3,686 matches
-
ora treisprezece, nu eram decât la litera E. Am coborât în bucătărie și mi-am făcut un sandvici cu creson. Delicios, dar trebuie să cureți bine cresonul, altfel capeți o boală atroce pe care doar cresonul o poate provoca, o oroare de care mori suferind ca un martir. Astfel de informații fac din creson ceva remarcabil. E la fel ca peștele acela japonez, fugu, care înseamnă pentru sashimi ceea ce înseamnă ruleta rusească pentru jocurile de societate. Mă întorsei la repertoar. Mâncând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
are trucul său mai mult sau mai puțin dezgustător: să înghiți uleiul dintr-o cutie de sardele înainte de a merge la o băută, sau să-ți căptușești stomacul cu două aspirine dizolvate în apă ori în ulei de măsline. -Ce oroare! -În vreme ce nouă ne este suficient că suntem împreună. Totul se petrece ca și cum am transforma șampania în intensitate în chiar clipa în care o bem. -Cum să analizezi un fenomen așa de straniu? -Nu știu. Să mai golim o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
în gură. N-am mâncat niciodată atâta la micul dejun ca în vila aceasta. Excelența somnului contribuia cu siguranță la asta. Îmi decoram cu dulceață a enșpea felie de pâine prăjită când băgai de seamă că Sigrid mă fixa cu oroare, având în mâini o misivă deschisă. -Vreo veste proastă? întrebai cu o voce care suna fals. -Cine ești? Cum de nu mă gândisem ? Pesemne că zbirii îi revelaseră adevărul sub formă epistolară. Dar ce fel de adevăr? -Sigrid, doar știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
strecoare prin urechea unui ac decît unui om bogat să intre în rai". Privind lucrurile din această perspectivă, voiam să fiu bun și credeam că a fi sărac este un lucru bun. Dar voiam și să fiu bogat pentru că aveam oroare de sărăcie. Aceste conflicte interioare m-au măcinat mult timp, deși știam că atîta vreme cît valorile sînt în disconcordanță nu voi ajunge nicăieri. În cele din urmă am făcut o încercare de a deveni bogat. Așa cum se întîmplă de
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
pentru păstrarea cuceririlor: privite cu atenție, nu va rămîne unul care să fie rezonabil sau just. Trebuie, spune acest om rău, să stîrpiți neamul principilor care domneau înaintea cuceririi voastre: putem citi, oare, asemenea precepte fără să ne înfiorăm de oroare și de indignare? Aceasta înseamnă să calci în picioare tot ce e mai sfînt în lume; să comiți, pentru un interes, toate crimele posibile. Cum! Dacă un ambițios a reușit, prin violență, să pună mîna pe statul unui principe, va
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nu întîrziați prea mult cu răzbunarea. Machiavelli este de acord cu acte asemănătoare vecerniciilor siciliene, ori teribilului masacru din noaptea Sf. Bartolomeu, cînd s-au comis fapte de o cruzime ce a înfiorat omenirea. Pentru acest monstru nu contează deloc oroarea crimelor, ci numai să fie săvîrșite într-o manieră care să impună poporului, care să-l înfricoșeze prin amintirea lor. Motivul invocat de autor este că ideile se sting mai repede pentru mulțime, decît amintirile cu privire la cruzimile necesare și continue
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
asasina. Iată cum înțelege Doctorul în Crimă să facă inocente acțiunile cele mai negre și mai vinovate: îndulcind termenii. Grecii aveau obiceiul de a se servi de perifraze atunci cînd vorbeau despre moarte, pentru că nu puteau suporta, fără o secretă oroare, tot ceea ce ideea trecerii are mai înfricoșător. Machiavelli perifrazează crimele deoarece inima lui, revoltată împotriva spiritului, n-ar putea digera așa, crudă execrabila morală pe care el o propovăduiește. Ce trist este ca unui om să-i fie rușine să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a măcelărit. Asemenea fapte ne revoltă dacă le găsim în istorie, dar sîntem indignați să le vedem povestite într-o carte care trebuie făcută pentru instruirea principilor. Cruzimea și barbaria sînt adesea fatale oamenilor, de aceea cei mai mulți dintre ei au oroare de ele; dar principii, pe care providența i-a așezat atît de departe de destinele obișnuite, au cu atît mai puțină aversiune cu cît nu au a se teme de ele. Deci, acelora care trebuie să guverneze ar trebui să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
