918 matches
-
ale glandelor fundice. H+ din HCl provine din ionizarea apei în celulă () sau din dehidrogenarea glucozei. Ionul de H+ astfel format este secretat în lumenul canalicular prin mecanisme active care necesită consum de ATP (furnizat de glicoliza anaerobă și fosforilarea oxidativă). La nivelul polului apical al celulelor parietale se găsește o ATP-ază specifică care transportă activ H+ în lumenul canaliculelor intracitoplasmatice reținând K+ în celulă. Sursa ionilor de clor este NaCl din plasmă. Clorul trece pasiv în celula parietală datorită gradientului
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
din sângele circulant, fenomen cunoscut sub numele de funcția antitoxică a ficatului. Intr-o primă fază, majoritatea substanțelor amintite suferă un proces de oxidare, reducere sau hidroliză și, în a doua fază, sunt conjugați cu acidul glicuronic sau sulfatul. Enzimele oxidative care participă la proces pot fi activate prin administrarea de lungă durată a unor medicamente (barbiturice) sau a etanolului. Schimbarea structurii unor medicamente nu determină întotdeauna inactivarea lor; uneori are loc chiar potențarea activității acestora. De exemplu, prednisonul se transformă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
tubii în T corespund membranelor Z din structura miofibrilelor. Nucleul cardiomiocitului este ovalar, situat central, iar mitocondriele sunt numeroase (reprezintă 30-40 % din volumul celular). 12.2. Particularități metabolice ale miocardului In cardiomiocite producerea ATP are loc predominant pe cale aerobă (fosforilare oxidativă la nivel mitocondrial), de aici și numărul mare de mitocondrii (cu aspect dens electronomicroscopic), precum și consumul și necesarul mare de oxigen. Acizii grași liberi din plasma sanguină reprezintă principala sursă de energie, prin β-oxidare. Enzimele glicolitice au activitate redusă, iar
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
determină și scăderea capacității de folosire a echivalenților respiratori (NAD și FAD) în formă redusă și inhibarea retrogradă a proceselor furnizoare, adică ciclul Krebs și mai ales β-oxidarea. In acest caz acizii grași nu pot fi metabolizați pentru susținerea fosforilării oxidative și sunt folosiți la resinteza trigliceridelor. Fosfofructokinaza este reglată alosteric de ATP și ADP, astfel că scăderea ATP și creșterea ADP în hipoxie determină activarea acestei enzime și a întregii căi glicolitice (anaerobă), care însă nu poate compensa decât în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
alosteric de ATP și ADP, astfel că scăderea ATP și creșterea ADP în hipoxie determină activarea acestei enzime și a întregii căi glicolitice (anaerobă), care însă nu poate compensa decât în foarte mică măsură scăderea producției de ATP prin fosforilare oxidativă. Energia metabolică fiind acumulată sub formă de creatin-fosfat, scăderea nivelului acestuia reprezintă unul din primele semne de hipoxie. Scăderea nivelului de ATP în urma inhibării fosforilării oxidative mai determină și acumularea de ADP și adenozină (cu efect coronaro-dilatator ce permite creșterea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
nu poate compensa decât în foarte mică măsură scăderea producției de ATP prin fosforilare oxidativă. Energia metabolică fiind acumulată sub formă de creatin-fosfat, scăderea nivelului acestuia reprezintă unul din primele semne de hipoxie. Scăderea nivelului de ATP în urma inhibării fosforilării oxidative mai determină și acumularea de ADP și adenozină (cu efect coronaro-dilatator ce permite creșterea aportului de oxigen), precum și acidifiere intracelulară prin NADH+, acizi grași liberi și lactat, care duce și la scăderea pH-ului extracelular. Acidifierea intracelulară și acțiunea detergentă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
amoniac. Toxicitatea amoniacului se datorează efectelor generale asupra pH-ului (NH3 neprotonat obținut din reacțiile biochimice atrage H+, ceea ce va produce alcalinizarea mediului intracelular) și inhibării de către NH4+ a formării de ATP, prin abolirea gradientului de protoni necesar pentru fosforilarea oxidativă. Detoxifierea amoniacului produce uree, principalul metabolit al azotului. Ureea este hidrosolubilă, și astfel apare nevoia unui sistem de eliminarea substanțelor azotate hidrosolubile, dintre care mai fac parte și creatinina și acidul uric. Pe lângă funcția primordială de eliminare a deșeurilor metabolismului
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
oxidat, iar mediul redus [2]. În acest sens, câteva fapte interpretate în acest mod pot fi edificatoare. Existența unui mecanism redox la baza proceselor de coroziune electrochimică a fost sugerată de [3] care atribuie, cum este și firesc, un caracter oxidativ, respectiv reductiv, reacțiilor de electrod din cadrul micropilelor de coroziune. Prin extindere, se poate aminti coroziunea care are loc atunci când zone diferite ale aceleiași piese, confecționate din același metal, se află într’un electrolit uniform din punct de vedere compozițional, dar
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
