723 matches
-
mult. Se numește soluție fiziologică sau izotonică o soluție care are aceeași presiune osmotică cu a lichidelor din organism, în jur de 300 mOsm/L. corespunzând unui punct crioscopic de -0o.56 C. La temperatura corpului se realizează o presiune osmotică aprox de 5500 mmHg sau 7.6 atm. Deoarece în organism principalul ion cu acțiune osmotică este Na+ putem realiza soluții izotonice folosind 9 g ClNa/L. O soluție cu o presiune osmotică mai mare se numește hipertonă, iar o
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
lichidelor din organism, în jur de 300 mOsm/L. corespunzând unui punct crioscopic de -0o.56 C. La temperatura corpului se realizează o presiune osmotică aprox de 5500 mmHg sau 7.6 atm. Deoarece în organism principalul ion cu acțiune osmotică este Na+ putem realiza soluții izotonice folosind 9 g ClNa/L. O soluție cu o presiune osmotică mai mare se numește hipertonă, iar o soluție cu o presiune mai mică-hipotonă. Suspendate în soluții hipertone celulele vor pierde apă, în timp ce în
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
La temperatura corpului se realizează o presiune osmotică aprox de 5500 mmHg sau 7.6 atm. Deoarece în organism principalul ion cu acțiune osmotică este Na+ putem realiza soluții izotonice folosind 9 g ClNa/L. O soluție cu o presiune osmotică mai mare se numește hipertonă, iar o soluție cu o presiune mai mică-hipotonă. Suspendate în soluții hipertone celulele vor pierde apă, în timp ce în soluții hipotone vor câștiga apă, starea de hidratare a acestora depinzând deci de variațiile presiunii osmotice. Presiunea
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
presiune osmotică mai mare se numește hipertonă, iar o soluție cu o presiune mai mică-hipotonă. Suspendate în soluții hipertone celulele vor pierde apă, în timp ce în soluții hipotone vor câștiga apă, starea de hidratare a acestora depinzând deci de variațiile presiunii osmotice. Presiunea osmotică ce guvernează repartizarea apei în organism nu reprezintă o forță prin care moleculele de apă tind să scape din interiorul corpului, ele fiind de fapt atrase unele de altele anihilând forța de scăpare. Astfel, deși de o parte
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
mai mare se numește hipertonă, iar o soluție cu o presiune mai mică-hipotonă. Suspendate în soluții hipertone celulele vor pierde apă, în timp ce în soluții hipotone vor câștiga apă, starea de hidratare a acestora depinzând deci de variațiile presiunii osmotice. Presiunea osmotică ce guvernează repartizarea apei în organism nu reprezintă o forță prin care moleculele de apă tind să scape din interiorul corpului, ele fiind de fapt atrase unele de altele anihilând forța de scăpare. Astfel, deși de o parte și de
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
plasmă și fluidul interstițial au loc prin intermediul pereților vaselor capilare alcătuiți dintr-o membrană care spre deosebire de cea celulară este mai permeabilă pentru majoritatea ionilor și a moleculelor mici, dar relativ impermeabilă pentru proteine. Datorită acestui fapt în comparație cu presiunea hidrostatică, cea osmotică are o importanță relativ redusă în aceste schimburi, exceptând presiunea osmotică realizată de proteinele plasmatice numită presiune coloidosmotică sau oncotică. Starling în 1896 interpretează schimburile de lichide dintre plasmă și fluidul interstițial ca o interrelație între presiunile hidrostatică și oncotică
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
dintr-o membrană care spre deosebire de cea celulară este mai permeabilă pentru majoritatea ionilor și a moleculelor mici, dar relativ impermeabilă pentru proteine. Datorită acestui fapt în comparație cu presiunea hidrostatică, cea osmotică are o importanță relativ redusă în aceste schimburi, exceptând presiunea osmotică realizată de proteinele plasmatice numită presiune coloidosmotică sau oncotică. Starling în 1896 interpretează schimburile de lichide dintre plasmă și fluidul interstițial ca o interrelație între presiunile hidrostatică și oncotică la capetele arterial și venos ale capilarelor (FIG 1.10). Există
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
organici reprezentați de proteine și ionii acizilor organici). Diferența se accentuează în acidozele metabolice (diabet, insuficiența renală, alcoolism) indicând un exces de H+ provenit din alți acizi decât cel carbonic. Na+ și Cl- au un rol important în determinarea presiunii osmotice. Ca2+ ajută la menținerea excitabilității neuro-musculare, participă la contracția musculară, în coagularea sângelui, metabolismul osos alături de fosfați ca și la activarea unor sisteme enzimatice împreună cu Mg2+. Scăderea sa, așa cum se întâmplă în stările de alcaloză respiratorie, datorită legării sale crescute
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
