7,285 matches
-
viu, ca de fantasme. // TOȚI (cântă): Când pe crug e-ajunsă vremea / Mult slăvitului Crai-Nou, / Pe când cerul se deschide / La al lumilor ecou, / Atunci ea vine asemeni, / Printre stâncile de cremeni, / Lângă lacul de smarald / Unde zânele se scald'. // CÂNTĂREȚUL ORB (cântă): Și deși în noaptea toată / Peste vârfuri luna tace, / Arătarea-i luminată / Umbră pe pământ nu face. / Și deși în lac înoată, / Totuși valul nu se taie. Se cufundă-n unda toată / Neclintind unda bălaie / Ce-o înconjură, frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Și deși în lac înoată, / Totuși valul nu se taie. Se cufundă-n unda toată / Neclintind unda bălaie / Ce-o înconjură, frumoasă, / Și-o îmbracă în văpaie / Cu lucirea-i scânteioasă. // IERONIM: Ea este, într-adevăr! Și mă așteaptă! CÂNTĂREȚUL ORB: Ea este! Te du cu bine, Făt-Frumos! TOȚI: Drum bun, Făt-Frumos din Tei! MAMA: Să te întorci sănătos, băiatul mamei! (Ieronim o îmbrățișează. Ies toți, rămâne doar Ieronim. Intră Nea Costică.) IERONIM: Păi, Nea Costică, ai venit cu mâna goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
două, că "Valea disperării" nu merge fără " Aducerea aminte". (către public) Urmau două scene-cheie, "Valea aducerii aminte" este un fel de ..., cum să vă spun, un fel de cădere înăuntru a eroului, care se întoarce acasă, se sfătuiește cu Cântărețul orb, pleacă iar, mă rog, sunt chestii tari, cu tensiune, cu dramatism... De altfel, dumneavoastră știți cam ce se întâmplă într-o asemenea poveste, imagina ți-vă că ați văzut prin câte încercări a trebuit să treacă Făt-Frumos... Asta-i! Nea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cumințenia mea toată, Ieronim. Iubește-mi gura, pentru că-ți rostește numele. Iubește-mi ochii, pentru că te privesc. Iubește-mi mâinile, pentru că te-au așteptat întinse într-un gest de supusă rugă. (Ies încet. Fond muzical corn. Pe fond vocea Cântărețului orb.) CÂNTĂREȚUL ORB: Se tot duc, se duc mereu, / Trec în umbră, pier în vale, / Iară cornul plin de jale / Sună dulce, sună greu. Blându-i sunet se împarte / Peste văi, împrăștiet. / Mai încet, tot mai încet, / Mai departe, mai departe... // BUFONUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
toată, Ieronim. Iubește-mi gura, pentru că-ți rostește numele. Iubește-mi ochii, pentru că te privesc. Iubește-mi mâinile, pentru că te-au așteptat întinse într-un gest de supusă rugă. (Ies încet. Fond muzical corn. Pe fond vocea Cântărețului orb.) CÂNTĂREȚUL ORB: Se tot duc, se duc mereu, / Trec în umbră, pier în vale, / Iară cornul plin de jale / Sună dulce, sună greu. Blându-i sunet se împarte / Peste văi, împrăștiet. / Mai încet, tot mai încet, / Mai departe, mai departe... // BUFONUL (la arlechin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
care, după umilele mele puteri creatoare, luminate miraculos de o inspirație neașteptată, le-am așternut aici de față, netăgăduind că acestea ar putea fi atinse, totuși, și de un pic de... fantezie. septembrie, 2012 Metamorfoză divină iecare om se naște orb în sufletul său. Puțini sunt, însă, cei cărora li se luminează calea... Marius nu era un tânăr urât. Avea chiar o înfățișare plăcută vederii și un corp bine clădit, atletic și foarte intens lucrat. Mai mult, mereu se purta încălțat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
un pat diform. Muri fără să poată articula nici cel mai mic sunet. Pe el nimic nu-l puse în încurcătură; totul decurse precum dorise el să decurgă, conform planului său dinainte stabilit. Acum, se isprăvise! Ca din senin, ura oarbă și incandescentă a bărbatului se spulberase, iar ceața patimii copleșitoare i se-mprăștiase, de nu mai rămăsese decât luciditatea înfricoșătoare și morbidă a realității. Judecata limpezindu-i-se, el își dădu pe loc seama înspăimântat că păcatul fetei, pus în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
tot ceea ce se poate găsi posibil și imposibil, doar pentru a fi cât mai potrivnic voinței divine și pentru a-și înjosi existența proprie, tăvălind-o numai în praf și în mizerii. Ah, mă întreb: asemenea bolnavilor care se tămăduiesc, orbilor care își recapătă vederea, surzilor care încep să audă, ologilor care reușesc să meargă, oare când și cei fără minte vor începe să cugete? Măcar un dram de ar privi lucrurile mai în adâncime și numaidecât și-ar da și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
