2,371 matches
-
latine heterofone, care au dat în alte limbi romanice tot șase cuvinte heterofone: > "saint" „sfânt”, > "sein" „sân”, > "sain" „sănătos”, > "ceint" „încins”, > "cinq" „cinci”, > "seing" „semn”, toate pronunțate [sɛ̃]. De altfel, aceasta este una din cauzele caracterului etimologic predominant al ortografiei franceze, dat fiind că s-a simțit nevoia de a diferenția măcar în scris omonimele. De aceea, în general, omonimele nu sunt și omografe, dar sunt și din acestea, de exemplu "pêche" „piersică” și "pêche" „pescuit”.
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
a fost atrasă de profesiunea de actriță după ce l-a văzut pe Rudolph Valentino în filmul din 1921 "Cei patru călăreți ai apocalipsului", respectiv pe Mary Pickford în filmul, din același an 1921, "Micul lord Fauntleroy", și și-a schimbat ortografia numelui după personajul „Bette” din opera lui Honoré de Balzac, "La Cousine Bette". A fost încurajată de mama ei, care dorise de asemeni să devină actriță. A studiat la Academia Cushing în Ashburnham, Massachusetts, unde l-a întâlnit pe viitorul
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
mii de orfani, au fost înființate "șcearșki" (comunități), în care copiii de toate vârstele supravegheați de cadre didactice voluntare erau educați în spirit socialist. În același timp, au fost eliminate gradele din armată, precum și regulile academice în artă. Gramatica și ortografia au fost simplificate, iar lupta ideologică împotriva prejudecăților și convingerilor religioase a luat avânt. Regimul a depus rapid eforturi majore în domeniul învățământului public. Sub conducerea lui Anatoli Lunacearski, comisariatul poporului pentru educație a publicat un decret prin care declară
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
repetatele copieri ale manuscriselor de către copiștii târzii care, este de presupus, nu aveau nici cele mai vagi cunoștințe de limbă dacă. Deformarea menționată pare evidentă în câteva cazuri. Totuși lucrarea lui Dioscorides a fost, în general, îngrijit redactată, cu o ortografie relativ corectă. Despre identitatea celui de al doilea autor de la care ne-au rămas nume de plante din limba dacilor, Pseudo-Apuleius, există prea puține informații. Coloman Vaczy înclină să creadă că el ar fi Lucius Apuleius Madaurensis, autorul Apologiei și
Denumiri dacice de plante medicinale () [Corola-website/Science/302479_a_303808]
-
II, adică la aproximativ un secol după ce Dioscoride scrisese lucrarea sa. Dacă datarea este corectă, numele dace de plante ar fi putut să fi fost adunate chiar de pe teritoriul Daciei Traiane. Lucrarea, așa cum ajuns la noi, este scrisă neglijent, cu ortografia adesea stâlcită și cu greșeli de copiere. La fel ca în cazul transcrierii numelor de plante din limba dacă prin literele alfabetului grecesc nici la transcrierea lor prin literele alfabetului latin nu a avut cum să fie posibilă o redare
Denumiri dacice de plante medicinale () [Corola-website/Science/302479_a_303808]
-
O ortografie fonemică (numită uneori și ortografie fonetică) este o ortografie care stabilește o relație regulată între forma scrisă și forma pronunțată, în sensul că aplicînd un set de reguli generale orice cuvînt scris poate fi pronunțat corect și orice cuvînt vorbit
Ortografie fonemică () [Corola-website/Science/302243_a_303572]
-
O ortografie fonemică (numită uneori și ortografie fonetică) este o ortografie care stabilește o relație regulată între forma scrisă și forma pronunțată, în sensul că aplicînd un set de reguli generale orice cuvînt scris poate fi pronunțat corect și orice cuvînt vorbit poate fi scris corect, fără
Ortografie fonemică () [Corola-website/Science/302243_a_303572]
