1,646 matches
-
Acasa > Poezie > Cantec > SENTIMENTE VIRALE Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului am tastat cu degetele amorțite numele tău în alfabet braille păsări amuțite deschideau aripile până la soarele orbitor pipăie nelumina gol de spaime ce delicat se moare tastând sentimente virale aburul literelor virtuale îmi înmoaie sufletul ca-n cerneală este albastră o inimă goală și tot mai palidă lumina unui apus cu fața vopsită ca la circ îmi
SENTIMENTE VIRALE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376869_a_378198]
-
Vicol Publicat în: Ediția nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului CRĂIASA ZĂPEZII Coboară-n puterea amiezii, Din munte, Crăiasa Zăpezii, În sania albă de gheață, Ascunsă în văluri de ceață. Coroana de platină are Scântei și luciri orbitoare Și pietre superb colorate, În brâie de aur legate. Se-oprește la poala pădurii, Lucrați din argint i-s condurii, Iar rochia lungă, cu trenă; E-n iarnă frumoasă sirenă. Pășește ușor și presară Steluțe de nea până-n seară, Privește
CRĂIASA ZĂPEZII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376967_a_378296]
-
unul dintre cei doi atacatori, îi străpunsese adânc spatele. Și-atunci se întâmplă... Cocoțat sus pe boltă, soarele deveni dintr-o dată, după atâta amar de vreme, portocaliu ca metalul fluid, straniu de strălucitor pe un petec de senin. Reflectându-se orbitor în cele două bucăți de oglindă rămase, proiectă raze ucigașe în privirile atacatorilor. Surprinși de săgețile ce le nimeriseră căutătura, pedepsiții pășiră îndărăt urlându-și grozava durere, pentru ca mai apoi să dea bir cu fugiții, cu vederea împuținată, împleticindu-se
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
să-l numim, fapte cărora nu li s-au stabilit, cel puțin deocamdată, la nivel oficial, autorii direcți, totul fiind prezentat de mai bine de un secol si jumătate aidoma unui mister cu voie parcă întreținut și acoperit de poleiala orbitoare a neadevărului pervers. După 165 de ani de la nașterea geniului eminescian, se poate vorbi nu numai despre a treia, ci și despre a patra sacrificare a Poetului - cel care avea „conștiința clară a a geniului și a destinului său ca
IDENTITATEA ASUMATĂ A POPORULUI ROMÂN de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377066_a_378395]
-
arunca flori din brațele ei peste cei din jur, care o salutau, chiuind de bucurie. - Trăiască Primăvara! strigau cu toții în urale. Trăsura Primăverii era escortată de voinici în armuri aurii, călări pe cai albi înaripați din sulițele cărora țâșneau raze orbitoare. Garda era condusă de căpitanul Zefir, care purta o mantie albastră, cu stele aurii pe piept și poale, iar la cingătoare o sabie de foc, ca o flacără albăstrui-violetă. La trecerea prințesei Primăvara, toți dansau, cântau, chiuiau și, în beția
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
arăta Chagall, melodios, Parcă erau scrisori, albumul roz, Parcă am fi cu toți triști-veseli scripcari, Peste o mie de ani, din nou coșari? Dar cel mai sus zbura mireasa mea. NEDIVINA COMEDIE În loc să privim în față Oamenii, privim în oglinda orbitoare A orgoliului propriu, O durere de dinți ne doboară, Devenim iar oameni, Ca oamenii. Tu, cel onorat cu titluri și premii, Ce mândră îți flutură barba, Tresaltă bărbia cu toată mândria, Dar piedestalul pârâie, plânge, granitul se frânge, redevii om
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377050_a_378379]
-
