1,153 matches
-
și două cară de iarbă pe săptămână". În ce privește spusele că vasluienii deveniseră refractari, că se sustrăgeau ospeției, în afară de adevăr există și destulă exagerare. Gh. Ghibănescu, ca și mine, care am străbătut sat cu sat zona Bârlad-Vaslui-Huși, știm, totuși, cât de ospitalieri deveniseră localnicii care te primeau cu plăcere la masă și la odihnă, chiar pe timp de noapte în casele lor. Apoi, însăși existența atâtor locuri de popas, pentru masă și găzduire mai la toate încrucișările de drum și despre care
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
se „înfrâneze și să se îndrepte"; - ispravnicii să fie de folos preoților ca „să se aleagă din copiii poporănilor, cari se vor socoti vrednici", ca să aibe anagnosti la biserici, scutiți de birurile domnești; - dorința morală a preoțimii de a fi ospitalieră, să nu fie abuzată de autorități slujbașii domnești și amploaiații ispravnicilorcare pretindeau „ca preoții să-i găzduiască în timpul petrecerii lor pe acolo": „dumneta să aperi casăle preoților de această supărare a musafirilor"; - deoarece unii protopopi în loc să „lovească" abuzurile „cu asprimea
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
câștiga amândoi și l-am pune, capricioși, pe arbitru (care aș fi, bineînțeles, eu!) să declame în cinstea noastră, modificându-l puțin, un fragment dintr-un poem în proză, scris (mai încape îndoială?) de mine, la Dolhasca, „Bilele lui Julien Ospitalierul“: „Întâlneam din ce în ce mai multe bile, de dimensiuni variate, irizând culori tandre, având în preajmă-le un aer rarefiat, trandafiriu, mai dulce decât cel pe care îl respiram normal, închizând muzici laice și limpezi, declanșate la cea mai ușoară atingere, în sferele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
loc aparte ca spațiu simbolic de ospitalitatea îi revine morții. O asemenea lucrare de proporții nu putea să ignore personajele și miturile ospitalității; în articole, care constituie adevărate mici monografii, sunt prezentate figuri tipice precum Amfitrion, Filemon și Baucis, Sfinții ospitalieri, Marta, dar și figuri contradictorii precum Don Juan, sau Evreul rătăcitor. Reversul ospitalității, neospitalitatea este ilustrată de figuri precum străinul, fantoma, parvenitul, vampirul, parazitul sau fenomene ca imigrarea, exilul, xenofobia. Scriitori, artiști și filozofi, ca Balzac, Kadare, Klossowski, Dickens, Homer
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
propus de autor de la Odiseea lui Homer la întreaga operă a lui Kafka, cu repere în povestea bătrânilor Filemon și Baucis, în arhitecturile dorinței așa cum se văd ele într-o povestire de Mandiargues și una de Vivant Denon, în spațiul ospitalier al castelului care-l găzduiește pe hoinarul Rousseau, în legenda Sfântului Iulian primitorul în versiunea lui Flaubert, în secretul și constrângerile presupuse de ospitalitate, bine surprinse într-o povestire de Camus, într-un roman de Vercors sau într-unul de
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
poate ascunde Zeus însuși. A nu-l primi și a nu-l găzdui pe străin înseamnă, indirect, a aduce o ofensă zeilor și a le suporta, în consecință, mânia. Aceasta este, în mare, morala poveștii bătrânilor Filemon și Baucis, cuplul ospitalier prin excelență, care i-a inspirat, între alții, pe Odiviu, pe La Fontaine și pe John Dryden, și care îi prilejuiește lui Alain Montandon o frumoasă analiză a teoxeniei. Temă universală, cunoscută în mitologia greacă și romană, dar și în poveștile
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și de pietate, de respect și de bunăvoință". Morala clasică a poveștilor - cei răi sunt pedepsiți, cei buni sunt răsplătiți, se citește astfel în termeni de ospitalitate, cei primitori sunt răsplătiți, cei neprimitori sunt pedepsiți, cu observația că cei mai ospitalieri sunt cei săraci. Considerată în relație cu divinitatea, ospitalitatea își dezvăluie dimensiunea ei sacră și dezvăluie totodată gravitatea actului de neospitalitate. Numeroasele avataruri ale poveștii bătrânilor Filemon și Baucis au marcat imaginarul ospitalității până în timpurile mai recente când această istorie
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
conduce la ea. La Mandiargues, ospitalitatea erotică, asociată morții, - un tânăr francez răpit de niște curtezane va asista la punerea în scenă a unei actrițe japoneze - devine spectaculară și interculturală și pune probleme deosebite ca teatralizarea, estetizare și artializarea morții ospitaliere. Nici experiența de oaspete a lui Jean-Jacques Rousseau nu este lipsită de erotism, dar nu aceasta atrage în primul rând atenția exegetului în capitolul său dedicat oaspetelui și chiar parazitului care a fost, aproape toată viața, autorul Confesiunilor. Modul în
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
