812 matches
-
frustrează, căci le distruge imediat. Fata se liniștește. Pare mulțumită să frământe întruna bila în mâini. Occia oftează resemnată. Poate că Augustus n-a observat nimic, deși stau în primul rând. Altminteri se face foc și pară dacă i-o pârăști cu ceva. Zice că e de datoria ei și a celorlalte profesoare s-o ferească de greșeli. Țac... țac... țac... A început tunsul. Pontifex îi taie părul copiliței. Înseamnă că au îmbrăcat-o deja în veșmântul sacerdotal. Când? N-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îmbărbătare pentru Aemilia Lepida, în schimb încearcă s-o aline pe nepoata ei Domitia. Nu reușește însă decât s o înfurie și mai mult. Femeia se smulge din mâinile ei și zbiară plină de venin către Agrippina: Poți să ne pârăști cât vrei! De ce ne acuzi de fapt? Își descoperă dinții într-un rânjet canin: — Că am fost curioase să ne aflăm horoscopul? Da, exact asta v-a citit în stele, clatină la rândul ei disprețuitor din cap Vipsania. Agrippina răspunde
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
treabă, polonez. Bietul om toată ziulica oftează de dorul familiei, că-i însurat și are șase copii... Știi, dragul mamei, că pe protopopul Groza l-au luat și l-au dus în internare prin Țara Ungurească, fiindcă Pălăgieșu l-a pârât că-i periculos pentru liniștea comunei. O, Doamne, mare-i răbdarea și îndurarea ta! Ba Pălăgieșu se mai laudă, chiar și față de mine, că, de ar fi vrut el, ar fi putut face să-l și spânzure, că ― zice ― mâna
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de salivă proaspătă... Parcă nu mai auzea nimic, parcă uitase de locul în care ne aflam... Nu-i păsa de ceilalți. L-ar fi putut bucura pe fiecare în parte, cu aceeași plăcere. Era sigură că nimeni nu ar fi pârât ce se întâmplă... Mă alesese pe mine fiindcă avusesem curajul s-o chem. Mai târziu, dar acum eram prin clasa a șaptea, întâlnindu-mă pe coridorul întortocheat ce ducea la cancelarie, mi-a zis răspicat, din mers, o adresă. Să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
Și de se va găsi vreunul din cei de față ori din cei rămași afară să se scoale cu zavistie și ocară împotrivă-mi, voi zice ca proorocul: batjocorește-mă și te voi ierta, lovește-mă și te voi cruța, pârăște-mă și te voi afla și-a ta va fi împărăția cerurilor! — Amin! - mormăi mitropolitul Nazazarie Iscariotul. — Suntem deopotrivă sortiți țărânii - urmă cu glas mai scăzut Sima-Vodă, parcă atins de-o ușoară tristețe - unde ne întoarcem, dac-ați băgat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și se așeză, realmente frânt de oboseală, de unde oare atâta oboseală, pe bancă, sub adăpost, filând în continuare mișcarea rândunelelor. Era o fâlfâire de aripi, Dumnezeule! Mergea să dea amendă unor femei reclamate, cine știe cât avea să aștepte mașina, oamenii se pârăsc între ei ca școlarii. Se văzu pe sine la școală, mic, Angelescu Viorel. Prezent! Era primul la catalog. Asta fusese bine sau fusese rău? Stai așa, își zise, uite chiar în fața ochilor lui, măi ce fler pot să am, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acu doi ani... Aici arată cum istorisește maurul, Desdemonei, vitejiile lui... Pe urmă ei s-au iubit și au fugit amândoi departe... Iar la urmă, el a omorât-o... — De ce a omorât-o? —A omorât-o pentru că o temea... A pârât-o un om ticălos... Ș-atunci maurul a omorât-o... Scrie foarte frumos... — Da’ era vinovată? — Nu, nu era vinovată... răspunse zâmbind Tudorița. Iar Haia se uita cu luare-aminte pe păreți, gânditoare, tulburată. Dar dincolo, ce-arată? —Acolo-i Romeo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dau și ție una să te spânzuri, mi-a rânjit el. Mie îmi ajung două. Dacă o să ai ghinion și o să se rupă, să nu mă blestemi". Mi s-a făcut teamă de el și la prima ocazie l-am pârât. Sforile au fost, bineînțeles, confiscate, iar eu mutat în altă celulă ca să nu devin obiectul răzbunării celui reclamat. Dar această întîmplare mi-a atras antipatia generală, și a deținuților și a gardienilor care se uitau în altă parte când cineva