arăta Chagall, melodios, Parcă erau scrisori, albumul roz, Parcă am fi cu toți triști-veseli scripcari, Peste o mie de ani, din nou coșari? Dar cel mai sus zbura mireasa mea. NEDIVINA COMEDIE În loc să privim în față Oamenii, privim în oglinda orbitoare A orgoliului propriu, O durere de dinți ne doboară, Devenim iar oameni, Ca oamenii. Tu, cel onorat cu titluri și premii, Ce mândră îți flutură barba, Tresaltă bărbia cu toată mândria, Dar piedestalul pârâie, plânge, granitul se frânge, redevii om
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377047_a_378376]
-
curăță taraba lumii opulența deșartă simt lava uralilor trecându-mi în sânge/leagăn atârnat de gura de cer/ respiră nicotinic al iubirii mare ultim mister descălțată de adamii perfuzabili stereotipi de carnaval poți încerca pașii de salsa pe acoperișul lumii orbitor din aval cu uralii în sângele dement pervertit ca un condor solitar pe creste țintuit iubesc urăsc sfâșii tăcerile lui mademoiselle Pogany cu un zbor am inhalat iarba iubirilor care printre epave nu mor Referință Bibliografică: Uralii printre epave / Angi
URALII PRINTRE EPAVE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377083_a_378412]
-
nopții /șarpe alb cu limbi negre/ne șuieră dezamăgirea licurici îmi dorm pe sâni să nu uit c-am (mai) iubit ca un jeleu se scurg cele o mie de sentimente pe pereți iubirea este un dans cu final deschis orbitor licuricii mor luminând lilieci sunt vânați de ereți se iubește cu cicatrici tatuate până în sufletul uimitor Referință Bibliografică: Dans cu licurici / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1515, Anul V, 23 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
DANS CU LICURICI de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377086_a_378415]
-
primită din pământ, călușarii o transmiteau în jur cu strigăte sacadate: -Hălăișa, șa, șa! Hălăișa, șa, șa! Hălăișa!.. Hălăișa!.. În salturile lor, călușarii păreau râuri de lavă fierbinte, izvorâte din adâncul pământului. Trupuriloe lor-torțe aprinse în răsuciri amețitoare, fețele lor-flăcări orbitoare în mișcări magice. Acest iureș de foc îi electrizase și pe lăutari care cântau tot mai iute , într-un ritm amețitor, amplificat de energia călușarilor. În acest timp, ce făcea mutul călușului? Sigur că juca și el, tot atât de serios cum
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
cu mâinile ude absorb cetaceic rutina pliată cartezian în buzunarul tău stâng/doct de mine/ este roșu la semafor ... toate trec...e-o foame de tine nu pot iubi vertical pe pași numărați apologii afazii cu trei stații înainte citeam Orbitor ca să vii Referință Bibliografică: Regal urban / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1414, Anul IV, 14 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Angi Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
REGAL URBAN de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376605_a_377934]
-
matern. Era singură acasă ca de obicei, căci omul său muncea de luni ... XXXII. BRAȚUL RĂZBUNĂRII, de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2177 din 16 decembrie 2016. Uneori, în bezna minții devastate de nebunie, se aprindea ca un flash orbitor câte o amintire, un scurt episod de luciditate, sentimente dureroase de frustrare și rușine sau de bucurie nestăpânită și nejustificată. Maria conștientiza permanent nenorocirea ei, fie că era nebună sau lucidă și cunoștea cauza pentru care își pierduse rațiunea, sau
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
furie, comportamentul nefiresc de agresiv și de inteligent, în același timp, șiretenia uimitoare cu care încerca să-și camufleze frica îngrozitoare ce îi devora viscerele. Citește mai mult Uneori, în bezna minții devastate de nebunie, se aprindea ca un flash orbitor câte o amintire, un scurt episod de luciditate, sentimente dureroase de frustrare și rușine sau de bucurie nestăpânită și nejustificată. Maria conștientiza permanent nenorocirea ei, fie că era nebună sau lucidă și cunoștea cauza pentru care își pierduse rațiunea, sau
