1,566 matches
-
peretele de ciment. O simți pe Duchesse ridicându-se pe picioarele de dinapoi. Nechezatul ei sparse norii și aduse lume în preajmă. Îi simți apoi tropotul înnebunit și se liniști că e teafără, însă un moment mai târziu învăță că orbirea lui vedea sângele. Mirosi dezastrul în aer, ca un abur de sulf, și pe urmă află din țipătul celor strânși la benzinărie: — Scoate-l din mașină, e chisăliță! Stătea pe un morman de pietriș și vedea doar umbre mișcându-se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
am îngrijit cât erați în scutece! Ghazal se lăsă ca în gol pe pavelele curții și ultimul lucru pe care îl văzu au fost mâinile celor doi băieței, trăgând scaunul morții de sub tălpile Shahlei. Când orbi de tot înțelese că orbirea era o noapte perlată și de scânteieri de noroc: uneori îi zărea cercelul iubitei, legănându-se în ureche, sclipirile soarelui sau un uliu în zbor. Într-o dimineață, văzu în clar locomotiva și trenul, și pe urmă cortina căzu la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și motoarele, după mers. Regăsise viață în muțenii crispate și în frica ce altădată îl măcinase. Și mai câștigase ceva: erau amintiri care îi înviaseră și pe care le revizita, ca pe niște camere redecorate, dintr-un cartier încă nelocuit. Orbirea lui era o îmblânzire a ceea ce fusese grăbit și o evadare din bătrânețe. Devenise un om fără timp, iar orbirea îi făcuse prieteni în liniștea unor vămi neștiute, dar pe care le trecea lămurit: cât suntem cu ochii deschiși, nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
erau amintiri care îi înviaseră și pe care le revizita, ca pe niște camere redecorate, dintr-un cartier încă nelocuit. Orbirea lui era o îmblânzire a ceea ce fusese grăbit și o evadare din bătrânețe. Devenise un om fără timp, iar orbirea îi făcuse prieteni în liniștea unor vămi neștiute, dar pe care le trecea lămurit: cât suntem cu ochii deschiși, nu vedem niciodată pădurea, ci doar copacii, și, abia la sfârșit, zvonul ei profund și deplin ne vestește despre iluzii. Le
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
liniștea unor vămi neștiute, dar pe care le trecea lămurit: cât suntem cu ochii deschiși, nu vedem niciodată pădurea, ci doar copacii, și, abia la sfârșit, zvonul ei profund și deplin ne vestește despre iluzii. Le spusese și altora cum orbirea i se părea că e geamănă cu argintul unei oglinzi care te reflectă în afară, dar care îți pierde imaginea până să ți-o dea înapoi. Locuia așadar într-un limb strecurat între lumină și moarte, ca pe o fâșie
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
părea că e geamănă cu argintul unei oglinzi care te reflectă în afară, dar care îți pierde imaginea până să ți-o dea înapoi. Locuia așadar într-un limb strecurat între lumină și moarte, ca pe o fâșie de insulă. Orbirea îi rupsese granițele, îi pusese altele noi și, în tăcerea schimbată, primise vestea, ca un pumnal: Ghazal era condamnată și se afla la Evin. Fu întâia oară când îndrăzni să-și audă fiul la telefon: — Pentru ce a fost acuzată
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ei o nemăsură pe care doar cel care scrisese Un anotimp în infern ar fi putut-o înțelege. Toată viața sa, Corto trăise în marginea acestui flux magnetic al aventurii și misterului, iar judecata sa nu fusese niciodată întunecată de orbirea puritană a creștinilor din Salem. Simțindu-se mai apropiat de cei ce păcătuiesc, Corto își închipuia că poartă, la rândul său, o literă stacojie - litera stacojie a exilatului căruia îi este imposibil să respire, până la capăt, aerul calm al pământului
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de s-a născut orb, el sau părinții lui? Isus a răspuns: N-a păcătuit nici el, nici părinții lui, ci (este astfel) ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu» (In 9,1-3). Și Isus a vindecat omul de orbirea sa. «Vindecați pe cei bolnavi» În Evanghelie, Isus se revelează ca acela care se opune bolii și o vindecă. Vindecările pe care le-a făcut bolnavilor evidențiază că Dumnezeu vrea să reînnoiască creația sa, și să dăruiască tuturor mântuirea. Prin
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
asculta. În felul acesta amândoi eram rigizi și tiranici. El nu admitea decât părerile sale. Eu eram, din principiu, în dezacord cu aceste păreri. Dealtfel, insist asupra copilăriei mele tocmai fiindcă, fără să vrea, tata mi-a deschis gustul pentru orbire și intoleranță care și-a avut partea sa în ceea ce s-a întîmplat mai târziu. Dorind să mă strivească sub greutatea autorității sale, el a declanșat în mine o opoziție înverșunată care n-a lăsat să se piardă nici un defect
