2,477 matches
-
lui Eminescu și a lui Slavici. La sfârșitul anului 1871 primul comitet va fi înlocuit cu altul, în fruntea căruia se află Ion I. Bumbac, antijunimist înfocat. Discuțiile din interiorul societății au loc mai ales în chestiuni de limbă și ortografie. Ele sfârșesc în cele din urmă cu victoria partidei favorabile Junimii, fapt consfințit de sărbătorirea care, în 1882, este organizată în onoarea societății ieșene și a „Convorbirilor literare”, iar în 1910 de omagierea lui Titu Maiorescu. R.j. reprezintă unul
ROMANIA JUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289315_a_290644]
-
Judecătoriei din Câmpulung. A semnat și Traducătorul sau Un vechi deputat. Fire agitată, plină de orgolii, R., turmentat de ideile mari pentru care se războiește, își spune părerea, cu vehemență, în chestiuni felurite, de la „sufragiul universal” și „legea rurală” până la ortografie și fonetică, el fiind un zelator ireductibil al lui Heliade (Statua lui Heliade, 1882). Nu s-a împăcat cu ideea înscăunării unui domnitor străin (Principe străin sau domn român, 1863). Una dintre broșurile lui politice, Partidul liberal progresist și viitorul
RUCAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289395_a_290724]
-
intitulat Modeste încercări poetice, „originale și traducțiuni” (1873). Sunt aici versificările unui amator, care, propunându-și nici mai mult nici mai puțin decât să elibereze poezia din „sclavia rimei”, scrie adesea în versuri albe. În traduceri se folosește, obstinat, de ortografia italienizantă propusă de Heliade. A tălmăcit din Schiller, dar și din alți autori, de pildă „din liricele” lui Athanasie Christopoulos. Creația cea mai cunoscută a lui R., Vânătorul Carpaților, având ca model poemul lui Schiller Cântecul clopotului, este și cea
RUCAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289395_a_290724]
-
rol de conducător al mănăstirii fondate de el însuși și pentru a răspunde cerințelor considerate de el obligatorii pentru o cultură monastică potrivită cu viziunea lui, Cassiodor a compus cîteva opere pe care le enumeră în prefața la tratatul Despre ortografie, scris la sfîrșitul vieții. în scrierea acestor opere, el s-a inspirat, pe cît posibil, din literatura greacă și a desfășurat o intensă activitate de traducere a textelor grecești (în general, încredințată colaboratorilor săi), coordonînd copierea și difuzarea scrierilor lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ale căror concepte sînt ilustrate cu ajutorul unor exemplificări din scriitori greci și latini, însă cultura sacră rămîne tot timpul preponderentă în raport cu orice altă formă. Aceleași intenții îl animă pe Cassiodor și atunci cînd compune un scurt și sintetic Tratat de ortografie (De orthographia), scris chiar la sfîrșitul vieții; tratatul devenise necesar pentru că monahii erau tot mai des lipsiți de educația elementară, semn al decăderii culturii și al întoarcerii Italiei la barbarie. Bibliografie. Pentru Chronica: MGH, Auct. Antiquiss.: Chron. minora 2, 1894
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
hula: “Interesul poartă fesul”. Altii-s celorlalți reversul: “Își fură singuri căciula”. *** Unuia care-și afișează erudiția A citit mii de volume ; Cică toate, câte-n lume - Nu și “cartea” cea sfătoasă: Șapte anișori de-acasă. *** Unui condeier corigent la ortografie Chiar și când e agramat Condeieru-i tare-n sfat: “Numai cel care nu scrie E as la... ortografie”. Referință Bibliografică: DIN CINCI ÎN CINCI (II) - CATRENE EPIGRAMISTICE / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2256, Anul VII, 05 martie
CATRENE EPIGRAMISTICE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381310_a_382639]
-
citit mii de volume ; Cică toate, câte-n lume - Nu și “cartea” cea sfătoasă: Șapte anișori de-acasă. *** Unui condeier corigent la ortografie Chiar și când e agramat Condeieru-i tare-n sfat: “Numai cel care nu scrie E as la... ortografie”. Referință Bibliografică: DIN CINCI ÎN CINCI (II) - CATRENE EPIGRAMISTICE / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2256, Anul VII, 05 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gheorghe Pârlea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