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
prezență scenică impunătoare, cu o voce caldă și care a ridicat nivelul general al interpretării muzicale. Decorul (Andreas Reinhardt) în general negru, frapează în primul act la deschiderea tuturor ușilor din fundal prin care pătrunde în scenă o lumină roșie orbitoare (Wolfgang Göbbel), dar dezamăgește în actul II prin scenă goală cu frunze moarte pe podea, sau în final prin simple cearșafuri și perne puse pe jos! Corul condus de Sören Eckhoff a fost la înălțime, cu mici desincronizări în raport cu orchestra
„LA TRAVIATA” LA FESTIVALUL BAYERISCHE STAATSOPER DIN MÜNCHEN de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375095_a_376424]
-
Chiar eu doream să-mi spuneți că-s „Noul Eminescu”, Când cei experți în versuri rostiră „Jos căciula!” Am proslăvit speranțe, crezând că-s salvatoare... Toate-au murit ! Iar eu, lovit de colo-colo, Nu-mi mai revin chiar dacă las pagini orbitoare... Amice, viața-i scurtă și nu știm ce-i Dincolo !....” TAINE (sonet) Discret, pătrund în gându-ți prin trepte de lumină Răscumpărând visarea reginei fără tron, În nopți de rai vibrarea din lună o răstorn Pe nimbul ființei tale de
TAINE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375189_a_376518]
-
să-i arate uimitului, care contestă nemurirea, că voia deusiană este aceea de comunicare cu noi în liniște, arătându-i că atunci când liniștea era creată pe Pământ, Dumnezeu însuși va coborî cu harul slăvirii creației sale: Dar unde-a pierit orbitoarea / lumină de-atunci - cine știe?. Un adevăr ce trebuie căutat în liniștea minții, a iubirii: Lumina ce-o simt năvălindu-mi / în piept când te văd - minunato, / e poate că ultimul strop / din lumina creată în ziua dintâi. Mi-am
ELEONISMUL LITERATURII ŞI TAINA ŞI TAINA SURPRINDERII LA LUCIAN BLAGA de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372756_a_374085]
-
mea! - ridică acesta paloșul care străluci în razele lunii. - Nu mă tem de paloșul tău fermecat! - îl irită căpitanul ca să-l atragă în cursă. Paloș pluti prin văzduh și coborî în fața îndrăznețului căpitan. Arnăutu își feri ochii de acea văpaie orbitoare, apoi puse mâna pe o suliță. - În zadar, căpitane! Sunt nemuritor! - râse Paloș. În acel moment, sulița îi străpunse inima. Urletul său de durere cutremură stâncile. Vampirul făcu câțiva pași cu sulița în piept, apoi își aruncă privirea de foc
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
mă înfrupt din vraja naturii... Plutesc ca în basme, nu pot să rostesc... Căci minuscule-s laudele gurii ! Asta e-o grădină ?! Este cu putință ?! Ce zeu a scăpat un strop din pahar ?! I-un strop îngeresc căzut cu voință, Orbitoare frumuseți de chihlimbar ! Virgil Ursu Munceleanu Referință Bibliografică: AROMA UNEI NOPȚI FUGARE (d u m n e z e i r e !) / Virgil Ursu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1703, Anul V, 30 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright
AROMA UNEI NOPȚI FUGARE (D U M N E Z E I R E !) de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372201_a_373530]
-
de domnie pentru urmașii săi. Își jură ca, dacă nepotul său a scăpat nevătămat, să reconstruiască acest palat mult mai frumos și mai impunător. În fiecare noapte colinda țara-n lung și-n lat, iar ziua se ascundea de lumina orbitoare a soarelui în conace părăsite, în văgăuni, în fântâni secate sau în ungherele cetăților. Dar iată ce se întâmplase a doua zi dimineața, după ce prințesa vampirilor își părăsise pruncul la ușa unui bordei pentru a-l salva de urgia vânătorului
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
