1,854 matches
-
s-a repezit cu el spre buba lui Pândele. Toată lumea a rămas înmărmurita de cruzimea vulpii. Inimile tuturor s-au oprit. Dalila, cu grijă, foarte stăpâna pe șine, cu o îndemânare de chirurg, a înfipt vârful briceagului în umflatura lui Pândele. Ursul a scos un urlet și-a dat ochii peste cap. Toți au crezut că acesta a fost sfârșitul bunului urs. Dar nu! Buba s-a spart și din ea s-a scurs tot răul și veninul. Abia atunci, cei
POVESTE DIN MUNŢII CARPAŢI (ROMÂNĂ, ENGLISH, MAGYAR, DEUTSCH) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342291_a_343620]
-
ierburi de leac, codana a început să se învârtă în jurul ursului, boscorodind cuvinte magice neînțelese de muritorii de rând: „Ierburi și descâtece, rană să o vindece! Ieși afară mărăcine, să se facă ursu' bine!” Nu a trecut mult timp și Pândele a deschis ochii, scoțând un urlet de au rămas cu toții înțepeniți. Văzându-i holbați la dânsul, întreba: - Ce se întâplă cu mine, mai trăiesc? - Da, răspunse Dalila, și-o să te faci bine! Ursului îi apăru un zâmbet pe colțul botului
POVESTE DIN MUNŢII CARPAŢI (ROMÂNĂ, ENGLISH, MAGYAR, DEUTSCH) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342291_a_343620]
-
i-a adus mâncare și în scurt timp l-a pus pe picioare. A devenit iar vioi și prietenos și toată ziua se învârtea în jurul vulpii. Împreună se duceau pe la ospețe și chiolhanuri, unde primadona Dalila cântă frumos, iar unchiul Pândele juca până își făcea bășici în tălpi: Joacă tuțu' cu mutu', de tremura pământu', joacă și moșu' Martin c-a băut țuică și vin! Anii au trecut repede. Dalila s-a măritat cu Lache, un vulpoi de pește deal și
POVESTE DIN MUNŢII CARPAŢI (ROMÂNĂ, ENGLISH, MAGYAR, DEUTSCH) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342291_a_343620]
-
a măritat cu Lache, un vulpoi de pește deal și au făcut o droaie de puișori. Fiind de soi bun, toți cântau frumos. Au înființat grupul vocal „Fox” cu care au dat spectacole în toate pădurile și satele din împrejurimi. Pândele, care nu găsise pe nicăieri o ursoaica pe placul lui, rămase burlac. Deveni mai morocănos, măi singuratic și începu să se vaiete toată ziua: „Mooor, moor, mor, mooor!”. Cine îl auzea, râdea de el, știind că glumește. Tot Dalila a
POVESTE DIN MUNŢII CARPAŢI (ROMÂNĂ, ENGLISH, MAGYAR, DEUTSCH) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342291_a_343620]
-
bătut lumea în lung și-n lat, până când într-o zi au ajuns într-un oraș mare. Acolo au dat un spectacol în arenă circului local. A venit tot orașul să-i vadă! Succesul i-a încununat, devenind faimoși. Acolo, Pândele a cunoscut-o pe Raisa, o minunată ursoaica polara, de care s-a îndrăgostit nebunește. Această fusese vedeta unui circ rusesc care făcuse un turneu pe aceste meleaguri și care dăduse faliment. Acum, nefericită, umplea o cușcă a menajeriei, fără
POVESTE DIN MUNŢII CARPAŢI (ROMÂNĂ, ENGLISH, MAGYAR, DEUTSCH) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342291_a_343620]
-
Făcură târg cu stăpânul circului, un bețiv notoriu, si o cumpărară pe captivă pentru două lăzi cu vodkă. Această afacere i-a ușurat, pe mărinimoșii prieteni, de toate economiile pe care le aveau de pe urma spectacolelor. Mare a fost bucuria lui Pândele când a văzut-o pe Raisa în cortul sau. Acesta i-a cerut imediat labă fetei, adică a întrebat-o dacă vrea să-i fie nevasta și bucuroși se căsătoriră cu mare alai. Nuntă a durat o săptămână, după care
