971 matches
-
chiar din această pricină, fie că au existat mai întâi unele, iar celelalte au luat ființă după aceea și au împrumutat credința de la cele anterioare, împărtășindu-se cu ele în aceeași propovăduire, fără voia lor vor fi părtașe la aceeași osândă. Aici are multă însemnătate ceea ce s-a spus mai sus despre cele ce vor veni: chiar dacă acestea din 81 urmă n-ar lua parte cu nimic la învățăturile demne de osândit, de mai înainte sunt judecate după vechimea lor ca
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
că e bine ceea ce fac ei, neosândindu-și slăbiciunea, ceea ce este dovada celei mai depline orbiri”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, cartea a șasea, în PSB, vol. 41, p. 635) „Cum nu sunt vrednici de toată osânda cei ce și-au făcut nebunește limba atât de dușmănoasă, încât au îndrăznit să spună împotriva lui Hristos cele pe care noi nu suferim să le auzim, ci numai cei ce au un auz ca ei și le pot însuși
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
este Însuși Hristosul a Cărui venire a fost propovăduită de Sfânta Scriptură, dacă Acesta este Hristosul, și nu altul - nu un fiu oarecare, ci Fiul lui Dumnezeu, Cel unic și propriu, ce vor face și ce vor zice și ce osândă vor primi în vremea zilei celei mari cei care, din ignoranță, sunt șovăielnici în credință și încearcă să învețe pe alții să creadă că sunt doi hristoși<footnote Notă Pr. Stăniloae: Sunt vizați aici Nestorie și aderenții lui. Se vede
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
plâns, sau mai cutezătoare, ca să spun mai propriu, de a se înfățișa pe ei drept propovăduitori ai unei învățături potrivnice lui Dumnezeu. Dar aceștia, însușindu-și o astfel de pornire contrară credinței, vor culege ca roadă vrednică de nebunia lor, osânda lor ușor de cunoscut de către toți”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, ep. 12, în PSB, vol. 81, p. 92) „Căci li s-a făcut (ereticilor) limba sabie cu două tăișuri și brici ascuțit care sfâșie sufletele și le trimite
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
aduce la ușa cortului mărturiei, ca să aducă darul Domnului înaintea cortului Domnului, se va socoti ca un vărsător de sânge și sufletul acela va fi nimicit din popor (Lev. 17, 3-4). Așadar e o nelegiuire și întinare ce cade sub osânda vărsării de sânge voința de-a se împreuna cu ereticii în aceleași locașuri și de-a primi comuniunea cu ei. Căci cei ce aduc în afara cortului jertfa pentru păcat, nu săvârșesc jertfa sfântă în locurile sfinte”. (Sf. Chiril al Alexandriei
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
exemplu Liturghia Sfântului Ioan Hrisostom, Vladimir Lossky ne arată că în tradiția patristică, calea apofatică este călătoria spre un Dumnezeu personal. În Liturghia Sfântului Ioan Hrisostom, anterior Împărtășirii, preotul se roagă: „Și ne învrednicește pe noi, Stăpâne, cu îndrăznire fără de osândă, să cutezăm a Te chema pe Tine Dumnezeul Cel ceresc, Tatăl, Și a zice...”. Și Lossky comentează că textul grecesc spune exact: „Dumnezeu din Înalturi pe Care nimeni nu-L poate numi, Dumnezeul apofatic”<footnote Ibidem, p. 32. footnote>. AȘa cum
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
închipuirea de sine, sau slavadeșartă, sau erezia, sau invidia, sau pizma, sau altceva de acestea,se va afla negrija, trândăvia și neîmplinirea din toată inima a po runcilor lui Dumnezeu, de unde vine lipsa iubirii Lui”<footnote Ibidem. footnote>, aceștia vorprimi osânda iadului<footnote Părerile privind raiul și iadul, ca locuri fizice, materiale, concrete, de bu-curie sau de osândă, până la Judecata universală, sunt nuanțate. Părintele Sera-phim Rose, spre exemplu, criticând poziția raționalistă și sceptică a multora dintrecontemporani, insistă în a atribui raiului
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
afla negrija, trândăvia și neîmplinirea din toată inima a po runcilor lui Dumnezeu, de unde vine lipsa iubirii Lui”<footnote Ibidem. footnote>, aceștia vorprimi osânda iadului<footnote Părerile privind raiul și iadul, ca locuri fizice, materiale, concrete, de bu-curie sau de osândă, până la Judecata universală, sunt nuanțate. Părintele Sera-phim Rose, spre exemplu, criticând poziția raționalistă și sceptică a multora dintrecontemporani, insistă în a atribui raiului și iadului locuri materiale, legate de lu mea în care omul trăiește. Teologul francez Jean Claude Larchet
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