soarele abia își făcea loc să usuce străzile stropite de ploaia măruntă care însoțise înserarea. Curți imense cu petice de gazon tunse impecabil, brazi pitici plantați într-o geometrie complicată, fântâni arteziene și statui de piatră, trădau luxul unui cartier orbitor. Cum s-ar fi simțit să își petreacă anii de facultate trăind într-un asemenea loc? - Îți place? Arhitectul zâmbea cu o ușoară tentă arogantă. Ea înțelese brusc că el știa ce senzații încerca. Nu avea cum să nu-i
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
un vis.Apusul mă-nvăluie-n mantia-i arsăDe doruri, de patimi, de ani furtunoși,Copilul din mine învieîn munții ce freamătă liberi, frumoși.... XXII. UȘĂ SPRE DRAGOSTE ( SONET ), de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția nr. 1648 din 06 iulie 2015. Când orbitoarele lumini din albii ghiocei Își las-amprenta-n sufletele noastre surâzând, Din ei ne facem delicați, imaculați cercei, Jertfindu-ne, pe-altar de dor, iubirile arzând. Când inimile noastre-nlănțuite-ademenesc Toți șerpii din pădurile ce se întind în noi, Uităm de griji, de
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
dat s-o prețuim, Cu bine și cu rău, cu încercări și pacoste, Pe cei mai tineri tot mereu să îi povățuim: Iubirea s-o păstreze-n albă carapace, Să lumineze cu petale noi de pace. Citește mai mult Când orbitoarele lumini din albii ghioceiîși las-amprenta-n sufletele noastre surâzând,Din ei ne facem delicați, imaculați cercei,Jertfindu-ne, pe-altar de dor, iubirile arzând.Când inimile noastre-nlănțuite-ademenescToți șerpii din pădurile ce se întind în noi,Uităm de griji, de patimi și
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
și lacrimi. Uneori sânge. Deseori, depărtarea se face ocean și poetul, aflat în „tăcerea gândurilor” - unde „spumegau talazuri”, constată: „Nu mai știam cine sunt / Nici nu știam dincotro”. Dar, starea aceasta de înstrăinare nu durează o veșnicie, pentru că „O lumină orbitoare / Mi-a ridicat orizontul / pe verticală” (Translare) - spre înălțimile spiritului. Și aici,poate, e șansa fiecăruia dintre noi. Teo Cabel este un poet diurn. În dihotomia noapte-ziuă, câștigă mereu - dimineața - un nou început, de fiecare dată, un nou început. Totul
LUMEA VĂZUTĂ PRIN CEL DE-AL TREILEA OCHI. RECENZIE LA CARTEA LUI TEO CABEL TABLOURI FĂRĂ SEMNĂTURĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/374684_a_376013]
-
o dată Universul cel mare va fi înghițit de rațiunea unui Univers mic!”; “Viața oamenilor este ca un foc: uneori, arzând, ea dă multă lumină și căldură; alteori numai un fum înecăcios care împiedică adesea răspândirea luminii venită de la flăcările umane orbitoare din jurul nostru”. În continuare, iată și o formulare în stilul zicerilor sau strigăturilor populare: “Cu hărnicie prea târzie, scapi cam greu de sărăcie!” Ca om cunoscător al fenomenelor cosmice, autorul formulează un aforism original: “Cosmosul are o finalitate: Omul! Acesta
AFORISMELE LUI CRISTIAN PETRU BĂLAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374680_a_376009]
-
colorată, figurine cu vampiri și vrăjitoare, păreau desprinse dintr-o poveste. Îi atrase atenția un mic magazin de legume-fructe, înghesuit între un magazin cu perdele și un atelier foto. În fața intrării, se înălța o piramidă de lăzi din care sclipeau orbitor ciorchini uriași de struguri rubinii. Mihai simți instant cum saliva îi inundă gura. Boabele rotunde și cărnoase, păreau să plesnească sub încărcătura unui must luminos și secret, care promitea un răsfăț pe cinste papilelor gustative. O vânzătoare mărunțică apăru pe
STRUGURI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374755_a_376084]