1,151 matches
-
manualele de vînzari¨ vor impune contactul vizual constant ("Deoarece dvs. nu vă mințiți clienții, priviți-i. Priviți-i cînd le vorbiți. Priviți-i cînd vă vorbesc"). Or, un asemenea comportament "agresiv" îl va șoca pe clientul japonez obișnuit cu umilința ostentativă a vînzătorului (cf. și Kerbrat-Orecchioni, 1994: 13). Pentru a încerca să dea un răspuns privind caracterul universal sau particular al semnelor faciale, Paul Ekman a prezentat unui grup de subiecți fotografii cu figuri exprimînd o bucurie, emoție etc.; bucuria a
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
dozat"157. Ia naștere, prin parodie, ceea ce retorica clasică avea să numească "stilul umil", din trăsăturile căruia reținem folosirea limbajului colocvial urmărind, prin observații realiste, momente ale prezentului istoric din care face parte și "comicul gros, refractar la orice moralizare ostentativă, accesibil chiar și glumelor obscene și totuși receptiv față de critica politică și socială"158. Acest stil corespunde deplin ideii de metamorfoză, îndrăgită de latini, care capătă un sens peiorativ-parodic, reluat și de Apuleius în romanul său Măgarul de aur, însă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
drepturi de postmodernism, care a reușit, ca fenomen de masă, ceea ce puțini autori, individual vorbind, au făcut: împingerea parodiei din "conul de umbră" al istoriei literare în "luminile rampei". Din zonele marginale, periferice ale literarului, unde fusese calificată drept parazită, ostentativă (și nu de puține ori asemuită cu un plagiat, chiar dacă unul plin de farmec, dovedind talentul celui care l-a scris), parodia se rediscută în calitatea ei de proces ce mobilizează evoluția literară. "Cele mai parodice și conștiente de sine
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Vineri sau limburile Pacificului sub imperiul altei teme prețuite de romancier, educația. Referințele la acest subiect debutează în cadrul unor monologuri despre problema virtuții și a viciului, scrise în genul următoarelor rânduri: "Educația îmi prezentase viciul drept exces, opulență, desfrâu, dezmăț ostentativ, cărora virtutea le opunea umilința, modestia, abnegația [...], situația în care mă aflu îmi poruncește s-adaug în partea vituții și să scad într-a viciului, și să numesc virtute curajul, forța, impunerea propriei persoane, stăpânirea asupra lucrurilor și viciu renunțarea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cu părinții, profesorii, colegii și Încălcarea regulilor colectivității școlare sau extrașcolare. Paleta acestor tulburări este largă, ea cuprinzînd atît modificări comportamentale mai puțin grave sub raport penal, dar supărătoare, de tipul: minciună, inconsecvență comportamentală, violență verbală, copiatul la ore, fumatul ostentativ, bruscarea celorlalți copii, În special a celor mai mici, refuzul de a saluta, diferite atitudini nonconformiste; cît și abaterile grave de la normele morale și legislația penală, cum sunt: furtul repetat, vagabondajul, actele de spargere sau tîlhărie, consumul curent de alcool
GHID METODOLOGIC PRIVIND PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL ELEVILOR MANAGEMENTUL COMPORTAMENTULUI ŞCOLAR by MIHAELA BĂSU () [Corola-publishinghouse/Science/1155_a_1877]
-
formează "ghetouri". Se poate spune că interdicția vălului reflectă o politică de asimilare și că dincolo de opoziția cu care se confruntă această interdicție se profilează o intenție de integrare. Amploarea problemei, așa cum este exprimată prin le-gea care interzice însemnele religioase ostentative în școlile publice, nu este prea mare (puține fete sunt afectate). Dar încărcătura simbolică și emotivă este considerabilă, având în vedere că se înscrie în domeniul unei înfruntări între culturi . Enumerarea actorilor prezenți și descrierea discursului acestora A doua sarcină
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
bune și rele ale punerii sale în practică. Judecata poate fi anticipativă sau evaluativă. Este anticipativă atunci când nu dispunem încă de parametrii observabili care ar dovedi acțiunea efectivă a valorii. La momentul în care scriem, legea interzice portul însemnelor religioase ostentative la școală și este, deocamdată, la începutul aplicării sale. Nu îi putem anticipa efectele, adică să ne imaginăm reacțiile pe care ea le-ar suscita. Argumentul bazat pe anticipare nu poate avea aceeași forță ca o evaluare bazată pe fapte
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
pățit această școală acum de reacționează brusc la vederea unui văl, ca un taur în fața mantiei roșii a toreadorului? De ce pedepsește societatea noastră femeile care se acoperă, societate care acceptă în același timp imaginile cele mai degradante ale feminității, sexismul ostentativ, despuierea celor mai intime părți ale corpului? 3. Inversarea dorește să demonstreze inutilitatea unei situații preconizate, prin revers. Se propune, de exemplu, ca toți francezii să poarte bereta bască și să umble peste tot cu o pâine-baghetă sub braț, în locul
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