CATRENE EPIGRAMISTICE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381310_a_382639]
-
care ar putea fi la fel de bine și una cu româna - are în vedere elementele țigănești tradiționale și pe cele anglo-americane actuale. Multe dintre elementele țigănești din argourile maghiare sînt cele intrate și în română, chiar dacă originea le e mascată de ortografie și de adaptarea fonetică și mai ales morfologică specifică fiecărei limbi: gádzsó / gagiu, csór / a ciordi, lóvé/ lovele, piál / a pili, kajál / a hali etc. Articolul cuprinde o constatare interesantă asupra argoului francez: dacă în 1929 Dauzat considera că în
Vecinătăți argotice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15002_a_16327]
-
național, de unde și atenția acordată limbii literare și folclorului. Chiar de la întemeiere J. s-a preocupat de chestiuni ortografice, reușind să impună, prin Maiorescu, un sistem de scriere care, îmbunătățit de autorul lui în câteva rânduri, se află la baza ortografiei actuale. Continuând campania începută de Al. Russo și concomitent cu V. Alecsandri, A.I. Odobescu și B.P. Hasdeu, junimiștii s-au opus latinismului, contribuind, într-o măsură hotărâtoare, prin studiile și articolele lui Maiorescu, Quintescu, Negruzzi, Lambrior, la înlăturarea lui. Reunind
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
adolescenți, cei mai mulți elevi de liceu, care participă la redactarea revistei, au oferit conducerea periodicului tânărului Al. Macedonski. Poetul se retrage însă după apariția primului număr, nefiind de acord cu „latinismul” excesiv al grupării. Era mai curând o tendință italienizantă în ortografia și limbajul acestor începători, între care se numără Demetru G. Ionnescu (Take Ionescu), Grigore Andronescu, George I. Ionescu, I.P. Niculescu, Paul Pârvulescu, Paul Scorțeanu și Barbu Păltinianu. Ei sunt prezenți cu versuri modeste, influențate de literatura pașoptistă și de poeții
REVISTA JUNIMEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289223_a_290552]
-
4): „În latină, «anticrist» înseamnă «care este împotriva lui Cristos». Cuvântul «anticrist» nu vrea să spună, așa cum au înțeles unii «cel care trebuie să vină înaintea (ante) lui Cristos», altfel spus, cel după care Cristos trebuie să vină: etimologia și ortografia arată că nu acesta este sensul; nu, anticristul este cel care se împotrivește lui Cristos”. Forma „Antechristus” este atestată la scriitorii creștini de limbă latină încă din secolul III. Se pare că forma cu e era mai plăcută auzului romanilor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cu e era mai plăcută auzului romanilor, ca fiind mai armonioasă decât cea cu i. Acrostihul 41 din Instrucțiunile lui Commodian se intitulează De Antechristi tempore și nu De Antichristi... Există, până în vremea lui Augustin, numeroase mărturii care atestă această ortografie, respinsă fără drept de apel de autorul operei De ciuitate Dei. Motivația lui Augustin este și a noastră: forma cu i ne pare cea mai justă și mai practică, contrar tradiției limbii franceze. Cu toate acestea, de fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Anticrist, nu o face decât pentru a o respinge în cele din urmă, afirmând că adevăratul nume al acestuia va fi descoperit de însuși Dumnezeu la vremea potrivită. În orice caz, el înclină mai mult către varianta Teitanos, insistând pentru ortografia greacă a numelui; Lateinos nu îl atrage prea mult. Dimpotrivă, Lateinos pare preferat de Hipolit (Christ. 49). Nimic nu dovedește totuși că Latinus de la Commodian ar fi altceva decât un simplu adjectiv desemnând etnia împăratului. . O listă de argumente plauzibile
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