-
O ortografie fonemică (numită uneori și ortografie fonetică) este o ortografie care stabilește o relație regulată între forma scrisă și forma pronunțată, în sensul că aplicînd un set de reguli generale orice cuvînt scris poate fi pronunțat corect și orice cuvînt vorbit poate fi scris corect, fără a memora grafia fiecărui
Ortografie fonemică () [Corola-website/Science/302243_a_303572]
-
forma scrisă și forma pronunțată, în sensul că aplicînd un set de reguli generale orice cuvînt scris poate fi pronunțat corect și orice cuvînt vorbit poate fi scris corect, fără a memora grafia fiecărui cuvînt în parte. Cea mai simplă ortografie fonemică este aceea care prezintă o corespondență unu la unu între grafeme și foneme. În practică, însă, unele ortografii fonemice folosesc și secvențe solidare de cîte două (mai rar trei) caractere pentru a nota un singur fonem; de exemplu în
Ortografie fonemică () [Corola-website/Science/302243_a_303572]
-
pronunțat corect și orice cuvînt vorbit poate fi scris corect, fără a memora grafia fiecărui cuvînt în parte. Cea mai simplă ortografie fonemică este aceea care prezintă o corespondență unu la unu între grafeme și foneme. În practică, însă, unele ortografii fonemice folosesc și secvențe solidare de cîte două (mai rar trei) caractere pentru a nota un singur fonem; de exemplu în limba maghiară digraful "sz" reprezintă fonemul unic . Și invers, unele ortografii fonemice notează secvențe de două sau mai multe
Ortografie fonemică () [Corola-website/Science/302243_a_303572]
-
între grafeme și foneme. În practică, însă, unele ortografii fonemice folosesc și secvențe solidare de cîte două (mai rar trei) caractere pentru a nota un singur fonem; de exemplu în limba maghiară digraful "sz" reprezintă fonemul unic . Și invers, unele ortografii fonemice notează secvențe de două sau mai multe foneme cu cîte un singur simbol; de exemplu în silabarul japonez katakana caracterul コ reprezintă secvența de două foneme . Avantajul practic evident al ortografiilor fonemice este că pot fi învățate foarte ușor
Ortografie fonemică () [Corola-website/Science/302243_a_303572]
-
digraful "sz" reprezintă fonemul unic . Și invers, unele ortografii fonemice notează secvențe de două sau mai multe foneme cu cîte un singur simbol; de exemplu în silabarul japonez katakana caracterul コ reprezintă secvența de două foneme . Avantajul practic evident al ortografiilor fonemice este că pot fi învățate foarte ușor, atît de către vorbitorii nativi, cît și de către străini, și că sînt mai ușor de folosit în practică decît ortografiile care se abat mult de la relația regulată dintre pronunție și grafie. În schimb
Ortografie fonemică () [Corola-website/Science/302243_a_303572]
-
japonez katakana caracterul コ reprezintă secvența de două foneme . Avantajul practic evident al ortografiilor fonemice este că pot fi învățate foarte ușor, atît de către vorbitorii nativi, cît și de către străini, și că sînt mai ușor de folosit în practică decît ortografiile care se abat mult de la relația regulată dintre pronunție și grafie. În schimb o ortografie fonemică trebuie să țină pasul cu evoluția pronunției limbii și deci necesită actualizări mai frecvente, în timp ce o ortografie etimologică este foarte stabilă și nu se
Ortografie fonemică () [Corola-website/Science/302243_a_303572]
-
este că pot fi învățate foarte ușor, atît de către vorbitorii nativi, cît și de către străini, și că sînt mai ușor de folosit în practică decît ortografiile care se abat mult de la relația regulată dintre pronunție și grafie. În schimb o ortografie fonemică trebuie să țină pasul cu evoluția pronunției limbii și deci necesită actualizări mai frecvente, în timp ce o ortografie etimologică este foarte stabilă și nu se modifică aproape deloc cu trecerea secolelor. Un alt dezavantaj al ortografiilor fonemice este că sînt