este de 85 µm3 iar suprafața de 125 µm2. Suprafața totală a eritrocitelor atinge 3000 m2. Față de valorile medii ce cuprind cam 60% dintre hematii există în mod fiziologic he32 matii mai mici (microcite) sau mai mari (macrocite). Datorită modificărilor osmotice volumul hematiilor este ușor crescut în sângele venos. Hematiile al căror diametru depășește 12 µm se numesc megalocite și nu se întâlnesc în condiții fiziologice. Când hematiile sunt inegale ca mărime vorbim de anizocitoză. Forma specifică a hematiilor asigură o
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
KHb ↔ K+ + HHb O parte importantă din bicarbonatul format în eritrocite va trece în plasmă în schimbul Cl- fenomen cunoscut ca migrare a clorului ce are rolul de a menține echilibrul electric. Concomitent cu Cl- în eritrocite pătrunde apa datorită efectului osmotic având drept urmare o ușoară creștere a volumului eritrocitelor. Ca urmare a trecerii bicarbonaților în plasmă aici vom găsi 2/3 din CO2 transportat sub această formă iar în eritrocite doar 1/3 cu toate că cea mai mare a parte a acestora
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
Physiol-Chemie", 1905). La lista lucrărilor de hematologie se mai adaugă cea referitoare la "Variațiile clorului în organismul vârlanului ("Cobitis fossilis") în funcție de conținutul în clor al mediului", lucrare apărută în "Pflüger’s Archiv", în 1910. Pe atunci se știa că presiunea osmotică a mediului intern al unor animale marine variază în funcție de cea a mediului extern, dar nu se știa cum se comportă în această privință animalele dulcicole. Călugăreanu a cercetat problema pe exemplare de Cobitis fossilis, unele ținute în apă distilată, altele
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
arătat că schimburile se fac prin tegument, branhii și intestin. Din același cadru al studiilor hematologice fac parte și cercetările fizico-chimice asupra sângelui de Anodonta. Călugăreanu a elaborat un studiu amplu referitor la proprietățile generale ale sângelui acestui lamelibranhiat (presiunea osmotică și conductibilitatea electrica), influența inaniției, a concentrației saline și a suprimării mediului acvatic. El a ajuns la concluzia generală că “membranele externe ale Anodontei sunt permeabile pentru cristaloide și în mod normal ele învoiesc pierderea unei părți din cristaloidele sângelui
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
cantitate mai mare în salivă decât în serul sanguin. Concentrația de Ca este intermediara celei din sângele arterial și venos, iar Na+ se afla în concentrație mai mică. Constituenții anorganici ai salivei, pot influența indirect flora microbiana orala prin, presiunea osmotica, rolul activ sau inhibitor al unor enzime și valoarea potențialului redox. În salivă mai pot apărea următorii compuși organici străini: săruri de mercur și plumb, iod radioactiv, etc. Compușii anorganici ai salivei se remarcă prin existența posibilității combinării unor ioni
Salivă () [Corola-website/Science/307280_a_308609]
-
Presiunea osmotică este presiunea care trebuie să fie aplicată unei soluții pentru a împiedica trecerea solventului în sensul natural de difuzie printr-o membrană semipermeabilă. Presiunii osmotice a unei soluții a unei substanțe îi corespunde o energie potențială osmotică la fel cum
Presiune osmotică () [Corola-website/Science/302247_a_303576]
-
Presiunea osmotică este presiunea care trebuie să fie aplicată unei soluții pentru a împiedica trecerea solventului în sensul natural de difuzie printr-o membrană semipermeabilă. Presiunii osmotice a unei soluții a unei substanțe îi corespunde o energie potențială osmotică la fel cum presiunii hidrostatice a unei coloane de lichid îi corespunde o energie potențială hidrostatică. Presiunea osmotică depinde linear de concentrația componentului difuzabil conform formulei lui van
Presiune osmotică () [Corola-website/Science/302247_a_303576]
-
Presiunea osmotică este presiunea care trebuie să fie aplicată unei soluții pentru a împiedica trecerea solventului în sensul natural de difuzie printr-o membrană semipermeabilă. Presiunii osmotice a unei soluții a unei substanțe îi corespunde o energie potențială osmotică la fel cum presiunii hidrostatice a unei coloane de lichid îi corespunde o energie potențială hidrostatică. Presiunea osmotică depinde linear de concentrația componentului difuzabil conform formulei lui van't Hoff. Echilibrul osmotic este un echilibru dinamic în cadrul celulelor vii, menținând
Presiune osmotică () [Corola-website/Science/302247_a_303576]
-
în sensul natural de difuzie printr-o membrană semipermeabilă. Presiunii osmotice a unei soluții a unei substanțe îi corespunde o energie potențială osmotică la fel cum presiunii hidrostatice a unei coloane de lichid îi corespunde o energie potențială hidrostatică. Presiunea osmotică depinde linear de concentrația componentului difuzabil conform formulei lui van't Hoff. Echilibrul osmotic este un echilibru dinamic în cadrul celulelor vii, menținând constant raportul moleculelor de apă ce intră și ies din celulă.