românilor, cultivarea limbii și încurajarea încercărilor literare în limba română, organizându-se conferințe și șezători în care se citeau și se analizau producțiile literare ale membrilor societății. Adunările generale aveau ca tematică limba și istoria românilor. De asemenea, problemele de ortografie completează lista subiectelor frecvent discutate. În 1845-1846 va fi redactată și difuzată revista manuscrisă săptămânală „Ziorile pentru minte și inimă”, care, distribuită gratuit școlilor românești, va capta repede interesul în principalele orașe transilvănene. Deviza sub care apărea era „Numai cultura
SOCIETATEA DE LECTURA AURORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289753_a_291082]
-
atât prin demonstrarea latinității limbii române, cât și prin expunerea metodică și inteligibilă a modului de învățare și folosire corectă a acesteia. Colaborând la Elementa linguae daco-romanae sive valachicae (1780), concepută de Samuil Micu, Ș. sistematizează materialul și expunerea, simplifică ortografia etimologizantă. În prefață (scrisă în latinește, care e și primul său text publicat), el amintește pe scurt procesul formării limbii române, curat latinească la început, dar alterată de influențe străine, în special după impunerea slavonei ca limbă oficială și de
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
p. 250. 84. Vezi Contribuțiuni la studiul cronicelor muntene, București, p. 250. 85. Vezi Nicolae Iorga, „Cronicele muntene”, extras din Analele Academiei Române, Mem. Secț. Ist., seria II-a, tom. XXI, București, 1899; Iorga reproduce „redacția bălăcenească” în forma (și cu ortografia) păstrată de Cronica lui Gheorghe Șincai (acea copie făcută de Vasile Vlad în 1780 după un text prescris de Samuil Micu, la Viena, cu zece ani înainte). 86. Editat tot de Nicolae Iorga. 87. Citez după Anton Maria del Chiaro
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Astfel, George Ranetti, sub pseudonimul Cyrano, publica în mod curent scenete și versuri. Iscălind Bel-Ami, V. Scânteie tipărește schițe umoristice facile pe tema infidelității feminine, câteodată și versuri. O țintă predilectă este simbolismul. În Literatura noastră Rodolphe ironizează „Literatorul” și ortografia lui, iar Supărarea poetului, semnată Răstoacă, este o parodiere a procedeelor simboliste, la fel ca și versurile iscălite Raicu ori Clak-Ston. D. M.
SCAIETELE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289529_a_290858]
-
Comentarea și corectarea unor fragmente din compunerile elevilor, din răspunsurile lor orale la lecții și, chiar, din conversațiile particulare cu profesorul au o eficiență mai mare decât exercițiile - uneori artificiale - în care se urmărește o problemă. Fixarea unei reguli de ortografie și formarea deprinderii corespunzătoare se înfăptuiesc prin exercițiu organizat și prin practica spontană a scrierii, în împrejurări multiple și variate. Pe de altă parte, nu toate faptele de ortografie au nevoie de o fixare intenționată și organizată. În mod normal
Fixarea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor ortografice la lecţia de limba română. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Bacal Victoria () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1135]
-
artificiale - în care se urmărește o problemă. Fixarea unei reguli de ortografie și formarea deprinderii corespunzătoare se înfăptuiesc prin exercițiu organizat și prin practica spontană a scrierii, în împrejurări multiple și variate. Pe de altă parte, nu toate faptele de ortografie au nevoie de o fixare intenționată și organizată. În mod normal, nu pot face obiect de lecție specială fixarea regulilor individuale și deprinderile care se constituie pe baza unei singure reguli particulare sau pe baza unor reguli generale, fie mai
Fixarea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor ortografice la lecţia de limba română. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Bacal Victoria () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1135]
-