care am dus o viață cu totul sterpă, fără ca lupta înflăcărată cu rutina și cu stagnarea să nu răbufnească-n mine. Ce prostie din partea mea, parcă n-am fost eu! Ah, ba da, eu am fost, doar că am fost oarbă - păcat! -, însă cred că oricine altcineva, în fața temniței crunte a unui astfel de loc de muncă, ar păli imediat și s-ar teme; s-ar teme de încătușarea în rutina seacă și infructuoasă, ce dă pe loc neputința pășirii în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mea, îți zic că toate neajunsurile chiar de aici mi se trag, din pântecul serviciului meu păcătos și sumbru, care nu m-a lăsat niciodată să trăiesc. Dimpotrivă, m-a subjugat cu greutatea sa copleșitoare, prefăcându-mă într-o unealtă oarbă și înrobindu-mă trup și suflet, încât n-am putut să dispun vreodată de mine nicio clipă! Munca aceasta, pe care o fac de peste douăzeci și cinci de ani, a făcut din mine o cârpă murdară, pe care eu însămi nu o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
este D-zeu În toată afacerea asta!?”. A lăsa o mână de oameni ( spirite ale Întunericului) , grotescului să domine lumea, transformându-i pe cei mulți În sclavi silențioși, aruncați Într-o arenă și asmuțindu-i unul Împotriva celuilat Înseamnă „dumnezeire”? Oarbă omenire! „Poate vii mâine la festivitatea de Încheiere a clasei a XII-a. Aș dori să mă ajuți. M-am gândit bine și cred că n-o să fac față singură. Vreau să urci cu mine pe scenă ( scena casei de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
gest. Am plecat la Riana și l-am lăsat să-și facă bagajele. De ce nu s-a despicat pământul, să ne Înghită pe amândoi, nelăsându-ne timp să conștientizăm ruptura definitivă... De ce?! Nu știu dacă universul a rămas surd și orb la zbuciumul meu sfâșietor... Ningea bezmetic, ningea trist și Înduioșător peste Întregul decor al risipirii fără de rost. A doua zi, În jurul orei 11.00, m-a sunat să mă anunțe că pot veni pentru a-mi lua În primire cheile
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
s-au cuibărit Înfinite tristeți. Am plâns o vreme, cu lacrimi fiebinți, În care flăcările răzvrătirilor Își căutau eliberarea din temnița sufletului, mereu cu gândul la această trecere efemeră prin viață. La ce bun toate acestea?! De ce atâta crudă și oarbă suferință?! Mă Întrebam necontenit, sperând că de undeva, din această livadă, voi auzi un foșnet și un sâsâit de șarpe... și poate un răspuns! A Început să picure ușor, picături calde, izvorâte dintr-un cer Însorit. M-am Îndreptat spre
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
măsurați, cu aceea vi se va măsura.” (Matei 7, 2). Absolut toate textele sunt pilde, foarte explicite, pentru înțelegerea lor nefiind nevoie de complicate chei hermeneutice. Ca și cele prezentate succint mai sus, și celelalte texte, „Hoții”, „Calomniatorii”, „Cojocul”, „Ești oarbă!”, „Incendiul”, „Ploaia”, „Pomii lui moș Anton”, „Fântâna lui Bulgaru”, „Vecinii darnici”, „Binecuvântați!”, „O lecție de neuitat” și „Minunea”. „Hoții”, credem noi, este cea mai bine realizată din perspectiva obiectivității, fiind stranie prin cele două tipologii de hoți pe care le
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
povestire foarte bine închegată, scrisă cu necesară vervă, pentru situația hazlie înfățișată, totodată cu profund caracter educațional. Revine discursul asupra Poruncii a VIII-a din Decalog, „Să nu furi!” (Ieșire 20, 15), însă, de astă dată, în alt registru. „Ești oarbă!” - dispută teologică de mare profunzime, demnă, întru apărarea dreptei credințe. „Incendiul”: importantă scriere autobiografică; sensibilitatea autoarei se vede încă de la acest episod relatat în povestire, petrecut în copilăria acesteia. Privirea prin gaura cheii ușii bisericii părăsite a satului, ca o
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pe Emanuel-Dumnezeu, iar Ieremia (31, 21-23) că ea va fi mijlocitoare a intrării Mântuitorului în lume, cum putem spune că ea ar fi fost o femeie ca toate celalte femei? După toate acestea stau și mă gândesc, cine este mai orb? - Crede cum vrei, îmi zise ea. Fiecare are dreptul să creadă cum vrea. - Eu nu cred cum vreau, eu cred cum este drept și pentru că este scris, cum ai zis și tu mai înainte, alb pe negru, clar și înțeles
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și în vecii vecilor, Amin. Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește, imitându-l pe preotul Mihuță al cărui fin eram, fiind botezat de preoteasă. Slujba se termina cu ungerea frunților cu mir și înfruptarea cu nafură ori agheasmă. Prejudecata lor oarbă în Dumnezeu le întărea speranța unei răsplăți divine, uitând că de la pământ la stele drumul nu e neted. Raportarea lor lăuntrică la Dumnezeu prin Hristos pornea pe drumul crucii și al pocăinței, crezând că la timpul potrivit vor fi luate