în a atribui raiului și iadului locuri materiale, legate de lu mea în care omul trăiește. Teologul francez Jean Claude Larchet consideră că raiulși iadul trebuie înțelese mai degrabă în sens duhovnicesc, mai mult ca stări de fericire sau de osândă spirituală, decât locuri fizice concrete. Nu putem ști însă exactdacă nu cumva sufletele „mutate”, fiind de natură spirituală, trăiesc într-o formăde existență materială pnevmatizată, urmând ca după învierea de obște, atuncicând vor redobândi trupurile, păstrând în ele însele corporalitatea
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
fie în păcate, vor avea răsplățile cuvenite”<footnote Sfântul Grigorie Sinaitul, Capete foarte folositoare în acrostih, în Filocalia, volumul VII, p. 103. footnote>.După această evaluare a faptelor săvârșite în timpul vieții pă-mântești, fiecare suflet își va primi răsplata sau, dimpotrivă, osânda,până la Judecata universală. Aceasta înseamnă acceptarea de cătreconștiință a mărturiilor aduse și supunerea față de evidența lor,tocmai pentru ca sufletul să fie împăcat de această hotărâre, fără ase putea îndoi de justețea ei. Împotriva acestei hotărâri nu se poateface nici un fel
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
a căror convergență istorică o poate descifra etimologia globală. Rom. gând, gânj și jind se împletesc etimologic cu lat. jungó (fr. joindre) „a uni, a lega împreună”, judico (fr. juger), cu sl. sud < sod „judecată; vas, butoi; golf”, cu rom. osândă, fr. songer „a gândi la ceva, a intenționa”; rom. minte cu alb. mend, lat. mens, sl. um, „minte”, mudr „înțelept”, de la modrŭ etc. Cea de a doua cale constă în abordarea limbilor prin prisma categoriilor majore prin care cunoașterea generalizează
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
nici n-ați vrut să-l ascultați și să-l înțelegeți. Sufletul acesta, de lacrimă și melodie, în care voi ați turnat numai amărăciuni iar semnele vremii au prevestit numai furtuni, în clipa asta de început de judecată și de osândă cântă biruitor, pentru toți nevoiașii și toți prigoniții însetați și flămânzi de soare, de adevăr, de dreptate și libertate [...] Nu trece o lume cu voi, Vizanti! Se sfârșește numai un vis rău. Visul rău al țării. Țara asta, pe care
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pluteau întrebări fără răspunsuri. Feciorul Zenoviei, a ridicat capul încet către bătrân, dar nu s-a încumetat să-i cate în ochi. Simțea că în albastru acela dintre pleoape ardea ceva greu de îndurat. Peste mintea limpede, care-și văzuse osânda... s-a lăsat o pâcla groasă și amețitoare. Vorbele Anucăi când a încălecat... spuse în șoaptă: „- Ai să mori mâncat de lup..!“, i s-au înfipt în inimă ca un pumnal. - Ci negureală mai fumărești în tini, măi, Lisandri ?! îl
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
bărbat a adolescentului ce pășește majestuos, cu paltonul pe umeri, prin inima verii, care este chiar sufletul tău. Peste voi se așază, cupolă perfectă, albastrul unui cer de iarnă, căci sus, În tării, unde soarele arde, frigul veșnic pândește cu osânda iernii pe oricare ar cuteza să Îl Înfrunte. Cu foc sau blasfemie și trufie. Deocamdată, Dumnezeu te ocrotește chiar dacă, spre seară, mama ta, decăzută din visul acesta frumos, va constata că paltonul tău a fost dat la Întors și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
în așa ceva e într-adevăr credință și credință poetică! Cine poate spera fără șovăire, plin de credință în speranța sa, că nu o să moară, nu va muri...! Și în orice caz, osândiții lui Dante trăiesc în istorie și, ca atare, osânda lor nu e tragică, nu este tragedie divină, ci comică. Deasupră-le și-n pofida osândei lor, Dumnezeu surâde ...] O vulgaritate! Și totuși pasajul cel mai tragic din corespondența tragică a lui Mazzini e cel datat 30 iunie 1835 și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de credință în speranța sa, că nu o să moară, nu va muri...! Și în orice caz, osândiții lui Dante trăiesc în istorie și, ca atare, osânda lor nu e tragică, nu este tragedie divină, ci comică. Deasupră-le și-n pofida osândei lor, Dumnezeu surâde ...] O vulgaritate! Și totuși pasajul cel mai tragic din corespondența tragică a lui Mazzini e cel datat 30 iunie 1835 și în care spune: „Toată lumea moare: Romagnosi a murit, a murit Pecchio, și Vitorelli pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