în textul dat, înlocuirea unor termeni, trecerea unor cuvinte de la o formă gramaticală la alta etc. De orice factură ar fi, exercițiile de dictare sau autodictare nu au eficiență dacă nu sunt analizate și corectate, de fiecare dată, greșelile de ortografie și punctuație comise. „Exercițiile gramaticale sunt manifestări ale unor jocuri inteligente. Orice joc se desfășoară după reguli dinainte stabilite. Enunțul oricărui exercițiu gramatical conține obligatoriu condițiile rezolvării acestuia. Precum jucătorul, elevul trebuie să stăpânească anumite cunoștințe pentru a se angaja
Fixarea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor ortografice la lecţia de limba română. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Bacal Victoria () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1135]
-
TRANZACȚIUNI LITERARE ȘI ȘTIINȚIFICE, revistă apărută la București, bilunar, de la 15 februarie 1872 până la 28 februarie 1873, sub conducerea lui D. Aug. Laurian și Șt. C. Michăilescu; va fuziona cu „Revista contimporană”. Datorită lui D. Aug. Laurian, publicația adoptă o ortografie latinizată, ceea ce îi atrage criticile „Convorbirilor literare”. Prospectul, după ce face o apreciere critică a stării sociale și a politicianismului care împiedică libera dezvoltare a culturii, vede remediul „ignoranței și mizeriei” în puterea științei și a cugetării. Acțiunea de educare prin
TRANZACŢIUNI LITERARE SI STIINŢIFICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290243_a_291572]
-
Darwin), s-a avut în vedere tot ceea ce putea ajuta progresului material și dezvoltării culturii în Transilvania. Dezbaterile filologice se raportau și ele la problema națională: Atanasie M. Marienescu o urmărea discutând semnificația numelui „latin”, iar periodicul o susținea prin ortografia sa latinizantă (criticată deja de Titu Maiorescu la 1868, în Limba română în jurnalele din Austria) și prin răspunsul lui Iosif Vulcan la adresa poziției maioresciene. Dar, înțelegând importanța unificării limbii literare, după 1884 T. va adopta ortografia Academiei Române. Până la 1900
TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290242_a_291571]
-
o susținea prin ortografia sa latinizantă (criticată deja de Titu Maiorescu la 1868, în Limba română în jurnalele din Austria) și prin răspunsul lui Iosif Vulcan la adresa poziției maioresciene. Dar, înțelegând importanța unificării limbii literare, după 1884 T. va adopta ortografia Academiei Române. Până la 1900 s-a publicat foarte puțină beletristică: versuri de Dimitrie Bolintineanu și Zaharia Boiu, stihuri inspirate de Războiul de Independență din 1877-1878, drama Constantin Brâcoveanu a lui D. Bolintineanu. O rubrică literară apărea târziu, cu doi-trei ani înainte de
TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290242_a_291571]
-
problemele culturale, sub influența lui Titu Maiorescu și a revistei „Convorbiri literare”. Orientarea projunimistă s-a făcut simțită mai ales în chestiunea ortografică și a limbii literare. T. a fost, împreună cu „Telegraful român”, una din primele gazete care au adoptat ortografia fonetică propusă de Titu Maiorescu și au combătut etimologismul sau prezența în stilul publiciștilor din Transilvania a unor construcții străine de spiritul limbii române. Rodnică a fost acțiunea și în domeniul literaturii. În articolul-program din primul număr, articol scris probabil
TRIBUNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290263_a_291592]
-
T. purcede la restabilirea textului antumelor. Face o analiză minuțioasă a elementelor care pot contribui la definitivarea formelor, atestând subtile cunoștințe de limbă, încearcă să detecteze sensurile care ar sprijini o opțiune sau alta a poetului. Combate cu argumente actualizarea ortografiei în texte, intervențiile în punctuație, rectificarea particularităților regionale sau a celor strict eminesciene, demonstrând neobosit valoarea și funcția lor poetică. Precizează apoi criteriile după care va opera „restituirea caracterului hotărât de poet”. În fragmentele rămase de la T. există numai analiza
TOROUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290231_a_291560]