sensul dependenței este același, dar plecând de la valori de origine diferite, mai mici (reducătoare) pentru heterotrofe, respectiv mai mari (oxidante) pentru autotrofe, iar sensul este mărirea valorii rH optime pe măsura avansării în evoluție, ca o reacție compatibilizatoare la sensul oxidativ în care a evoluat mediul terestru [40]. rH-ul optim este o valoare unică, caracteristică, pentru o specie, fixată genetic chiar, dar numai în cazul în care populația în discuție a speciei respective trăiește în arealul său originar. Silită fiind
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
exercitată asupra mediului, ea este mai complexă în cazul animalelor decât în cel al cazul plantelor (§2.2.2.3.2.3.). Pe de o parte, efectul global este firesc, ca venind din partea unui consumator de substanță organică reducătoare, cel oxidativ. Dar, pentru că animalul este dependent energetic de oferta biocenozei, mai precis de cea a segmentului ei autotrof, o analiză mai fină a acestui efect se materializează într’o dependență de tip compensator de rH-ul tisular; un exemplu este prezentat
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
influența directă a rH-ului său asupra aceluia tisular al animalului [67]. Revenind la figura 41, este de remarcat că efectul asupra mediului (ΔrH definind diferența dintre rH-ul mediului după și înaintea unui interval de viețuire a organismului) este oxidativ, cu alte cuvinte apt a genera coroziune. Tot de o dependență de tip compensator de rH-ul mediului poate fi vorba și în cazul unor parametri biochimici susceptibili a fi extrapolați/particularizați la sinteza unor substanțe inductoare de coroziune, ca
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
trei clase sunt: fungii imperfecți (mucegaiurile), Phycomycetae și Ascomycetae [16], ce aparțin încrengăturii Mycophyta [83]. Nu există nici un fel de dispută privind modul lor de nutriție, anume cel heterotrof [83]. Ca urmare, ciupercile necesită medii reducătoare și exercită un efect oxidativ asupra acestora. Heterotrofe fiind, ciupercile pot fi saprofite ori parazite. Aceasta înseamnă că primele profită de prezența în mediu a substanțelor organice reduse de origine exogenă ori consecutive morții unora dintre organismele constitutive ale foulingului biologic, iar celelalte, de importanță
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
Aceasta înseamnă că primele profită de prezența în mediu a substanțelor organice reduse de origine exogenă ori consecutive morții unora dintre organismele constitutive ale foulingului biologic, iar celelalte, de importanță mai redusă, parazitează unele dintre organismele din componența acestuia. Acțiunea oxidativă a ciupercilor, exercitată asupra mediului lor de viață, se materializează în secreția unor acizi organici (tartric, citric, oxalic [16]), deci generează o coroziune chimică a metalelor; nevoile de microelemente, ca Mg și Fe, ale ciupercilor [84] sunt asigurate tocmai de
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
4.4.3), gradient de concentrație (v. §2.3.4.4.4), modulare redox (v. §2.3.4.4.2), membrană (v. §2.3.4.4.1). Protozoarele modifică însă, ca urmare a metabolismului, rH-ul mediului, evident în sens oxidativ. Ca organisme heterotrofe, preferă medii reducătoare, totuși mai oxidante decât bacteriile, prin simplul fapt că sunt eucariote. Ca organisme monocelulare, protozoarele sunt dependente în mare măsură de caracterul redox al mediului (abia organismele pluricelulare vor căpăta o mai mare independență
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
1.3.1. Flagelatele Așa cum am mai arătat, clasa Flagellata este constituită tot din protozoare, deci tot din animale, adică, cu unele excepții, heterotrofe, și tot unicelulare. Prima concluzie este necesitatea pentru ele a existenței unui mediu reducător și acțiunea oxidativă exercitată asupra mediului. Mediile lor de viață, întotdeauna apoase sunt, exceptând speciile parazite pe animale care nu ne privesc, apele dulci, salmastre sau marine [90]. Caracterul lor unicelular denotă (v. §2.3.2.2.1.3) o mare dependență de
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
dacă lichenii sunt o biocenoză în sine, internă, mușchii - doar autotrofi - încep să „simtă“ mediul și să inițieze modularea lui redox, dar nivelul lor evolutiv nu le permite decât o intensitate mică a procesului, desigur reductiv, mascat însă de efectul oxidativ al eliminării de entropie. Acțiunea modulatoare redox - în sens reductiv - devine tot mai intensă cu evoluția [102], astfel încât ferigile, care câștigaseră între timp un sol - implicit soluția solului - redescoperă comunicarea chimică - alelopatia -, motiv pentru care emit - și întru a materializa
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
se transformă în compuși organici reduși, prin aport de energie solară (la nivelul unor organisme fotoautotrofe) ori chimică (la nivelul unor organisme chemoautotrofe); ca proces reductiv, asimilația este stimulată de mediile oxidante. Dezasimilația, caracteristică consumatorilor și descompunătorilor, este un proces oxidativ prin care compușii organici, reducători, trec în CO2, eliberând energie (la nivelul organismelor heterotrofe); ca proces oxidativ, dezasimilația este stimulată de mediile reducătoare. Trebuie însă să facem remarca că, cele două procese au loc de fapt în cadrul oricărui organism, însă