POVESTE DIN MUNŢII CARPAŢI (ROMÂNĂ, ENGLISH, MAGYAR, DEUTSCH) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342291_a_343620]
-
cu mare alai. Nuntă a durat o săptămână, după care au plecat să-și sărbătorească luna de miere la munte. Raisa, care suferea mereu de căldură, era tare fericită că acolo găsise o climă mai rece. L-a convins pe Pândele să se stabilească acolo și și-au făcut bârlogul într-o mică peșteră de lângă un lac alpin. Veni iarnă cu zăpadă și ger, cu viscol și nămeți. Pandelaș al nostru, cu gândul la hibernare, moțăia tot timpul și deveni din ce in ce mai
POVESTE DIN MUNŢII CARPAŢI (ROMÂNĂ, ENGLISH, MAGYAR, DEUTSCH) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342291_a_343620]
-
Frigul o făcea să se simtă bine. Ca acasă la Cercul Polar! De data aceasta, ea a fost cea care i-a găsit leacul nefericitului soț. A făcut o copca în gheață lacului și punea zilnic peste proaspăt pe masă. Pândele având ce mânca, nu mai simțea nevoia să dormiteze peste iarnă. Ba s-a și îngrășat puțin, fapt care l-a ajutat să suporte frigul mai bine. Odată cu venirea primăverii, Raisa i-a dat o veste care l-a bucurat
POVESTE DIN MUNŢII CARPAŢI (ROMÂNĂ, ENGLISH, MAGYAR, DEUTSCH) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342291_a_343620]
-
juniorilor că acestora începură să le apară pete brune pe blănita albă. Semănau cu niste dalmațieni ursești. Ori cine îi vedea se minuna. Nu mult după aceea, au plecat într-o excursie foarte frumoasă pe meleagurile de unde era originar tata Pândele. De fapt li-se făcuseră dor de Dalila și de familia ei. Mare a fost bucuria întâlnirii. Au venit ca la urs, multe viețuitoare ale pădurii să vadă minunații ursuleți. Au pus la cale reînființarea grupului „Fox”, cu care au
POVESTE DIN MUNŢII CARPAŢI (ROMÂNĂ, ENGLISH, MAGYAR, DEUTSCH) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342291_a_343620]
-
sau coborât. Începu din nou, să miaune cu disperare. Panait se trezi, mai bău puțină apă și se văietă și el de durere. Foamea îl scoase din nou, pe Ispas, afară din cabină. Ieși pe punte și se așeză la pândă, așteptând să apară vre-un pescăruș, ca să-l poată înșfăca și să-l mănânce. Dejeaba! Erau prea departe de mal ca vreo pasăre să se aventureze într-acolo. Foamea îl chinuia din ce în ce mai tare. Se duse la provă unde era atârnată
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
numai că le fac, dar și găsesc buni pe cei ce le fac” (Romani 1:25, 26-a, 27- 32). Pe neoameni îi găsești în toate locurile, ca pe păianjeni... Vrei, nu vrei, păianjenul - neam de spion ce stă la pândă - este prezent pretutindeni: în case, în pivnițe, în grajduri, în palate și în bordeie. Ce păcat!... Nu lipsește - mai ales în zilele noastre întoarse pe dos - nici din biserici, lipit de pereți, de tavane, de lămpi, de amvoane... Păianjenii au
DOAMNE, CE MINUNE SA FII OM! de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342500_a_343829]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Naratiune > PÂNDA Autor: Dan Florița Seracin Publicat în: Ediția nr. 321 din 17 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului PÂNDA Ne învăluise cu o privire tulburată de nostalgia aducerii aminte, un zâmbet amar îi înflorea pe buze, mi se păruse ostenit deja, dar
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Naratiune > PÂNDA Autor: Dan Florița Seracin Publicat în: Ediția nr. 321 din 17 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului PÂNDA Ne învăluise cu o privire tulburată de nostalgia aducerii aminte, un zâmbet amar îi înflorea pe buze, mi se păruse ostenit deja, dar licoarea pentru suflet, cum duios numise jumătatea de răchie adusă de noi în ranița din piele de