Ortografie fonemică () [Corola-website/Science/302243_a_303572]
-
mai ușor de folosit în practică decît ortografiile care se abat mult de la relația regulată dintre pronunție și grafie. În schimb o ortografie fonemică trebuie să țină pasul cu evoluția pronunției limbii și deci necesită actualizări mai frecvente, în timp ce o ortografie etimologică este foarte stabilă și nu se modifică aproape deloc cu trecerea secolelor. Un alt dezavantaj al ortografiilor fonemice este că sînt greu de construit și aplicat în cazul limbilor care au dialecte diferite între ele din punct de vedere
Ortografie fonemică () [Corola-website/Science/302243_a_303572]
-
grafie. În schimb o ortografie fonemică trebuie să țină pasul cu evoluția pronunției limbii și deci necesită actualizări mai frecvente, în timp ce o ortografie etimologică este foarte stabilă și nu se modifică aproape deloc cu trecerea secolelor. Un alt dezavantaj al ortografiilor fonemice este că sînt greu de construit și aplicat în cazul limbilor care au dialecte diferite între ele din punct de vedere fonologic, așa cum este engleza, sau în cazul familiilor de limbi care în mod tradițional folosesc în comun un
Ortografie fonemică () [Corola-website/Science/302243_a_303572]
-
limbilor care au dialecte diferite între ele din punct de vedere fonologic, așa cum este engleza, sau în cazul familiilor de limbi care în mod tradițional folosesc în comun un sistem de scriere ideografic, așa cum este chineza. Limba română are o ortografie în mare măsură fonemică, cu puține abateri. Ortografiile limbilor sîrbă și hindi sînt foarte apropiate de o ortografie fonemică ideală. Alte limbi cu ortografii preponderent fonemice sînt: albaneza, armeana, bulgara, ceha, estona, finlandeza, georgiana, italiana, maghiara, neerlandeza, poloneza, sanscrita, spaniola
Ortografie fonemică () [Corola-website/Science/302243_a_303572]
-
punct de vedere fonologic, așa cum este engleza, sau în cazul familiilor de limbi care în mod tradițional folosesc în comun un sistem de scriere ideografic, așa cum este chineza. Limba română are o ortografie în mare măsură fonemică, cu puține abateri. Ortografiile limbilor sîrbă și hindi sînt foarte apropiate de o ortografie fonemică ideală. Alte limbi cu ortografii preponderent fonemice sînt: albaneza, armeana, bulgara, ceha, estona, finlandeza, georgiana, italiana, maghiara, neerlandeza, poloneza, sanscrita, spaniola, turca etc. Între limbile ale căror ortografii se
Ortografie fonemică () [Corola-website/Science/302243_a_303572]
-
familiilor de limbi care în mod tradițional folosesc în comun un sistem de scriere ideografic, așa cum este chineza. Limba română are o ortografie în mare măsură fonemică, cu puține abateri. Ortografiile limbilor sîrbă și hindi sînt foarte apropiate de o ortografie fonemică ideală. Alte limbi cu ortografii preponderent fonemice sînt: albaneza, armeana, bulgara, ceha, estona, finlandeza, georgiana, italiana, maghiara, neerlandeza, poloneza, sanscrita, spaniola, turca etc. Între limbile ale căror ortografii se abat mult de la o ortografie fonemică se numără engleza, chineza
Ortografie fonemică () [Corola-website/Science/302243_a_303572]
-
tradițional folosesc în comun un sistem de scriere ideografic, așa cum este chineza. Limba română are o ortografie în mare măsură fonemică, cu puține abateri. Ortografiile limbilor sîrbă și hindi sînt foarte apropiate de o ortografie fonemică ideală. Alte limbi cu ortografii preponderent fonemice sînt: albaneza, armeana, bulgara, ceha, estona, finlandeza, georgiana, italiana, maghiara, neerlandeza, poloneza, sanscrita, spaniola, turca etc. Între limbile ale căror ortografii se abat mult de la o ortografie fonemică se numără engleza, chineza, franceza, araba, ebraica etc. Limba română