-lea pînă la începutul celui de-al XV-lea, vedem numai cruzimi, răzvrătiri, violențe, coalații făcute să se distrugă una pe alta, uzurpări, asasinate, într-un cuvînt: un enorm șir de crime la care, numai gîndindu-te, te simți cuprins de oroare. Dacă, urmînd exemplul lui Machiavelli, am hotărî că trebuie să detronăm dreptatea și omenia, am zdruncina atunci din temelii tot universul, invazia de crime reducînd în scurt timp acest continent la o vastă pustietate. Tocmai nedreptățile și barbaria principilor Italiei
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
care ei nu le-au cunoscut niciodată și de care condiția lor îi pune la adăpost: cum ar simți ei impozitele care-i copleșesc pe oameni? privațiunea tineretului țării, pe care o suportă recruții? acele maladii contagioase care devastează armatele? ororile luptelor și asediile, încă mai ucigătoare? suferința răniților, cărora sabia dușmană le-a retezat cîte unul din membre, singurele instrumente ale muncii și existenței lor? durerea orfanilor, care au pierdut, prin moartea tatălui, singurul sprijin al sărăciei și neputinței lor
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
teologi de-a lungul secolelor, dar asupra cărora vor reveni și importanți scriitori, precum Papini, Borges, Mario Brelich etc. Secole de-a rândul, participarea lui Iuda la Cina de Taină și împărtășirea sa cu trupul și sângele Domnului a provocat oroare în lumea teologilor creștini. Oroare stârnită de faptul că, încă din momentul întemeierii, banchetul pascal va fi fost întinat de prezența unui trădător. Aici mă declar întru totul de acord cu poziția lui Klauck. De vreme ce grupul celor doisprezece s-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dar asupra cărora vor reveni și importanți scriitori, precum Papini, Borges, Mario Brelich etc. Secole de-a rândul, participarea lui Iuda la Cina de Taină și împărtășirea sa cu trupul și sângele Domnului a provocat oroare în lumea teologilor creștini. Oroare stârnită de faptul că, încă din momentul întemeierii, banchetul pascal va fi fost întinat de prezența unui trădător. Aici mă declar întru totul de acord cu poziția lui Klauck. De vreme ce grupul celor doisprezece s-a constituit din timpul vieții lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
poziția lui Klauck. De vreme ce grupul celor doisprezece s-a constituit din timpul vieții lui Isus, nefiind o inovație tardivă a evangheliștilor, era absolut normal ca Iuda să fi participat la Cină de la început până la sfârșit, împărtășindu-se din darurile consacrate. „Oroarea” faptului respectiv ține de atitudinea subiectivă a exegeților, nu de faptul în sine. Din moment ce Isus a considerat normală împărtășirea lui Iuda, de ce ne-am arăta noi revoltați? Chiar dacă există ambiguități și aici (Marcu și Matei lasă deschisă posibilitatea plecării trădătorului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
revoluționară” a vulgatei legată de Evanghelia lui Iuda. Kasser traduce tendențios printr-un imperativ. Isus i-ar porunci lui Iuda să-i jertfească trupul carnal, pentru a declanșa mecanismul mântuirii universale. Or, textul spune simplu: Iuda îi va depăși în oroare pe toți ceilalți apostoli-preoți, care practică jertfa euharistică (respinsă de Isus gnostic), tocmai pentru că el îl va jertfi pe Isus Însuși. Într-un context dogmatic antisacrificial, antieuharistic precum cel al apocrifei noastre, e aberant să se înțeleagă pasajul altfel. Iuda
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nivel inferior, în universul sublunar. De asemenea, el se află „mai presus” de ceilalți apostoli, dar, încă o dată, nu pentru că ar fi avut parte de o inițiere specială, ci pentru că-l va sacrifica pe Însuși Isus - altfel spus, va duce oroarea sacrificiului până la ultima consecință. Realizatorii ediției National Geographic nu pot fi acuzați de impostură intelectuală. Ei au fost într-un fel duși de valul publicității și al prejudecăților într-o bună măsură. Deocamdată, în condițiile în care o ediție a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
despre o frumusețe încarnate în timp. A le reproduce însă la ora actuală este un anacronism. A pretinde să le întinerești, a le adapta la nevoile timpurilor noi e încă și mai rău: un asemenea efort nu poate naște decât orori”. La fel, Părinții Bisericii sunt „frumoși și admirabili” în contextul vieții și epocii lor. A-i „actualiza” după gusturile noastre prin ședințe de lifting pseudo-intelectual ar constitui o adevărată barbarie. Prin urmare, von Balthasar nu înțelege să trezească fantome ale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sălășluiește doar o bătrână vrăjitoare, nu mai este înscris pe nici o hartă și nu mai are nici un nume, dar a fost cândva un loc în care s-au întâmplat multe, un loc al bucuriei și al iubirii, dar și al ororilor, tristeților și suferințelor fără seamăn. Aici mă lasă bunul Dumnezeu să mai trăiesc, înconjurată mai mult de cei plecați decât de cei vii. Da, am plecat într-adevăr pe urmele tatei dar, ca să fiu sinceră, nu amintirea lui este cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