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
frumoase unele, da el nu, că nu-i de ghilt, zicea, în colecție păstrezi numai coarnele vânatului pușcat de tine! Nu-i ăla vânător care se împăunează cu lucrul altuia!... Ăla-i cibezăr, nu vânător!... Îi plăcea să stea la pândă în doar locuri de el știute, avea un scăunaș cu trei picioare care se desfăceau și se adunau laolaltă, stătea elegant și aștepta vânatul pe scăunaș, până și în pădure se ducea tip-top: bocancii frecați lună, pantalonii drei viertel, strânși
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
să o înfrunte, da nu această primejdie, ci alta, pe măsura puterilor sale! Și atunci mi s-o părut ceva necinstit în tot jocul ăsta, iartă-mă, roșcovanule, că o spun. Ceva necinstit, alte cuvinte nu găsesc! Însăși vânătoarea la pândă e necinstită în felul ei, căci tu ești om, cu burdihanul plin și nu fiară lihnită de foame. Iar dacă mai și ademenești vânatul cu te miri ce, fluierițe ori alte drăcovenii!... Adică, poate mă înțelegeți, în înfruntarea asta cu
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
cine mi-o făcut figura asta, mi-o zis, e o glumă vânătorească destul de obișnuită. Îmi pare rău numai după țap. Ce coarne! Trofeu de expoziție, află de la mine! Păcat, Vizdeicule, că ești un atât de slab țintaș! Referință Bibliografică: Pânda / Dan Florița Seracin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 321, Anul I, 17 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Dan Florița Seracin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
aghiazma din singurătăți, pustiului ce-a ros din carnea-mi crudă, lumini de ger îi voi săpa sub bolți! Pe coapsele de maci m-așez flămândă, de tine,de iubire și de ieri, azi,dorului nu-i sunt decât o pândă, cu gloanțe retezate-n primăveri! Un zbor înfrânt sub prăbușiri de umbre, scâncește,răsucind amaru-n piept, ți-s pașii grei pe sub penel de urme, lumini de ger mă ard și e nedrept! Referință Bibliografică: LUMINI DE GER / Doina Bezea : Confluențe
LUMINI DE GER de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342611_a_343940]
-
fost. Eu am mai mers, în vara aceea, la fata mea dragă și am trecut pe aceeași potecă și nu l-am mai întâlnit. De-a lungul timpului am mai văzut corbi. Unii dintre ei m-au pândit, stau la pândă încă, așteaptă și azi să cad, să mă prăbușesc, să mă poată ataca în voie. Dar nu le este îngăduită această șansă. Nu mă va putea sfâșia decât corbul tinereții mele. Cristina OPREA: Viața unui scriitor este extrem de interesantă, de la
INTERVIU CU SCRIITORUL HORIA MUNTENUŞ de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342684_a_344013]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > CRONICAR Autor: Elena Buldum Publicat în: Ediția nr. 1597 din 16 mai 2015 Toate Articolele Autorului Limba se mișcă singură -n gură, Timpul, stă la pândă, e radar, Gura, cam vorbește, și n-are măsură, Pe sine-ntrecându-se -n zadar Gura, de vorbește în neștire, În neștire face- un gest involuntar Este probabil, legea scrisă într-o fire, Și cred, plătim factura, doar, atunci, la
CRONICAR de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341612_a_342941]
-