viață, toată suflarea Moldovei la tine se-nchină, în dansul pământului e zâmbetul rece pe față. Venim la tine ca la un Dumnezeu, să-ngenunchem pe corabia de cer sângeroasă, Din sabia ta curge un sânge albastru de Promoteu Peste osânda țăranului întoarsă pe oază. Venim la tine, ai milă de toți cei flămânzi, bolnavi și plini de-ntuneric căci pământul mai iartă fărâme de nopți și seacă în trecerea calmă aerul sferic. Venim la tine cu sufletul-chin, din trupul nostru
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
De n-aș ști Elena Marin Alexe De n-aș ști că mâna-Ți blândă Mă cuprinde și mă ține Aș simți o grea osândă Cuibărindu-se în mine Și în gânduri întristarea Loc și-ar căuta degrabă Iute-ar fugări cântarea Uscând verdele de iarbă Aș rămâne-nsingurată Căutând prin lacrimi cerul Inima-mi abandonată Ți-ar disprețui misterul Dar în brațele divine Simt iubirea
De n-a? ?ti by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83306_a_84631]
-
că mai ba! Discipolii ți-i nimerești la întâmplare: buni sau nemernici, inteligenți sau idioți... Tu, Fată a Vânătorului, dreptate aveai: florile din preajma ta și din poiana cu arborele în formă de candelabru chaldeean s-ar fi sufocat, aici în osânda suficienței, a stupidității indiferente... Balada culeasă de la Vânătorul O'Piatră cel cu care vibrez în chip surprinzător cu greu va fi învoită și cu greu va avea acces la priceperea semenilor mei... Îl trezi din cugetarea-i aparte directorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ce a împins-o în așa ticăloșenie. Trist. Însă e și mai trist, e rușinos ca atunci când i se cere a se rosti în privința stării ce i s-a creat, atunci când e chemată a-și spune și ea părerea asupra osândei nedrepte dar nerevocabile ce i s-a dat, să fie reprezentată, să se rostească prin graiul unei haite netrebnice de oameni fără nume sau cu nume furat, fără merite, fără nici o garanție de legătură cu pământul țării, fără nici un pic
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
decorații și recompense naționale actele celei mai negre trădări? Acești călăi ai Alianței izraelite se apropie dar de noi fără a spune ce vor și ne spun de-a dreptul prin foile lor, redijate de greci și de jidani: "Iată osânda de moarte! Ce ne dați să vă lăsăm cu suflet? Am scos pîn-acum a cincea parte a pământului României în vânzare prin emiterea de bani de hârtie. Mai rămân moșiile particulare, cele răzășești, meseriile si negoțul în orașele Țării Românești
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
esclame, nu fără mîndrie: Două lovituri de stat s-a făcut în România, una de Cuza și Cogălniceanu pentru a împroprietări țăranii români, alta de roșii pentru împămîntenirea ovreilor. Alăturarea pur și simplu a unor asemenea două antiteze ar cuprinde osânda roșilor în istoria României, ca a unor oameni cari au deschis porțile unei epoce cu mult mai triste, mai umilitoare, mai scârboase decât epoca fanarioților. Ce însemnează aceste amenințări cu soarta chedivului și cu lovitura de stat? Sânt într-adevăr
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Depistabile la Aaron sunt primele reflexii herderiene ale ideii că limba exprimă spiritualitatea colectivă a popoarelor. "Întunerecul neștiinței cu care se-acoperi țara rumânească din pricina tristelor întâmplări ale răsboaelor din afară și din lăuntru, se îngroșă și mai mult cu osânda aceea grozavă a limbei slavone" (Aaron, 1835, p. xii). Limba slavonă, infiltrată în biserica românească, și mai apoi în întreaga cultură română înainte de întemeierea statului, prin "atingerea cu bulgarii", a alterat sufletul latin al limbii române. O mare victorie s-
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a fost răstignit Hristos ? Unul L‑a defăimat pe Hristos, spunându‑I : — Dacă Tu ești Hristosul, mântuiește‑Te pe Tine și pe noi. Dar celălalt, certându‑l, i‑a zis : — Nu te temi tu de Dumnezeu, de vreme ce ești În aceeași osândă ? Noi, după dreptate primim ce ni se cuvine după faptele noastre, dar Acesta nici un rău n‑a făcut (Luca 23, 39‑41). De aceea Dumnezeu Îngăduie ca unii oameni nevinovați să sufere, ca să fie spre folosul celor răzvrătiți, chiar dacă cei
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
mai poate greși. Dumnezeu nu pune inter‑ dicții, nu ne silește să alegem binele, ci ne recomandă norme dătătoare de viață. „Nu ne silește Dumnezeu, Cel prisositor de bun (la bine), ca nu cumva siliți fiind și neascultând, mai mare osândă să avem”56. El nu violentează libertatea per‑ soanelor care pot alege Între a trăi În afara lui Dumnezeu sau În comuniune cu El. Astfel, iubirea Lui rămâne tot timpul În stare de jertfă. Dar omul nu‑și poate odihni sufletul
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]