M-am bucurat că am putut să o alăptez până la un an și s-a dovedit un copil sănătos și ascultător. Era lipsă de cadre medicale, am urmat în grabă o formație și am devenit soră la spitalul în care ororile războiului erau, cu zi ce trecea, mai vizibile, mai cumplite. Lipseam de acasă zile întregi, iar fetița rămânea în grija unei vecine deoarece prezența mea la spital devenise indispensabilă. Veneam acasă doar să mă spăl, să mă schimb și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lor. În oribilele interminabile minute, în care cred că un timp mi-am pierdut cunoștința, am auzit vorbele : "Devușca malencaia..." Deci Minodora era prea micuță pentru a satisface poftele lor bestiale. Scăpase de ceea ce era cel mai oribil din toate ororile : violul copilului sub ochii mamei imobilizate. Am rostit o mulțumire Celui de Sus. O mulțumire că ne scutise de această amarnică probă. Nu bănuiam ce va urma. Dar, bunul Dumnezeu m-a mai ocrotit încă de una din cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fapte a căror grozăvie nu o puteam imagina, dar pe care trebuie să le aflu până la capăt, orice ar fi să fie. Ai dreptate. O confidență, sau chiar mai mult decât atât. Un fel de vidare a amărăciunii lăsate de ororile pe care le-am trăit. Într-adevăr nu am povestit nimănui până acum toate întâmplările astea. M-a oprit oare o falsă pudoare sau nu am găsit auditoriul demn să afle și capabil să înțeleagă și te-am așteptat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
am găsit auditoriul demn să afle și capabil să înțeleagă și te-am așteptat pe tine ? Dacă vrei, uite o să continui. Asta a fost unul din episoadele dramatice, poate cel mai dramatic pentru că era la începutul unui lung șir de orori inimaginabile. După un alt lung răstimp m-a trezit o mângâiere umedă și caldă pe obraz. Alături de Minodora, care mă veghea la căpătâi, era un câine, un câine enorm care era mare cât un vițel, te rog să mă crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
dat de înțeles gazdelor că va rezolva problema după vizită, acasă. Își freca mâinile; abia aștepta... Cum să arunci caietul? izbucnește profundul. Cum să?... Tata își toarnă cenușă pe cap, contrazice opinia stilaților amabili cu privire la deșteptăciunea mea: Știți, are o oroare de cărți și caiete. Când le vede, le-ar da foc. Noi ne rugăm la Dumnezeu să termine câteva clase, că poate-l angajăm la Spații Verzi, la Salubritate, știți... Să tundă iarba, să plimbe gunoiul... Avem pe cineva acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
că tatăl tău era specialist în sfinți. Tatăl tău, da, tatăl tău, care înjura, invocând sfinți, de credeai că toată istoria omenirii aparține doar sfinților. Da, tatăl tău, iubitul care le spunea, angelic de drăgălaș, securiștilor: Știți, copilul ăsta are oroare de cărți și caiete. Când le vede, le-ar da foc. Noi ne rugăm la Dumnezeu să termine câteva clase, că poate-l angajăm la Spații Verzi, la Salubritate, știți... Să tundă iarba, să plimbe gunoiul... Avem pe cineva acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Irak. Privit la televizor pare scos din filmele turnate prin 1994. Pe viu înțelegi ce e de înțeles pe unde ești. Prin prismă realității e gol, trist și mare. Fantezist, se văd luminile bombardamentelor în noapte, flăcări și exploziile rotunde. Orori: oamenii se omoară între ei. Lumea e în continuă schimbare. Trebuie înțelese punctele de vedere, urmărite evenimentele logic, pentru a nu pierde din vedere realitatea. În trecut, (moștenit pe cale genetica și astăzi) oamenii prețuiau puterea, vitejia, chiar și hoția datorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
grav de sub control, nu mai era demult în limitele normalului. Priveliștea aceea grozavă îl scăldase-n toate spaimele și-i suci cu totul mintea. Aproape că nu mai putea respira; tot aerul îi devenise înăbușitor. Covârșit de un sentiment de oroare crescândă, indescriptibilă și de neîndurat, scoase la iveală în grabă, dintr-un ungher dosnic al încăperii, un ciocan - sau dracu’ știe ce era - și, presimțind parcă cum măreața oglindă se clatină pe tronul ei, în încercarea lui de a se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]