Perla dar dacă aceasta era banală, albă, Cardinalul era imperial, boabe cât oul de porumbel, cu o culoare de catifea vișinie, boabe cărnoase, aromate, o adevărată bijuterie vegetală! Intrasem în vie târâș, eu și Costea, umăr la umăr, după o pândă lungă. Nu mișca nimic, nu se auzea nimic. Stăteam neclintiți sub un butuc, cu urechile ascuțite, încercam să observăm totul pe sub frunzele de vie, printre tulpinile verzi-maronii de mohor, îi vedeam fruntea transpirată a lui Costea, vedeam lucirea transpirației de pe
NEA GICĂ de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341082_a_342411]
-
ar fi adus Paradisul pe pământ. Și mai cred, deși mi-aș dori să nu fie așa, că nimeni nu va putea schimba această realitate atâta timp cât Pământul se va roti în jurul axei sale, - lumină și întuneric, speranță și îndoială, mereu pânda, capcana, răscrucea și umbrele ce așteaptă hohotind, și abisul în care clipele își frâng aripile fragile. Privite îndeaproape, aceste umbre par a fi, asemenea unor specii temute de prădători, prădători ce-au luat în stăpânire cele două maluri și pândesc
ÎN CURSA PENTRU „VÂRFUL LANŢULUI TROFIC“ (O SPECIE TEMUTĂ DE „PRĂDĂTORI”) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341127_a_342456]
-
capcana, răscrucea și umbrele ce așteaptă hohotind, și abisul în care clipele își frâng aripile fragile. Privite îndeaproape, aceste umbre par a fi, asemenea unor specii temute de prădători, prădători ce-au luat în stăpânire cele două maluri și pândesc (pândă îndelung exersată) cu ochi agil fundul prăpăstiei, prăpastie în care s-au prăvălit săracii, infirmii, visătorii și neobosiții căutători de adevăruri, ce-au lăsat pete de sânge pe florile miraculos răsărite pe câmpurile de luptă unde doar vântul mai geme
ÎN CURSA PENTRU „VÂRFUL LANŢULUI TROFIC“ (O SPECIE TEMUTĂ DE „PRĂDĂTORI”) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341127_a_342456]
-
inscripții menite să provoace în oameni o reacție față de încălcarea flagrantă a tuturor drepturilor și libertăților cetățenești, față de situația dezastruoasă a economiei în acea perioadă. Deși au fost comparate peste 40.000 de probe de scris, deși s-au făcut pânde și patrulări, au fost implicate toate departamentele din Securitatea județului Botoșani, inclusive departamentul USLA Antitero, timp de o lună de zile Securitatea nu a reușit să îl găsească pe autorul inscripțiilor necorespunzătoare. După ce Mugur a fost prins, lucrurile s-au
„Elevul” ucis de profesorii de uitare () [Corola-blog/BlogPost/337945_a_339274]
-
Primarul orașului Voluntari, Florentin Pândele, a explicat pentru Hotnews de ce s-a urcat pe catedră pentru a le vorbi copiilor, părinților și profesorilor la deschiderea anului școlar. „M-am urcat cu picioarele pe catedră că erau 2000 de părinți și copii și nu mă vedea
„M-am urcat cu picioarele pe catedră că erau 2000 de părinți și copii și nu mă vedea lumea. Așa mi-a dat mie prin cap” () [Corola-blog/BlogPost/337772_a_339101]
-
și profesorilor la deschiderea anului școlar. „M-am urcat cu picioarele pe catedră că erau 2000 de părinți și copii și nu mă vedea lumea. Așa mi-a dat mie prin cap. Nu aveam acolo nici măcar o scenă”, a spus Pândele. Acesta a mai susținut că o altă soluție ar fi fost să le vorbească celor prezenți de la etajul 1 al școlii, însă s-a gândit că „nu dă bine”. „Nu e prima dată când, vorbindu-le oamenilor, am căutat soluții
„M-am urcat cu picioarele pe catedră că erau 2000 de părinți și copii și nu mă vedea lumea. Așa mi-a dat mie prin cap” () [Corola-blog/BlogPost/337772_a_339101]