1,401 matches
-
prin scrisoarea austriacului Baron Bodeus din 8.V.1917, mi s-au pus la dispoziție 12 dintre clopotele mai vechi ale capitalei. De la Antrepozite, unde între timp erau adunate în vederea transportării în străinătate, am obținut, prin sprijinul numitului delegat, de origină din Sibiu, 18 clopote din capitală, în afară de cel al Mitropoliei și altele neridicate încă la acea dată. Clopotele salvate au fost ascunse la Poliție și apoi depuse la Muzeul de Artă Națională, de unde, la timp de pace, s-au ridicat
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
întreaga înscenare a fost rânduită de însuși Tantiloff, reprezentantul șef al bulgarilor din România. Din prima depoziție consemnată, a lui Ciorăneanu aflăm că o mai veche cerere a bulgarilor de a li se restitui moaștele, ce pretindeau a fi de origină bulgară, a fost respinsă de mareșalul Mackensen. Apoi, se istorisește cum, pe la ora 3 dimineața, sergentul de pază de la Mitropolie a fost ademenit de un soldat bulgar să-i arate drumul spre un lazaret din împrejurime, cum, sub amenințarea cu
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
ca în act să se prevadă numai o declarațiune de război, către Austria, era pur și simplu dintr-un simțămânmt de delicatețe față de rege. Pentru el, era deja un mare sacrificiu să consimtă a lua armele împotriva patriei sale de origină. Eram siguri că a doua zi după ce vom ataca Austria, Germania va sări în ajutorul aliatei sale, dar preferam, ca o chestiune de delicatețe față de monarh, ca Germania să fie aceea care ne va declara nouă război, așa încât regele nostru
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Mai ales că poezia română nu prea a fost tradusă, ea a fost mereu "trădată", vorba dictonului clasic. Poezia mi se pare a fi funciarmente intraductibilă, dar prin traduceri (bune) se poate obține într-o altă limbă decât cea a origina(r/l)ului ceea ce se cheamă "ați face o idee" de ea, un fel de sosie cu care intrăm în relații, mai mult sau mai puțin afectuoase, cu un fel de ignoranță față de ceea ce e în sine și pentru sine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în special Moscova, împreună cu alte familii de oameni în vârstă, care, fiind originari din Basarabia, făceau propagandă în favoarea dușmanului. Învinuită de simpatii comuniste și supusă unei verificări discrete era și o femeie, Anastasia Ulea, impiegat de mișcare la Atelierele Nicolina, originară din Bălți. Cu timpul, cazuistica s-a îmbogățit. S-au întocmit liste întregi cu persoane suspecte din cadrul serviciului C.F.R., despre care se solicitau detalii suplimentare, iar într-o rubrică separată se consemna motivul suspiciunii. De la Atelierele Nicolina proveneau doar patru
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
celebre, regina Caterina de Medici, mai sus menționată, utilizând tutunul contra mi-grenelor și papa Gregorio XIII, vindecat acum patru secole cu zeamă de tutun de o boala gravă, "fără leac", pentru gloriile medicale ale vremii. Tutunul, planta din familia Solanacee, originară din "Indiile occiden-tale", a fost încadrată de botanistul suedez Carl von Linné în specia "Nicotiana tabacum", Linné fiind cel care, la 1735, folosește pentru prima oară termenul de "nicotină". În încadrarea tutunului, botanistul suedez s-a folosit de numele diplomatului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
început a fost foarte prețuit. Între 1829 și 1835 a depus o vie activitate, care l-a consacrat ca pionier al științei românești 11. A fost medic șef al miliției între 1833 și 1853 și 1858-1861. Retras în patria de origină, nu a uitat Moldova, care îl adoptase și căreia îi consacrase cei mai frumoși ani. Ca profesor de științe naturale la Academia Mihăileană, Czihak a fost cel dintâi autor al unui manual de învățământ științific de istorie naturală scris în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
ochii mei lua proporțiile unei ființi extraordinare, supraumane. O, da ! Era fără îndoială atunci cel mai mare om al Moldovei. Poet tânăr, recunoscut și sărbătorit de toți, el a dezgropat limba noastră de sub dărâmăturile trecutului, i-a redat frumuseța ei originară și a adus-o la cinste într-o lume care uitase s-o vorbească; el a fost cel dintăi care a înduioșat inimile noastre prin versul lui dulce și limpede curgător ca izvorul de la munte; el simboliza într-un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