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
asasinat. Ceea ce mă interesa era gaura din piept. Și îmi spuneam că până una-alta, și cel puțin în ceea ce mă privește, voi refuza să-i găsesc vreodată vreo rațiune, una singură, auzi, acestei dezgustătoare măcelării. Da, am ales această orbire îndârjită așteptând să văd mai clar. De-atunci, nu m-am schimbat. E multă vreme de când mi-e rușine, rușine de moarte, de a fi fost, chiar dacă de departe, chiar dacă de bună-credință, la rândul meu, un ucigaș. Cu timpul, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
în perioada de maximă înflorire. Adio, Grigore! Adio, scump și neprețuit coleg și prieten de nădejde, însumând optzeci de ani această prietenie și colegialitate! în momentul de față, când colegul Vasile Balosin din Călienii Vrancei se afla în stare de orbire de peste doi ani și vădit neputincios, doar eu, cu îngăduința Celui de Sus mai țin un pic umbră pământului. Încă un motiv în plus ce m-a determinat să grăbesc apariția acestui volum și să-l ofer posibililor mei cititori
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ajungeau la creier foarte încet. Dar încheieturile îi spuneau că reușeau să simtă ceva, o duritate care nu venea dinăuntrul lui, nu era o simplă durere, ci din exterior. O legătură. Era legat, își dădu seama în cele din urmă. Orbirea, imobilizarea nu erau semnele colapsului fizic de dinaintea morții, ci ale unui lucru nu atât de decisiv. Fusese împușcat și împins în mașină nu ca un cadavru, ci ca un prizonier. Inima începu să-i bată mai tare. Începu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
asculta. În felul acesta amândoi eram rigizi și tiranici. El nu admitea decât părerile sale. Eu eram, din principiu, în dezacord cu aceste păreri. Dealtfel, insist asupra copilăriei mele tocmai fiindcă, fără să vrea, tata mi-a deschis gustul pentru orbire și intoleranță care și-a avut partea sa în ceea ce s-a întâmplat mai târziu. Dorind să mă strivească sub greutatea autorității sale, el a declanșat în mine o opoziție înverșunată care n-a lăsat să se piardă nici un defect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
revolta, nu că ar fi fost mai șocantă decît tot ce Întîlnise pînă atunci la SRPJ la Brest, dar nu suporta ca În fiecare clipă personajele familiare din Lands’en să-i dezvăluie una cîte una laturile lor obscure. De ce orbire dăduse dovadă voind mereu să creadă că insula ei era o lume ideală, ferită de corupția și de compromisurile care domneau prin alte părți... Masa austeră a castelului se profilă la cotitura drumului. Marie Își Întrerupse reflecțiile trecînd pe sub poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui viitoare învolbură aerul, despică lumina, sfâșie straturile ascunsului și-ți biciuie privirea cu molatece atingeri, sfâșiindu-ți puterea de a privi și lăsându-ți doar boarea lacrimii din rugăciunea către cel ce nu mai vine de a te reda orbirii în care te-ai născut, cobora zbaterea paserii ascunse spre îngemănarea coapselor, făcea smoaticele argintii-arămii, cocleală de dorință și sclipire a prunceniei neîntinate, le silea în galeșe unduiri și aprige sfârlituri să se înfioare, ca răsfirate de atingerea unui vânticel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Fără acea irigație, copacii mari au murit, rădăcinile lor au încetat să mai țină pământul pe loc, au venit vânturile și, cu ele, praful și, mai târziu, nisipul. În ziua în care omul, cu ambiția lui fără margini și cu orbirea în fața viitorului, se va uni cu vântul și cu ploile, istoria Saharei sau a pășunilor americane se va repeta în Amazonia. Un câine vagabond, care-i aminti de Tom-Tom al copilăriei lui, traversă piața și se opri să urineze la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Am fugit Înăuntru fărĂ să stau pe gânduri. Fugeam cu lacrimi de recunoștință În ochi spre acel altceva care urma să mă vindece și să mă izbăvească de mine Însămi cea veche și apoi să mă Împingă, În surzenia și orbirea mea, mai departe, spre un nou Înveliș al existenței. membrana amorfă a inimii mele Începu să se Înmoaie. odată cu ea, toate lucrurile Își topeau contururile unul În celălalt, iar peștii care Își Înțepeniseră de atâta timp solzii În gâtul meu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Am fugit înăuntru fără să stau pe gânduri. Fugeam cu lacrimi de recunoștință în ochi spre acel altceva care urma să mă vindece și să mă izbăvească de mine însămi cea veche și apoi să mă împingă, în surzenia și orbirea mea, mai departe, spre un nou înveliș al existenței. Membrana amorfă a inimii mele începu să se înmoaie. Odată cu ea, toate lucrurile își topeau contururile unul în celălalt, iar peștii care își înțepeniseră de atâta timp solzii în gâtul meu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