Presiune osmotică () [Corola-website/Science/302247_a_303576]
-
a unei substanțe îi corespunde o energie potențială osmotică la fel cum presiunii hidrostatice a unei coloane de lichid îi corespunde o energie potențială hidrostatică. Presiunea osmotică depinde linear de concentrația componentului difuzabil conform formulei lui van't Hoff. Echilibrul osmotic este un echilibru dinamic în cadrul celulelor vii, menținând constant raportul moleculelor de apă ce intră și ies din celulă.
Presiune osmotică () [Corola-website/Science/302247_a_303576]
-
pentru hidratare sau ca substituent energetic. Soluția de glucoză 5 % este izotonă și are aceleași utilizări, fiind folosită cel mai adesea. Soluțiile de concentrații mai mari de 5 % (10, 20, 33, 40 %) sunt hipertonice și își găsesc utilitatea ca diuretice osmotice (realizează deshidratare tisulară, foarte utilă în edeme). Pentru a evita efectele nefaste ale hiperglicemiei, de obicei oricărei perfuzii cu glucoză i se adaugă insulină. S. Ifrim "Chimia zahararurilor", 2009
Glucoză () [Corola-website/Science/302110_a_303439]
-
în apă. Metodele de separare a potasiului prin precipitare, uneori pentru analiza gravimetrică, includ metode precum utilizarea tetrafenilboratului de sodiu, acidului hexacloroplatinic și cobaltinitritului de sodiu. Cationii de potasiu sunt importanți în funcționarea neuronilor (creier și nervi) și influențarea echilibrului osmotic dintre celule și lichidul interstițial, cu o distribuție imediată în toate animalele (însă nu în toate plantele, de exemplu algele) de către așa-numita "pompa de Na+/K+-ATP". Potasiul poate fi detectat gustativ deoarece provoacă trei dintre cele cinci senzații
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
de element care trebuie reabsorbită din dietă este preferabil a se situa la nivelul de 1-10 grame de sodiu și 1-4 miligrame de potasiu. Sodiul trebuie reabsorbit în așa manieră încât volumul sanguin să fie constant, la fel și presiunea osmotică; potasiul trebuie absorbit încât să mențină concentrația serului la 4.8 miliechivalente (aproximativ 190 miligrame) per litru. Pompa de sodiu din rinichi trebuie să opereze mereu pentru a conserva sodiul; potasiul trebuie de asemenea conservat, însă pe măsură ce cantitatea de potasiu
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
intestinosolvent), care se descompun în stomac (gastrosolvent) și cu eliberare controlată. Acestea sunt obținute în general prin metode de acoperire (cu înveliș enteric care se dizolvă doar în intestin) sau cu alte metode alternative (tablete matrix sau sisteme de pompe osmotice). De aceea este foarte important să citim prospectul, pentru că aceste medicamente speciale dacă le rupem în două sau le mestecăm, se deteriorează conținutul și nu se eliberează în mod așteptat substanța activă. Prin urmare, în cel mai bun caz, nu
Medicament () [Corola-website/Science/303290_a_304619]
-
poarta denumirea de punct izoelectric, se notează cu pHi, fiind o constantă foarte importantă a proteinelor. Fiecare proteină la punctul izoelectric are un comportament specific, avînd o solubilitate si reactivitate chimică minimă; de asemenea hidratarea particulelor coloidale, vâscozitatea și presiunea osmotică sunt de asemenea minime. Precipitarea proteinei la punctul izoelectric este în schimb maximă, dar nu se deplasează sub influența curentului electric. De obicei valorile punctului izoelectric variază între 2,9 și 12,5 și se determină prin diferite metode: potențiometrice
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
un instrumentar metodologic interdisciplinar în care faptele însele (resursele biobibliografice) se luminează unele pe altele. Faptul, trebuie precizat, nu este inexplicabil. Vasta experiența de cercetare a autorului este vizibilă pretutindeni în lucrare. Dubla formație de filosof și sociolog este valorificată osmotic prin accesarea resurselor interpretative ale genealogiei, istoriei culturii și istoriei filosofiei, deopotrivă ale istoriei ideilor și filosofiei culturii. Profunda cunoaștere a dinamicii culturii noastre, a curentelor deidei, a școlilor de gândire și a dezbaterilor ce au dominat fenomenul modernității românești
Constantin Schifirneț () [Corola-website/Science/311007_a_312336]
-
sunt într-o concentrație în organism de cel puțin 50 mg/kg greutate corporală. Pe când microelementele sunt într-o concentrație de sub 50 mg/kg greutate corporală. Alte funcții are Na (natriul), K (potasiul), care are rolul de reglare a presiunii osmotice prin așanumita „pompă Na/K”, iar funcții plastice au clorul, fierul. Iodul. Unele din substanțele minerale se găsesc în organism într-un circuit, influențându-se reciproc, ca de exemplu sodiul și potasiul care au funcții antagoniste în transmiterea impulsului nervos
Microelement () [Corola-website/Science/311360_a_312689]