este lipsită de erotism, dar nu aceasta atrage în primul rând atenția exegetului în capitolul său dedicat oaspetelui și chiar parazitului care a fost, aproape toată viața, autorul Confesiunilor. Modul în care Rousseau gândește ospitalitatea trădează ambivalența fundamentală a situației ospitaliere. Deși s-a arătat critic față de politețe și de ipocrizia pe care ea o presupune, Confesiunile ni-l dezvăluie pe tânărul Jean-Jacques manifestând o politețe interesată, sau una onestă, de la o situație de ospitalitate la alta. El compară, cu altă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
interesată, sau una onestă, de la o situație de ospitalitate la alta. El compară, cu altă ocazie, ospitalitatea antică, așa cum o cunoaștem în versiune homerică sau biblică, cu cea civilizată, modernă și acordă francezilor, sancționându-i pe elvețieni, calitatea de națiune ospitalieră pentru că "ei primesc mai mulți străini decât orice altă națiune". Multiplele situații de ospitalitate pe care le-a trăit acest oaspete etern îl fac să denunțe, rând pe rând, alienarea în practica ospitalității, ospitalitatea interesată de prestigiul oaspetelui sau practicată
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
atingere, în ocurență, îmbrățișare. Traiectul lui Iulian, vânătorul pervers și sadic, apoi ucigașul fără voie al părinților săi, apoi rătăcitorul penitent și în cele din urmă luntrașul la dispoziția călătorilor, de la crimă la sfințenie este și traiectul între neospitalier și ospitalier, între omul care își descoperă propriul exil și faptul că este un străin chiar pentru el și între cel care se acceptă pe sine, este acasă în el însuși și poate, prin urmare, oferi ospitalitate. Rescriind legenda sfântului patron al
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
celorlalți. Din această perspectivă, autorul Castelului opune spațiului domestic, resimțit ca neospitalier, camera de hotel, care ca spațiu de trecere înseamnă libertate, independență, absență a constrângerilor. Dar pentru cel care crede că "nu ești niciodată destul de singur când scrii", locul ospitalier prin excelență ar fi o pivniță uriașă, izolată de restul casei și în care comunicarea cu ceilalți s-ar limita la prag. Cum Kafka omul resimte ospitalitatea drept plină de contradicții și angoasă, el creează eroi care sunt, în felul
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
raportului dintre identitate și alteritate, atât de actuală, din perspectiva actului de ospitalitate. Deși sprijinită pe o bogată erudiție, cartea se citește cu plăcere și ușurință, fiind ea însăși, pentru a rămâne în terminologia domeniului, un exemplu de stil primitor, ospitalier față de cititorul care acceptă invitația de a-i fi oaspete. Rămânând în locul discret ce îi este rezervat, traducătorul nu poate decât să spere că versiunea sa este la rându-i un act de ospitalitate, față de textul original, de pe o parte
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
că nu există o gazdă bună fără o femeie bună și că în această economie a darului, schimbul de femei este un rit care, chiar dacă nu se înțelege întotdeauna de la sine, este totuși în logica cea mai strictă a economiei ospitaliere. Primirea: datorie și putere În celebrul său Eseu despre dar. Forma și rațiunea schimbului în societățile arhaice 5*, Marcel Mauss a descris exercitarea unor prestații și contra- prestații care domină ciclul schimburilor în societățile "înapoiate", "primitive" sau "arhaice". Este vorba
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Întrebarea rituală a numelui oaspetelui intervine imediat (9.252)76* și dacă Ulise răspunde că sunt ahei care se întorc din Troia, el evită însă să-și spună numele, descendența și țara natală. Când Ulise îl invocă pe Zeus cel ospitalier, Ciclopul îi răspunde că el nu se teme nicicum de zei (9.274-276)77*, impietate surprinzătoare și scandaloasă, care nu prevestește nimic bun, și departe de a le oferi mâncare oaspeților îi devorează cruzi "și-i înșfăcă și, ca pe
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de asemenea îl crescuse de mic pe Eurimah (16.442-444)102* și Penelopa, o crescuse ca pe propria fiică pe Melanto (18.322-323)103*, toate provoacă o dreaptă răzbunare. Crima se întoarce împotriva celor care n-au știut să fie ospitalieri. Ulise îl prevenise pe Ciclop: "n-ai avut parte să mănânci carnea tovarășilor unui netrebnic, că a trebuit să-ți ispășești nelegiuirile, pentru care te-au pedepsit zeii" (9.477-478)104*. Răzbunarea lui Ulise este o restaurare divină: "vedeai bine
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
unuia singur să facă atâtea daruri" (13.14-15)133*. La aceste ambiguități, s-au propus explicații, încă din Antichitate, deoarece acest amestec de suspiciune temătoare și generozitate excesivă n-a trecut neobservat. Cum se împacă imaginea feacienilor, salvatori de naufragiați, ospitalieri, generoși și cea a unui popor inadaptat, izolat de alți oameni, bănuitori și ostili cu străinii? A fost propusă ideea că teama de străini motivează o primirea cu mare risipă care funcționează precum o conjurare a potențialelor pericole pe care