incomensurabile, statice și dinamice, că această ființă papiracee poate fi operă a întâmplării? Vom avea de amintit că aruncând la întâmplare literele de tipar poate ieși Iliada? Departe de noi Democrit și Leucip și d'Holbach și toți materialiștii! O, orbire a oamenilor! O, duritate a inimilor lor! Nu, nu este posibil să ne convingă doctrine atât de absurde ca necredințele. A apărut în timpurile moderne o sectă perversă și nepioasă, ce-și zice transformism, darwinism sau evoluționism, care cu aceste
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
să ne convingă doctrine atât de absurde ca necredințele. A apărut în timpurile moderne o sectă perversă și nepioasă, ce-și zice transformism, darwinism sau evoluționism, care cu aceste și alte atât de pompoase nume se împodobesc, unii care în orbirea și aroganța lor pretind că s-au produs toate, toate, inclusiv specia umană, una din alta, pornind de la cele mai simple și imperfecte, urcând până la cele mai perfecte și complicate. De puține ori s-a văzut o eroare mai nefastă
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
ajung să ia ele însele, în mod natural, forma de prisme hexagonale, și, pentru a dovedi, ne invită să răsucim o parte a acestor tubulețe, de felul unor țigarete în pachet, și restrângând și strângând bine, vom vedea evidentul. O, orbire a rațiunii umane ale cărei extreme conduc pe nefericiții muritori! O, viclenie a Dușmanului rău! Să ne amintim că, atunci când Dumnezeu a pus primii noștri părinți în paradisul terestru, a lăsat toată acea divină grădină în uzufruct, și le-a
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
însă lumea îl consideră doar un simbol al fidelității, nu și un precursor al „așteptării beckettiene”. Ceea ce mi se pare inadmisibil, inadmisibil... De altfel personal îmi propun să scriu un articol, chiar o scrisoare de protest în jurul acestei situații de orbire generală și să o trimit peste tot... Voi, oamenii, sunteți niște legume... niște... niște... Ce faci, GUȚĂ ? mă oprești ? ! mă tai ? mă cenzurezi ? Boule ! 54. seria de „sinucideri literare” petrecute în românia la sfîrșitul celui de-al doilea deceniu al
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
o duioșie însîngerată, întărit de amurguri și cernit de aurore. Vrăjit de surmenajul cunoașterii, doar într-un târziu ajungi să resimți imensa oboseală ce urmează insomniei spiritului. Și atunci începi să te trezești din cunoaștere și să oftezi după farmecele orbirii. Cum gândul răsare în paguba cărnii, cum orice gând este un viciu pozitiv, prisosul spiritului ne îndeamnă spre antipodul lui. Așa apare dorința tainică a uitării și vrăjmășia cugetului împotriva cunoașterii. Omul este atât de alipit de vidul existenței, că
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
căci nihilismul e un supliment de muzică; - pe când în proză trebuie să aderi la ceva, ca să nu rămâi gol în fața vidului cuvintelor. A fi gânditor nu-i un noroc când cugetul nu mai e întors spre adevărurile "înălțătoare", produse ale orbirii. Singurul rost al pământului e să înghită lacrimile muritorilor. Muzica ne arată cam ce ar fi timpul în cer. Există un fel de cântec în fiece boală. Punți nu se mai pot întinde între omul urmărit de moarte și semenii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o sleire adâncă, din toropeala vastă și meditativă a organelor, din pierderea ritmului ființei. Veșnicia se întinde pe tăcerile vitalității. Prin ceea ce sânt mai mult eu însumi, mi-am rupt zăgazurile. Putea-va spiritul să le refacă anulîndu-se în certitudinea orbirilor? Cu ce minuni și cu ce farmece am putea da cunoașterea înapoi? Când vor bate veghile în retragere? Ființa nu poate fi salvată fără lașitățile minții. Până când rostul inimii va fi să cânte agoniile rațiunii? Și cum să pui capăt
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]