printr-unul din acele reflexe de apărare care se regăsesc la baza oricărei specii de numerus clausus, ci este mai ales pentru că, prin reușita lor prea rapidă, prin maniera implicit brutală prin care au obținut-o și prin modul naiv ostentativ de a o afirma sau afișa, acești ariviști întârziați amintesc de violența arbitrară care se află la baza acumulării inițiale" [Bourdieu, 1989, p. 454]. VI / O clasă mobilizată Burghezia se construiește continuu. Burghezii muncesc fără întrerupere pentru întărirea clasei burgheze
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
vedere, fiind similară strigătului într-o conversație față în față, și, în consecință, nu este tolerată de către membrii comunității. Sublinierea tuturor cuvintelor, utilizarea excesivă a simbolurilor (smiles sau emoticon-uri), scrierea cu caractere supradimensionate reprezintă încălcări mai mult sau mai puțin ostentative ale regulilor de bună-cuviință online. Nou-veniții într-o comunitate învață aceste reguli din instrucțiunile sau regulamentele prezentate într-un loc ușor accesibil (de obicei pe prima pagină sau la începutul listei de subiecte de discuție) și din exemplul membrilor experimentați
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
die a liricii proletcultiste care elogia „victoriile socialismului“, electrificarea satelor, mecanizarea agriculturii, „culturalizarea“ țărănimii. Această dimensiune parodică se realizează prin tonalitatea ironică, prin deconstruirea unor clișee ale „limbajului de lemn“. Limbajul poetic cărtărescian se remarcă prin amestecul registrelor stilistice: tenta ostentativ populară a cuvintelor, neologisme (termeni tehnici) alături de regionalisme (chindie, plozi). Întregul discurs poetic ilustrează amestecul „vocilor lirice“. Astfel, în primele șase versuri, o voce impersonală marcată prin lipsa indicilor de persoană construiește imaginea unui țăran fără nicio legătură cu tradiția
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Din punctul meu de vedere, cunoșterea acestui textsursă este, în mare măsură, utilă, dar nicidecum indispensabilă pentru înțelegerea unei creații ce apelează la intertextualitate. Pe de o parte, relația puternic subliniată între un text literar și arhitextul „pus la vedere“ ostentativ echivalează cu o trimitere la sursă pe care opera (sau autorul ei) o reclamă imperativ. În această situație, cititorul nu poate decât să se conformeze, apelând la grila palimpsestului. Citind, de pildă, poeziile lui Nichita Stănescu Odă în metru antic
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
II, partea II, cap. 6, pp. 428-433. 77 O. Stănciulescu, op. cit., p.18. * Se obișnuia ca, zilnic, pușcăriașii să fie trimiși la cerșit, în târguri, piețe etc., legați între ei și păziți de arnăuți cu ciomege care îi loveau uneori ostentativ, pentru a trezi mila cetățenilor (Quelques mots sur la Valachie, 1856, p. 8). 78 G. Creiniceanu, Literatura medicală română. Biografie și Bibliografie, Editura Academiei, București, 1907, p. 104. 79 Conferințe ținute la Ateneul din Bârlad la 1 februarie și 8
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
lui în cultura de limbă engleză sau în cea a altor limbi de circulație universală. Căci scrierile lui Wittgenstein nu poartă pecetea nici unuia din acele atribute care stârnesc în mod tradițional prețuirea și admirația elitei noastre intelectuale: monumentalitatea construcției, solemnitatea ostentativă a meditației existențiale sau o anumită strălucire stilistică. Reprezentările despre excelență sunt însă până la urmă diverse; ele se pot și schimba. Cartea nu este o monografie, dar nici o colecție de studii separate. Între cele cinci studii există multe conexiuni, iar
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
a lucra câțiva ani, în deplină singurătate, într un loc izolat din Norvegia. 28 GÂNDITORUL SINGURATIC El ajunsese la concluzia că numai dacă va întrerupe pe deplin contactul cu o ambianță în care se cultiva subtilitatea sofistică, o virtuozitate intelectuală ostentativă, dacă se va desprinde de stereotipiile și distracțiile unei vieți burgheze, va putea înfăptui o operă autentică. Lui Pinsent i-a spus că nu există ceva demn de atenție între a înfăptui o operă mare și a nu face practic
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
mod de a vedea situația existențială îi va fi străin. Pentru el, viața bună însemna o societate bună și este, prin urmare, o chestiune de reflecție și acțiune rațională, o problemă socială, nu una individuală. Russell se distanța în mod ostentativ de reflecția centrată asupra problematicii existențiale a individului, calificând-o drept expresia unui „ideal aristocratic“ ce se cere depășit.51 Wittgenstein vorbea, dimpotrivă, oamenilor a căror stare sufletească bună sau rea nu depinde în primul rând de împrejurări exterioare, ci
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
nu mai există o republică soră <de nord>, înseamnă că prin precizarea <de sud>, statul vündünilor s-ar autodefini nici mai mult nici mai puțin drept o anexă a vandanilor!" După o serie întreagă de demersuri diplomatice și după o ostentativă mobilizare militară, vündünii au trebuit să constate că Marile Puteri erau în perioada aceea mult prea ocupate cu alte crize mai profitabile, așa că, în afară de a le vinde armament electronic, nu s-au amestecat în disputa din interiorul fostului Regat Vandan
