14,562 matches
-
să ne-ajungă înainte de răsărit, afirmă Navigatorul-Căpitan, și până atunci nu vom mai fi aici. Dar unde vom fi? — Acolo unde se așteaptă mai putin, răspunse zâmbitor căpitanul Mararei. Nu trebuie decât să-i facem să urmeze un drum greșit. Ordona să fie adus cel mai mare vas pe care îl aveau la bord, îl umplu pe jumătate cu ulei de cocos și îl astupa ermetic, cu ajutorul unei rășini pe care o folosea dulgherul la călăfătuitul navei. La sfârșit, îi lega
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o așeze cu grijă pe apă. Încet, vasul începu să alunece către est, împins de curentul puternic, care îl purta mult mai repede decât pe greoiul catamaran și, când se convinse că urma direcția la care se așteptase, Miti Matái ordona zâmbitor: — Toată lumea la vâsle! Prova spre sud! —De ce-ai făcut asta? întreba imediat Tapú Tetuanúi, a cărui sete de cunoștințe nu se potolea niciodată. — Pentru că Te-Onó să meargă după ea, răspunse. Și ca să-i facem să vâslească până li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vâslești până când o să-ți sângereze mâinile...“, căci, desi mâinile lui fuseseră dintotdeauna puternice și bătucite, nu era nevoie de lumina zilei ca să te convingi că bășicile care i se formaseră începeau să supureze. Cu puțin timp înainte de răsăritul soarelui, căpitanul ordona să se oprească navă și să fie demontate catargele, ordonându-le tuturor să se întindă pe punte până când gărzile se vor asigura că nu se zărește dușmanul. Cu cât avem mai putina înălțime și cu cât stăm mai nemișcați, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fuseseră dintotdeauna puternice și bătucite, nu era nevoie de lumina zilei ca să te convingi că bășicile care i se formaseră începeau să supureze. Cu puțin timp înainte de răsăritul soarelui, căpitanul ordona să se oprească navă și să fie demontate catargele, ordonându-le tuturor să se întindă pe punte până când gărzile se vor asigura că nu se zărește dușmanul. Cu cât avem mai putina înălțime și cu cât stăm mai nemișcați, cu atat le va fi mai greu să ne localizeze. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lui, iar Octar nu e omul care să permită cuiva să-i răpească familia. Nici Miti Matái nu e omul care să dea înapoi, răspundea Vahíne Tiaré. A luat o hotărâre și o va duce până la capăt. Atunci am să ordon să-l execute de cum ajungem în Bora Bora. —El știe foarte bine că nu se va mai întoarce niciodată în Bora Bora. — În cazul ăsta, am să ordon să fie executați toți cei care i-au urmat ordinele. Ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
luat o hotărâre și o va duce până la capăt. Atunci am să ordon să-l execute de cum ajungem în Bora Bora. —El știe foarte bine că nu se va mai întoarce niciodată în Bora Bora. — În cazul ăsta, am să ordon să fie executați toți cei care i-au urmat ordinele. Ce mai puteai spune în fața unei asemenea barbarii? Când se află doar împreună cu bună ei prietena, Vahíne Tipanié, Vahíne Tiaré erași ea de părere că lucrul cel mai bun pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
creasta cea mai înaltă, acoperită în întregime de copaci, abia dacă atingea patru sute de metri. Nu se zarea nici o urmă de viață omenească, insă Navigatorul-Căpitan părea hotărât să fie mai precaut că oricând, căci, după aproape două ore de observație, ordona să fie din nou aruncată în apă țestoasă, care în tot acest timp rămăsese pe punte. —Uitați-vă bine încotro se îndreaptă, îi ruga pe toți. O să se scufunde imediat, dar după puțin timp va reveni la suprafață. Dacă înoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
al cărei nisip fierbinte avea să îi adăpostească ouăle și să-i protejeze puii de prădători. Cu toate ca și el avea încredere absolută în instinctul celui mai iubit și mai respectat animal al Polineziei, Honú, Roonuí-Roonuí trimise patru exploratori pe uscat, ordonându-le la doi dintre ei să rămână de gardă pe creasta insulei. —Și încercați să nu lăsați nici o urmă, încheie. Miti Matái consideră că e foarte probabil ca Te-Onó să poposească și ei aici, și n-ar fi de dorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mile în larg, căci dulgherul avea nevoie de mult timp și de mult calm ca să fixeze definitiv puntea și să ridice catargele. Miti Matái se asigura că nava redevenise cea dintotdeauna, calcula înălțimea stelelor și în cele din urmă le ordona oamenilor să înceapă să vâslească fără grabă către gură lagunei situate pe partea cealaltă a insulei, față de cea în care se ascundeau catamaranele Te-Onó. Cu luna care lumina acum puternic, silueta Mararei deveni curând vizibilă pentru gărzile de pe creasta, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