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
chimică (la nivelul unor organisme chemoautotrofe); ca proces reductiv, asimilația este stimulată de mediile oxidante. Dezasimilația, caracteristică consumatorilor și descompunătorilor, este un proces oxidativ prin care compușii organici, reducători, trec în CO2, eliberând energie (la nivelul organismelor heterotrofe); ca proces oxidativ, dezasimilația este stimulată de mediile reducătoare. Trebuie însă să facem remarca că, cele două procese au loc de fapt în cadrul oricărui organism, însă echilibrul dintre ele este deplasat, creând un excedent, fie spre asimilație, fie spre dezasimilație. Existența celor două
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
4.8). Premisa o constituie faptul că dacă autotrofele preferă rH-uri oxidante ale mediului ele au, asupra mediului, o acțiune reductivă (heterotrofele se comportă invers); acțiunea reductivă se datorează atât extragerii din mediu a nutrienților - specifici lor - cu caracter oxidativ, cât și secreției de substanță reducătoare, proprie acestor organisme (heterotrofele se comportă, evident, invers). O dovadă o constituie, pentru autotrofe, datele experimentale obținute urmărind dezvoltarea plantelor, atât libere în sol [58, 70] cât și pe substraturile sintetice în care s
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
reductiv consecutiv stimulării autotrofelor, rH-ul mediului se deplasează spre stânga. Ca urmare, în paralel cu inhibiția progresivă a autotrofelor, heterotrofele sunt stimulate, situația inițială inversându-se în punctul (2), când apare preponderența în bilanțul acțiunii asupra mediului a proceselor oxidative; ș.a.m.d. Față de cele discutate până acum, realitatea arată că o biocenoză este mult mai complexă, complexitatea rezidând în varietatea organismelor care susțin cele trei funcții, structurarea acestora în cadrul funcției, variabilitatea surselor de energie, precum și relațiile dintre organisme. Complexitatea
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
rH-ului optim. Făcând referire la §2.2.2.3.2.2.2 (fig. 31) trebuie să subliniem că diferența dintre specii constă în poziția punctului de inflexiune a curbei (1) atât în sensul rH0, ca dominantă globală, în sensul oxidativ odată cu nivelul evolutiv, cât și în sensul temperaturii. Între autotrofe și heterotrofe există o complementaritate care se referă acum la simetria dependențelor rH0 = f(t) (fig. 65). în constituirea unei biocenoze, biotopul are rolul hotărâtor: conform chimismului său, care are
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
în vedere caracterul de producător primar în lanțul trofic al algelor, întreaga biocenoză este inhibată. Mai mult, condițiile extrem oxidante induse în apa de răcire conduc la o coroziune accentuată a instalației. Un eventual contraargument invocând faptul că sinergismul modulării oxidative a rH-ului apei de răcire cu tendința spre oxidare a acesteia datorată aerării în turnul de răcire este de preferat antagonismului dintre modularea reductivă a rH-ului apei de răcire și efectul aceleiași aerări, nu poate fi luată în
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
cu tendința spre oxidare a acesteia datorată aerării în turnul de răcire este de preferat antagonismului dintre modularea reductivă a rH-ului apei de răcire și efectul aceleiași aerări, nu poate fi luată în considerare, întrucât ambele tipuri de modulare (oxidativă, respectiv reductivă) scot rH-ul apei de răcire din domeniul obișnuit, de echilibru, dobândit în turnul de răcire, adică rH-ul relativ neutru, deci comportă aceleași dificultăți în realizarea practică. Ținând seama de cele arătate în §2.2.2.3
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
de tari, de aceea se folosește în general HCl, HBr, H2SO4. 8. adiția carbenelor la alchene În urma acestei reacții se obțin cis sau trans derivați ai ciclopropanului, reacția se mai cunoaște și sub numele de reacție de ciclopropanare. 9. scindarea oxidativă cu ozon Ozonizarea alchenelor se face prin trecerea unui curent de ozon prin soluția de alchenă la 75 0 -0 0C, când se formează ozonide, care sunt substanțe explozive și prin reducere conduc la aldehide și cetone în funcție de structura alchenei
Chimie organică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/723_a_1371]
-
Ozonizarea alchenelor se face prin trecerea unui curent de ozon prin soluția de alchenă la 75 0 -0 0C, când se formează ozonide, care sunt substanțe explozive și prin reducere conduc la aldehide și cetone în funcție de structura alchenei. 10. scindarea oxidativă cu agenți oxidanți Condiții: KMnO4 în mediu bazic sau acid, CrO3, K2Cr2O7 în mediu acid la cald. Prin oxidarea alchenelor cu KMnO4 în mediu bazic(reactiv Bayer) se obțin dioli. Prin oxidarea alchenelor cu KMnO4 sau acid cromic în mediu
Chimie organică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/723_a_1371]