Ortografie fonemică () [Corola-website/Science/302243_a_303572]
-
abateri. Ortografiile limbilor sîrbă și hindi sînt foarte apropiate de o ortografie fonemică ideală. Alte limbi cu ortografii preponderent fonemice sînt: albaneza, armeana, bulgara, ceha, estona, finlandeza, georgiana, italiana, maghiara, neerlandeza, poloneza, sanscrita, spaniola, turca etc. Între limbile ale căror ortografii se abat mult de la o ortografie fonemică se numără engleza, chineza, franceza, araba, ebraica etc. Limba română are o ortografie preponderent fonemică, dar prezintă și numeroase excepții. Printre acestea se pot menționa următoarele: Adesea, din comoditate, mai ales în lucrările
Ortografie fonemică () [Corola-website/Science/302243_a_303572]
-
sînt foarte apropiate de o ortografie fonemică ideală. Alte limbi cu ortografii preponderent fonemice sînt: albaneza, armeana, bulgara, ceha, estona, finlandeza, georgiana, italiana, maghiara, neerlandeza, poloneza, sanscrita, spaniola, turca etc. Între limbile ale căror ortografii se abat mult de la o ortografie fonemică se numără engleza, chineza, franceza, araba, ebraica etc. Limba română are o ortografie preponderent fonemică, dar prezintă și numeroase excepții. Printre acestea se pot menționa următoarele: Adesea, din comoditate, mai ales în lucrările destinate publicului larg, termenul "ortografie fonetică
Ortografie fonemică () [Corola-website/Science/302243_a_303572]
-
sînt: albaneza, armeana, bulgara, ceha, estona, finlandeza, georgiana, italiana, maghiara, neerlandeza, poloneza, sanscrita, spaniola, turca etc. Între limbile ale căror ortografii se abat mult de la o ortografie fonemică se numără engleza, chineza, franceza, araba, ebraica etc. Limba română are o ortografie preponderent fonemică, dar prezintă și numeroase excepții. Printre acestea se pot menționa următoarele: Adesea, din comoditate, mai ales în lucrările destinate publicului larg, termenul "ortografie fonetică" este utilizat în locul celui de "ortografie fonemică". În sens strict, cele două sînt totuși
Ortografie fonemică () [Corola-website/Science/302243_a_303572]
-
o ortografie fonemică se numără engleza, chineza, franceza, araba, ebraica etc. Limba română are o ortografie preponderent fonemică, dar prezintă și numeroase excepții. Printre acestea se pot menționa următoarele: Adesea, din comoditate, mai ales în lucrările destinate publicului larg, termenul "ortografie fonetică" este utilizat în locul celui de "ortografie fonemică". În sens strict, cele două sînt totuși diferite: o ortografie fonetică notează sunete, iar una fonemică notează foneme. Cum un fonem se poate manifesta fonetic prin mai multe alofone (de a căror
Ortografie fonemică () [Corola-website/Science/302243_a_303572]
-
franceza, araba, ebraica etc. Limba română are o ortografie preponderent fonemică, dar prezintă și numeroase excepții. Printre acestea se pot menționa următoarele: Adesea, din comoditate, mai ales în lucrările destinate publicului larg, termenul "ortografie fonetică" este utilizat în locul celui de "ortografie fonemică". În sens strict, cele două sînt totuși diferite: o ortografie fonetică notează sunete, iar una fonemică notează foneme. Cum un fonem se poate manifesta fonetic prin mai multe alofone (de a căror existență vorbitorii în general nu sînt conștienți
Ortografie fonemică () [Corola-website/Science/302243_a_303572]