numai cu foarte puțin vânt. Deocamdată nu sufla nici un vânt și nici nu părea că se va iscă vreunul, insă chiar și așa hotărî să renunțe la bătălia navală, care nu-i asigura victoria, pentru o ambuscadă pe uscat. Le ordona, așadar, oamenilor lui să se împrăștie în liniște pe plajă și să îi lase să treacă pe exploratorii de pe Marara, în caz că aceștia ar fi debarcat. Așezat lângă o grămadă de frunze și crengi uscate pe insulița rămasă pustie, Chimé din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fi prins în interiorul lagunei de niște nave pe care le știa mult mai puternice decât a lui, deși, în sufletul său, era convins că inteligentul Octar va alege varianta ambuscadei pe uscat. Pentru a-i da speranțe și mai mari, ordona vâslașilor să se apropie și mai mult de uscat și să se oprească la vreo sută de metri de plajă. Această manevră delicată însemna să intre chiar în bătaia lăncilor Te-Onó, însă, curând, se convinseră că aceștia preferau să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
punte. —Vin, confirmă Căpetenia Războinicilor, cu un zâmbet larg. În zori au să fie aici. V-ați făcut bine treaba? Ne-am făcut-o. —Excelent! comenta vesel Navigatorul Căpitan. Cred că de data asta o să aibă o surpriză neplăcută. Le ordona vâslașilor să îndepărteze vasul la vreo jumătate de milă de țărm și, după aceea, le ceru să încerce să doarmă puțin. În zori o să ne trebuiască toate forțele, spuse. Toate! Însă, în timpul scurt care le mai rămăsese până la răsăritul soarelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că, în curând, îi vor ajunge din urmă pe dușmani, îi vor măcelari pe bărbați și le vor violă pe femei. Victoria finală era aproape. Între Octar și pupă Mararei nu mai rămăseseră decât trei sute de metri, cănd Miti Matái ordona cu un calm absolut: —La o parte femeile! Bărbații la vâsle! Schimbarea locurilor lua câteva secunde și, în timp ce femeile istovite se trânteau pe punte, până și ultimul bărbat puse mâna pe o pagaya, făcând astfel că Peștele Zburător să avanseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
zadarnic să târască după ei tone de apă, căci războinicii lui RoonuíRoonuí își făcuseră bine treaba, iar acum se vedeau rezultatele. Octar sări pe punte, se apropie de una dintre carene și înțelese că picase într-o capcană diabolica. Le ordona dulgherilor lui să sară în apă ca să evalueze, din exterior, gravitatea daunelor, iar în clipa când primul dintre ei reveni la suprafață, diagnosticul lui fu concis și crud: Ne scufundăm! strigă. Octar se întoarse să ceară ajutor celeilalte nave, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
stele, Tapú Tetuanúi caută una nouă și strălucitoare, care, din clipă aceea, avea să poarte numele lui Miti Matái, consulta Drumurile de Stele desenate pe puntea Mararei și, depărtându-și picioarele, așa cum își amintea că obișnuia să facă maestrul lui, ordona cu o voce sufocata de emoție, dar fermă: —Ne-ntoarcem acasă! Prova spre sudest!... Spre Bora Bora! Bora Bora - Lanzarote februarie - august 1993
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
împușcate, incinerate cu combustibil de brichetă. Cuprinși de panică, vagabonzii se zbat să-și găsească un pat în adăposturile de noapte, în ciuda noii tuberculoze. Vagoanele de marfă care pleacă din oraș sunt pline ochi. Activiștii sociali afirmă că administrația a ordonat atacurile împotriva cerșetorilor. Afli de toate astea doar aruncând o privire la chioșcul de ziare. Sau intrând într-un taxi cu radioul dat tare. Îți cumperi un acvariu, îl așezi în locul televizorului, și tot ce primești e o șopârlă atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cafenea în dimineața aia, noi am fost cei deștepți. Da, părea o afacere dubioasă care avea să se sfârșească rău de tot, dar atenție - părea o afacere dubioasă care ar fi putut aduce un profit serios. Stăm cu toții în tăcere, ordonându-i domnișoarei Hapciu: Tușește! Ne arde tuturor buza să ne ajute să devenim faimoși. De-aia a umblat Reverendul Fără Dumnezeu la firele tuturor alarmelor de incendiu. Încă din primul ceas petrecut înăuntru. Cel puțin așa i-a spus Pețitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