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
nu mai există o republică soră <de nord>, înseamnă că prin precizarea <de sud>, statul vündünilor s-ar autodefini nici mai mult nici mai puțin drept o anexă a vandanilor!" După o serie întreagă de demersuri diplomatice și după o ostentativă mobilizare militară, vündünii au trebuit să constate că Marile Puteri erau în perioada aceea mult prea ocupate cu alte crize mai profitabile, așa că, în afară de a le vinde armament electronic, nu s-au amestecat în disputa din interiorul fostului Regat Vandan
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
49%), construcții (10%), industrie (24%, cu un număr de salariați egal cu cel de acum 100 de ani) și agricultură (6,5%), în principal. Dar creșterea noastră nu este una foarte sănătoasă, fiind bazată mai mult pe consum, un consum ostentativ, pe credite și importuri, de multe ori dispensabile. Dealtminteri, aceasta constituie și prin-cipala problemă a economiei românești, și anume, deficitul de balanță externă, care a ajuns la aproximativ 1 miliard euro pe lună, deficitul de cont curent reprezentînd 13,6
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
pe lupte simbolice în vederea dobândirii de semne diferențiale. La originea giganticei excrescențe a consumului și a imposibilității de a ajunge la un prag de saturație a nevoilor se află strategiile distinctive și luptele concurențiale dintre clasele sociale 2. De la consumul ostentativ la consumul experiențialtc "De la consumul ostentativ la consumul experiențial" S-o spunem fără înconjur: sociologia care se voia critică s-a dovedit a fi în întârziere cu un război asimilând „efectul Veblen” cu epicentrul dinamicii consumatoriste, chiar în momentul când
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
semne diferențiale. La originea giganticei excrescențe a consumului și a imposibilității de a ajunge la un prag de saturație a nevoilor se află strategiile distinctive și luptele concurențiale dintre clasele sociale 2. De la consumul ostentativ la consumul experiențialtc "De la consumul ostentativ la consumul experiențial" S-o spunem fără înconjur: sociologia care se voia critică s-a dovedit a fi în întârziere cu un război asimilând „efectul Veblen” cu epicentrul dinamicii consumatoriste, chiar în momentul când valoarea de utilizare a obiectelor căpăta
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
logică dezinstuționalizată, subiectivă, emoțională. Una dintre dinamicile declanșate în urmă cu o jumătate de veac a devenit dominantă: în etapa hiperconsumului, motivațiile personale sunt mult mai importante decât finalitățile distinctive. Vrem mai degrabă obiecte destinate traiului decât obiecte de expunere ostentativă, cumpărăm una sau alta nu atât pentru a ne mândri, a afișa o poziție socială, cât pentru satisfacții emoționale și corporale, senzoriale și estetice, relaționale și sanitare, ludice și distractive. Bunurile de pe piață ce funcționau inițial ca simboluri ale statutului
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
destindere și de securitate. Și din ce în ce mai multe obiecte și ambiente ilustrează în prezent această „feminizare” stilistică. Regresia logicii standing-ului, reducerea imaginii virile a produselor: două manifestări ale aceleiași culturi hiperconsumatoriste, mai mult emoțională decât demonstrativă, mai mult senzitivă decât ostentativă. Dorința de putere individualistă nu progresează decât împreună cu eufemizarea semnelor emblematice ale dominației. Medicalizarea consumuluitc "Medicalizarea consumului" Nimic nu caracterizează mai elocvent declinul etosului consumului pentru prestigiu ca evoluția cererilor și a comportamentelor care se raportează la sănătate. Societatea de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
din punct de vedere sexual, doresc „să fie ca toată lumea”, iar uneori „să-și refacă viața”. Succesul produselor cosmetice și al chirurgiei estetice ilustrează grăitor acest proces: jeunismul mediatico-publicitar triumfă în comportamentele și în aspirațiile fiecăruia atunci când devine mai puțin ostentativ. Pe când societatea și piața tind să-i recunoască pe seniori, ei înșiși vor tot mai mult să se simtă tineri, să încerce tot felul de noi emoții, să atenueze stigmatele vârstei. Jeunismul nu moare: el se refugiază în străfundurile ființei
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
egali. Solicitudinea mercantilă este iluzia care ascunde războiul veninos al fiecăruia contra tuturor, bucuria imorală de a vedea distrusă fericirea altora. Putem numi acest model Nemesis, după numele zeiței vechilor greci care personifica răzbunarea, trimisă acum să lovească în prosperitatea ostentativă, în excesul de fericire al semenilor. Un ultim model s-a conturat prin accentuarea privatizării existenței, proces specific civilizației consumeriste. Punând capăt supremației în materie de organizare a marilor instituții, provocând anularea utopiilor istoriei și a moralelor sacrificiului, societățile de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]