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
decât peste câțiva ani, fiind în tranzit, spre Budapesta și Viena. De ce, și cum s-a legiferat desființarea serviciului militar în așa-zisa democrație postrevoluționară, pentru mine personal este o inexplicabilă enigmă. Am înțeles că pe plan extern, în lupta oarbă dintre Vest și Est, cunoscută sub denumirea de „războiul rece”, celor două mari puteri mondiale nu le convine să aibă în coaste un stat puternic din punct de vedere militar, ci mai degrabă unul demilitarizat, neutru, jucând un rol de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
drepturi subiective. Oare ideea unor asemenea obligațiuni nu are nici o altă semnificație decât aceeea că ele sunt produsele În noi ale unei evoluții sociale de fapt? Spre a Înțelege dreptul nu numai ca o așezare trecătoare a unor forțe sociale oarbe, dar ca un obiect de știință independentă, este necesar a se vedea dacă există o conștiință etică cu valoare obiectivă, conștiință ireductibilă prin natura ei la realitățile psihice și sociale care o exprimă. Este vorba a se ști, dacă mintea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pe banca din metal, și se gândește, cufundată în adânca tristețe, la ale ei, neluând în seamă nimic din marele vacarm al vieții, dimprejur. Aceeași bancă, dacă ar avea grai și memorie, ar spune lumii: uite, fa, nesimțitoare, fa surdă, oarbă și imună la necazurile individuale ale componenților tăi; uităte și vezi! Dar, lasă, nu te mai uita și nu mai vedea. E suficient că m-am uitat și am văzut eu, că am simțit pe propria viață, întreaga nenorocire prin
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
se ocupă de avocatură. și, dă-i, gâlceavă; și, dă-i, mascaradă; și, dă-i, insultărime, de ambele părți. și nu numai.Un scriitor, extrem de talentat, n-ar fi putut dezvolta o asemea încrengătură de răutăți, de amărăciuni, de porniri oarbe, care au dus la distrugerea imaginii, a personalității omului însuși. Dar, iată că realitatea a bătut, și de data aceasta, ficțiunea. O scurtă perioadă de timp copila a stat,legal, zice-se, la tată; au sosit, însă, justiția, cu poliția
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
BUFNIȚA OARBĂ UN KAFKA AL ORIENTULUI? Despre Iran, țară care, precum Grecia, rivala sa de altădată, trăiește sub apăsătoarea obsesie a unui trecut strălucitor, se știu relativ puține lucruri în România, ca și în bătrâna Europă, de altfel. Identificând islamismul cu lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
yeki na-bud - A fost odată ca niciodată - povestiri, 1921), Hedjazi (Ziba - povestiri, 1930) și, mai cu seamă, Sadegh Hedayat, cu volumele de nuvele Îngropat de viu - 1930, Trei picături de sânge - 1931, Clarobscur - 1932 și, desigur, capodopera sa, romanul Bufnița oarbă (în original, BUF-e KUR) - 1936. E o adevărată Renaștere pentru literatura și cultura Iranului modern. Fiind conștienți că literatura iraniană se află la o răscruce de drumuri, cei trei pionieri, foarte activi în viața literară, arată că este nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
sincronizat, cel puțin la nivelul intențiilor, cu cea a restului lumii, învingându-se în felul acesta un complex psihologic și cultural în egală măsură; ba, mai mult, în cazul lui Hedayat, a inventat noi forme expresive, „modelul“ suprem fiind Bufnița oarbă (o nuvelă mai mare!), în legătură cu care cititorul român avizat va vedea că nu seamănă cu nici o altă operă epică din literatura universală. Iranienii înșiși au aflat târziu că Sadegh Hedayat e cel mai mare scriitor al lor din modernitate. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
iranian, au un caracter complementar, pentru că-l pun în legătură cu marea cultură a lumii occidentale. Aici descoperă latențe europene ale spiritului oriental. Aici învață să se bucure (în felul lui, desigur!), să sufere (el, care avea vocația suferinței). Aici scrie Bufnița oarbă, după propriile mărturisiri, în 1931, și nu după călătoria în India, (1935-1936), așa cum susțin unii dintre exegeții operei sale. Aici, în Franța, are o primă tentativă de sinucidere. E un joc cu moartea, un exercițiu de creditare a operei: moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]