târâtori spre mine. Era Gavril Buzatul, vestitul călău, care spânzurase sub Mihai Sturdza vreo 20 de hoți condemnați la moarte. El însuși fusese condemnat la moarte și iertat numai pentru că primise să îmbrățoșeze gingașa meserie de călău. Era țigan de origină, avea o figură hâdă38, neagră, lustruită, încrețită de bătrânețe și ochii lui mari care îi ardeau în cap ca niște cărbuni aprinși îi dădeau un aer de o înspăimântătoare ferocitate. Sluga, cuconașule, îmi spuse el așezându-se, fără să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și puțini trandafiri. Iată povestea încuscrirei mele cu arta. Eram un copilandru de 16 ani și viitoarele musteți întârziau de a răsări, în ciuda nerăbdărei mele. Peste drum de casa noastră părintească din Folticeni locuia un medic, Ion Diaconovici, bucovinean de origină, care, neavând copii, înfiasă o nepoată a sa din Cernăuți. Ea trebuie să fi fost cu vreo 7-8 ani mai mare decât mine și era natural să nu fiu eu tocmai un ideal pentru dânsa, căci eram prea crud ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
venit pe rădăcinile unor vițe americane, iar gândacul din Colorado prin importuri, tot din America, de cartofi. Dar, evident, omul e mai vinovat atunci când ajută “turismul” speciilor În mod conștient, crezând că face bine. Și iar exemple. Zambila de apă, originară din Amazonia, a găsit În Congo un mediu prielnic, mai ales lipsit de factori limitativi și a făcut ce nu Îndrăznise acasă: a invadat râurile până la blocarea navigației. Europeanul nu putea trăi În Australia fără vânătoare de iepuri; și a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
acestor femei și lubricitatea lor furioasă În intimitatea unor legături de cele mai multe ori anonime, cu amanți ocazionali și foarte rar de oarecare durată, cât și promiscuitățile În care se complac, ar putea demonstra, mai degrabă, acea tentație a lor străveche, „originară“, cum pre tinde Biblia, spre ruina și pierderea de sine; gustul lor, iscat din curiozitatea pomenită, de a se apleca și [a] privi, pe după marginea prăpastiei fizice și morale care ne Înconjoară, Înspre abisul și neantul ființei noastre și mai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
strat de nuiele, iar pe podeaua de pămînt o fată citea Vărul Basilio de Queirós. De Îndată ce am Început să vorbim, fata a Început să plîngă, descriindu-și viața ca un „calvar“, ca și cînd ar fi În iad. Biata fată, originară din regiunea Amazonului, se dusese la Cuzco, unde a aflat veștile proaste și unde i s-a spus că va fi trimisă Într-un loc mai bun, unde se va vindeca. Spitalul din Cuzco nu era În nici un caz perfect
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
două zile în drum spre țară. Pr. Anton Demeter (din jurnalele Pr. Anton Demeter, în Arhiva provinciei) 15. PR. ALOIS DONEA autobiografie În viața civilă mă numesc Donea Alois, fiul lui Anton Donea, originar din Adjudeni și Varvara n. Lupu, originară din Rotunda. M-am născut la 20 iulie 1922 la Mircești - Iași, unde tatăl meu era dascăl catolic. Aici am făcut cele 7 clase primare, după care, în septembrie 1936 am început școala la Hălăucești. În 1942 noiembrie 1, am
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
că au sosit pe lume trei miei. Vestea m-a umplut de o bucurie irațională și îndepărtată, aproape că nu mai vedeam nămeții de zăpadă de la fereastră. Dorul meu de casă i-a topit instantaneu. Eleonora este doctorandă în antropologie, originară dintr-un sat din Oltenia de sub munte, rămas în caietele Școlii Sociologice din Bucuresti, interesând generații succesive de etnografi. Eleonora îmi povestește despre calul trecut peste mormântul celor bănuiți că ar fi strigoi sau despre preparatele vrăjitorești făcute de bunica
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
alături de el o asistentă medicală. După doctorul Balint a fost repartizat aci doctorul Svetoslav Serghievschi, care și el pleacă la 1 noiembrie 1961, prin transfer la Călărași. Îi urmează tânăra absolventă a facultății de medicină din Cluj, doctorița Viorica Ceaușu originară din Râmnicul Vâlcea. Ea a ocupat postul până la 1 octombrie 1965, după care a fost adus doctorul Hans Zillmann, originar din Mediaș, păstrând postul până la 15 septembrie 1969 când se transferă la Săliște. Acestuia i-a urmat doctorița Oxenia Dima
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Pastia (mai târziu "Teatrul Caragiale"). Dar până la restaurarea de acum zece sau cincisprezece ani, interiorul său lăsa mult de dorit, ceea ce lămurește sensul denumirei de "Grajdul Sidoli" cu care ieșenii designau de obicei acest local, atât pentru a-i aminti origina, cât și pentru a-i caracteriza starea materială. Galeria, unde ne duceam noi se întindea, circular, deasupra lojilor. Fiind îndeobște slab iluminată, spectatorii pe care-i adăpostea se bucurau de o umbră favorabilă și familiară, grație căreia rămâneau, pentru cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
