pe urma talentului său oratoric. Tudor Vianu considera că Iorga avea un "talent retoric par excellence"98. În anii '30, pe măsură ce criza europeană se adîncea, vorbea cu regularitate la radio 99. Corespondența lui Iorga este imensă, a scris peste 10 000 de scrisori. Iorga a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]