se apropie. Din spatele draperiilor de pluș, ce mascau intrarea în magazii, vânzătoarele dădeau la iveală covoare persane. Oamenii se repezeau călcându-se în picioare, stârnind un vacarm și o înghesuială de proporții alarmante. Sanda trase fetițele spre ea și le ordonă în grabă: Stați cuminți aici, mă duc să prind un covor. Luana o privi nedumerită, întrebându-se de ce trebuia mama să alerge după un obiect nemișcător, lipsit de picioare. O văzu străduindu-se să-și facă loc, luptându-se din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
norocoși căutară disperați în jur. Unul dintre ei văzu fetițele. Ce faceți aici? O așteptăm pe mama. Și unde e mama voastră? La C.E.C., să scoată bani. O fracțiune de secundă, ochii bărbatului priviră adânc în cei ai Luanei apoi ordonă: Dați-vă la o parte. Covorul acesta e al meu. Nu mă ridic nici moartă, spuse Luana hotărâtă. Întărâtat, fără să mai aștepte ca fetele să se miște, bărbatul prinse de unul din capetele covorului și începu să-l târâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
priveau sfioase, bănuitoare, se măsurau pe furiș. Băieții, mai comunicativi și mai practici, lăsaseră ghiozdanele lângă gard și încinseseră un joc diavolesc de fotbal cu șapca unuia dintre ei. Pe Luana o mâncau tălpile și dacă nu s-ar fi ordonat adunarea nu se știe dacă n-ar fi încercat unul sau două șuturi la poartă. Așezarea în careu stârni o zarvă și mai mare. Bobocii nu știau în ce clasă anume sunt, nu-și cunoșteau învățătorul și colegii, se cramponau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
neprevăzute profesoara îl oprea și striga numele următorului. Pe Luana n-o lăsa să lege decât câteva fraze la sfârșitul cărora îi dădea, invariabil, nota șase. Când eleva Leon veni la școală răcită și începu să tușească, Gheorghița Vrăjitoru îi ordonă, scurt, să înceteze. Luana înghiți în sec dar peste cinci minute tuși iar. Profesoara se răsti enervată: Încetează! Fetei i se înroșiră obrajii, scoase batista și își ascunse fața în ea. Senzația puternică de tuse o sufoca, nu putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
părul în vânt și ochii roșii de plâns. Vreau să vorbesc cu tine, îi spuse lui Renar. Amuțiră cu toții și se uitară la ea ca la o arătare. Renar sări de la masă și se repezi spre fată. Mătușa Vera îi ordonă scurt să rămână pe loc. Sfâșiată de minciună și de reacția neprietenoasă a femeii, Luana simți că va izbucni din nou în plâns. Băiatul privi spre maică-sa și-i spuse simplu: Te rog! Își luă bicicleta și împreună cu Luana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Bariu începu să dea semne că are probleme emoționale. Cunoscându-l, de-acum, foarte bine, Luana știu că el intrase într-o relație amoroasă care-i crea instabilitate și nesiguranță. Se schimbase, devenise neatent și irascibil, încetinise ritmul alert și ordonat de muncă pentru ca, în final, întârziind și bâlbâindu-se îngrozitor, să rateze o întâlnire cu un client ce putea aduce companiei un contract important. Doamna Noia fusese avansată asistent manager și prin prisma noii funcții îl însoțea la fiecare întâlnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
despre care nu dăduse nici un detaliu, pe acela cu ideea "Veber" ori pe acela cu antiperspirantul "Hombre". Pe amândoi îi considera la fel de buni. O cerere căreia, firesc, Abel Nost se grăbi să i se supună, punând mâna pe telefon și ordonându-i lui Bariu să-și miște fundul cât mai repede și să vină imediat la București împreună cu miraculoasa blondă. Directorului general i se tăiaseră picioarele. Nici acum nu-și revenise. Cum să i se înfățișeze acestui om, un colos în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Împins spre sud-est și, purtat de curenți puternici, a mers În derivă mai multe zile până când a eșuat printre vestitele recifuri din preajma țărmului stâncos de la Nusa Perdo. Acoperit de un vechi privilegiu care-i Îngăduia să jefuiască epavele, sultanul a ordonat pe loc flotei sale, alcătuite din câteva corăbioare, să strângă tot ce nu se scufundase din Nan Sing. Înfuriată din pricina acelei intruziuni, autoritatea olandeză din Batavia a cerut Înapoierea Încărcăturii și i-a ordonat sultanului să se supună legii olandeze
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]