s-ar resimți, poate. Și ar fi păcat. În viață nimic n-are mai mult preț decât iluziile; nici adevărul, care totuși trebuie să rămâie mobilul principal al întregei noastre activități. Credința într-un viitor strălucit al Iașului își are origina în trecutul lui bogat. Să nu ne înșelăm însă... Istoria nu se repetă întotdeauna. Sunt lucruri care se întâmplă o dată, o singură dată. În istoria civilizației umane, Renașterea, de pildă, a fost un fenomen unic, definitiv. După epoci tulburi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
putea spune cu orgoliu: "nouă nu ne-a pus nimeni condeiul în mână", adică inițierea noastră în materie de jurnalism ne-am făcut-o singuri, prin propriile noastre mijloace, poate (cine știe!) din cauza vreunui vițiu psihic, a unei tare de origină obscură (căci sunt convins că un om "normal", psihic și moralmente normal, adică bine echilibrat în toate, moderat, decent, prudent, nu poate fi sau deveni un bun ziarist). E adevărat că, în ce mă privește, înclinația aceasta precoce n-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
numai cînd am descoperit cum fuge timpul. Zeii nu sînt decît protestul Împotriva morții noastre umane. Trebuie să recunoaștem În ei o formă de egoism și de amînare. Muntele În aproape toate destinele de excepție din lumea greacă există la origină un munte, chemat de exemplu Citeron, unde a fost abandonat la naștere Oedip, sau Pelion, unde Înțeleptul centaur Chiron l-a crescut și l-a educat pe Ahile, pe Iason și pe Asclepios. De fapt, cel mai potrivit nume e
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
sînt goale, repetă unii cu Încăpățînare și tristețe, În vreme ce Don Quijote, fericit și eroic, pornește, scoțînd un strigăt de triumf, spre altă moară de vînt. Îndoielile ca și iluziile se Întîlnesc În vîrful piramidei. Zeul liniștii, Harpocrate, era, se crede, de origină egipteană. În Grecia și la Roma statuia lui era de obicei așezată la intrarea templelor, aceasta putînd să Însemne și invitația de a nu vorbi În templu, dar și de a nu vorbi despre zei altceva decît ce permit legendele
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
sau grecofoni și locuiau sau nu În Istanbul, dar erau de origine evreiască. Așa este cazul negustorului- cămătar din Bucureștiul lui Caragea Vodă (1812-1818) imaginat de Nicolae Filimon În Ciocoii vechi și noi, și anume chir Costea Chiorul, „evreu de origină, dar trăit și naturalizat printre fanarioți”, care-i „Împrumuta pe toți junii [boieri], luându-le dobânzi nespuse” <endnote id="(657, p. 57)"/>. Pe la 1700, de pildă, din condica de venituri și cheltuieli a lui Brâncoveanu Vodă rezultă că mulți dintre
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
slav, care a lăsat urme temeinice în toponimie, încă de la începuturile existenței sale - cu mici excepții− și pînă în secolul al XVII-lea. Cancelariile Moldovei au folosit exclusiv slavona ca limbă pentru redactarea documentelor. în aceste împrejurări multe toponimice de origină românească au fost traduse și, datorită prestigiului documentului scris, s-a impus în limba română. Astfel, susțin specialiștii, este foarte posibil ca toponimul Răcoasa să fi devenit Racova. Mărturii scrise pentru Moldova și pentru Valea Racovei sunt foarte târzii. Cel
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
la o vârstă care nu reclamă conștiința civică și nici responsa- bilitatea politică. „De câte ori ieșeam de la școală, iscăleam toți da, și fiecare de mai multe ori... De mici aveam sen- timente civice în orașul meu natal !” De la bun început excesul originează într-o experiență infantilă și evident deformatoare a politicului. Al treilea episod vizează un joc crud, o distracție cupidă care-i amuză pe măturătorii nocturni. Jocul presupune încolțirea unui animal și lovirea sa repetată din toate părțile ceea ce provoacă teroarea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
au un suport realist, ele sunt circumstanțiate de amenințarea pe care i-o adresează han- giului un fost angajat, amenințare căreia i se dă curs. Naratorul îi încredințează personajului anamneza psihozei sale, istoricul nevrozei fiind recuperabil până la evenimentul în care originează, și anume gesticulația amenințătoare a unui hamal. Gestul lovirii care nu se materializează și nu lovitura ca atare provoacă criza și punctul de inflexiune traumatic în existența băiatului de prăvălie. Nu violența concretă, ci violența latentă, emblematizată în gestul care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]