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
la porcarul Eumeu, unul dintre cei mai mizerabili locuitori ai insulei, de o primire reconfortantă și necesară. Ospitalitatea lui Eumeu față de Ulise deghizat se încadrează în tiparul convențional de ospitalitate și are aproape toate elementele, care dovedesc natura generoasă și ospitalieră a acestuia. Eumeu coase o pereche de sandale de piele așezat în fața bordeiului său când Ulise se ghemuiește, poziție înjositoare, fiind atacat și amenințat de câini. Eumeu se repede către oaspetele său și îl roagă să intre, îl conduce în
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
dezvoltă dorința timpului regăsit, a timpului oprit, a timpului recucerit. Cuplul de bătrâni, (de cele mai multe ori fără copii) este cel mai potrivit pentru a primi un fiu necunoscut. Povestea lui Filemon și a lui Beaucis o ilustrează în felul ei: ospitalierul este marcat de bătrânețe. Într-o frumoasă zi, pe înserate..." spune La Fontaine. Dar mai este și un cuplu armonios bucuros de oaspeți și timpul a creat, de-a lungul anilor, această armonie. La fel stau lucrurile cu visul despre
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
colectivitate neospitalieră este, cel mai frecvent, un potop, o inundație, dar și o avalanșă, niște căderi de pietre, o ploaie de sulf și de foc și alte calamități care conduc la distrugerea comunității. Vechiul Testament oferă numeroase exemple ale acestor practici ospitaliere. Abraham însuși trimitea servitori la poartă care să ofere ospitalitate, uneori el însuși se așeza pe prag pentru a-i invita pe străinii care treceau. El oferă astfel îngerilor pe care îi ia drept oameni, apa pentru a-și spăla
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pâine, lapte și brânză. A doua zi o furtună cumplită devastează tot satul, strivit de o stâncă și doar cuplul de bătrâni este cruțat ce către pitic care se transformă în uriaș. În interiorul unei familii întâlnim aceleași opoziții între fiica ospitalieră și soacra neospitalieră, sau între copii ospitalieri și părinți neospitalieri. Și aici, în pozițiile familiale, ființa slabă, izolată, dezarmată este cea face dovadă de generozitate în găzduire. Sfârșitul poveștii inversează situația, avariția celor bogați conduce la ruinarea lor, bunătatea celui
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
o furtună cumplită devastează tot satul, strivit de o stâncă și doar cuplul de bătrâni este cruțat ce către pitic care se transformă în uriaș. În interiorul unei familii întâlnim aceleași opoziții între fiica ospitalieră și soacra neospitalieră, sau între copii ospitalieri și părinți neospitalieri. Și aici, în pozițiile familiale, ființa slabă, izolată, dezarmată este cea face dovadă de generozitate în găzduire. Sfârșitul poveștii inversează situația, avariția celor bogați conduce la ruinarea lor, bunătatea celui săra conduce la bogăție. Este evident că
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și imaginea înrădăcinării, a solului natal: stejarul ca și teiul sunt copaci ai "patriei" (în sensul de Heimat) și distrugerea lor devine unul din semnele excluderii, după cum vedem în idila "deconstruită" dată de romanul lui Goethe Suferințele tânărului Werther. Metamorfozarea ospitalierului în copac este un element important al mitului. Că e vorba de un tei sau de un stejar nu are însemnătate, pe când transformarea în două specii diferite (fapt nu întotdeauna respectat) care își împletesc armonios crengile este importantă. În acest
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
fapt nu întotdeauna respectat) care își împletesc armonios crengile este importantă. În acest sens, Iakob Grimm, în a sa Deutsche Mythologie reamintește mitul nordic al lui Askr și lui Embla, frasinul și paltinul, care au dat naștere primului cuplu uman. Ospitalierul este tatăl și mama omenirii, ei sunt cei care au scăpat de potopul universal și care au fost, după cum reamintește și Rene Schérer161, într-o altă perspectivă, factori de hominizare. Arborele, ca loc de epifanie, ca simbol al legăturii între
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de epifanie, ca simbol al legăturii între pământ și cer, continuă să celebreze templul ospitalității. Hawthorne, în transcrierea sa minunată a mitului bătrânilor Filemon și Baucis în a sa A Wonder Book, sub titlul "The miraculous pitcher", evocă poetic umbra ospitalieră a stejarului și a teiului: "Oh, ce umbră ospitalieră aruncă ei în jur! De fiecare dată când trece un călător și se oprește în apropiere aude murmurul blând al frunzelor deasupra capului său și se minunează de cât de mult
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]