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
la laude? și de câte ori intra în criză de încredere trimitea după mine. Asta mi-a adus cu timpul nu numai liniște ci și o situație de invidiat, căci puteam să-i strecor directorului orice adevăr sau minciună fără aerul că pârăsc. Nimeni nu mai îndrăznea să se atingă de mine, ba, lucrurile au ajuns până acolo încît gardienii care vroiau să fie avansați veneau și-mi povesteau greutățile lor, necazurile, se plângeau că nu le ajungea leafa, că aveau copii mulți
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mai am vreme... să-ți spui totu’... Dacă-i vrea... să mă... ierți, bine, dacă nu...” În ochii muribunzi ai bătrânului, apărură, obosite, două lacrimi. “Mitrule, taică, să... știi... că, atunci când a venit... dă te-a ridicat, io... te-am pârât” “Dă ce, nene Voicule? Ce rău îți făcusem eu matale, ia spune?!” “Nu... mi-ai... făcut, mă, nici un rău, da’ te luaseși în gură... cu ăl... dă la... raion, ...cu Crețu, ....p ormă... și cu... Balamia, ... dă la regiune. Ăștia
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
purtată de inerție ideologică, lăsând în urmă victime. Oameni nevinovați sunt condamnați pentru delicte inventate, pentru că așa i s-a năzărit cuiva. Dramatică este povestea trăită de Dumitru Alexandrescu, închis pentru șapte ani (cifră fatidică) pentru că un consătean l-a pârât cui nu ar fi trebuit, dar fabricanții de hârtii denunțătoare au avut grijă să toarne acolo o mulțime de minciuni în virtutea cărora bietul om nevinovat a devenit un individ periculos pentru regim. Pe patul morții denunțătorul își cere iertare, dar
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
suficient ca să-i poată urmări pe paznicii japonezi și pe femeile eurasiatice care găteau pentru deținuți. În timp ce curăța gamela lui Basie, Jim se Întreba dacă marinarul Îl recunoscuse cu adevărat. Oare știa că Jim Îl păcălise? Poate că Îl va pîrÎ pe Jim celorlalți deținuți, dar ei nu-i puteau face mare lucru. Ușurat că, În cele din urmă, avea un aliat În lupta lui cu femeile eurasiatice, Își sprijini capul pe genunchi. Îl simți pe Basie Împungîndu-l cu gamela. — Ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ajuns din nou în fața lui vodă Gheorghe Duca... spunând “cum acele două dughene simtu a lor ocină despre Țigănaș”. La sfârșitul hotărârii lui Gheorghe Duca vodă din 17 iulie 1669 (7177) se spune: “Și această pâră să nu să mai pârască. Iară carii vor mai scorni pâră să fie de gloabă 50 de lei bătuți și să hie de mare certare”. --Te vei plictisi de câte ori ai să-l întâlnești pe marele vameș Păun, care cumpără case și dughene la rând pe
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Păi, Îmi pare bine că n-am necazurile tale. Sunt logodită. ROSALIND (cu un surâs disprețuitor): Logodită! Nebună mică! Dacă te-ar auzi vorbind așa, mama te-ar trimite la pension, unde ți-e locul. CECELIA: Dar n-o să mă pârăști, fiindcă știu și eu unele lucruri pe care i le-aș putea dezvălui, iar tu ești prea egoistă. ROSALIND (ușor agasată): Fugi, fetițo! Cu cine ești logodită, cu lăptarul? Cu proprietarul prăvăliei de dulciuri? CECELIA: Umor ieftin. Pa, dragă. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Însă înainte de a se atinge de ele (ca să prevină orișice Învinuire), El luă Scrisoarea și o ascunse sub o Piatră Mare, liniștindu-se la gândul că, dacă Ea n-o să-l vadă mâncând Smochinele, nu o să poată nicidecum să-l pârască; însă fiind de data asta învinuit și mai tare decât înainte, mărturisi Vina, admirând Hârtia ca pe un Lucru Dumnezeiesc, iar pe viitor promise cea mai mare Fidelitate în orice Însărcinare (ed. a 3-a, Nicholson, Londra, 1707, pp. 3-4
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
de dări sau altă favoare domnească”<footnote Giurăscu, C.C. (1937), Istoria românilor, ediția a II-a, Vol. II, partea I, București, p. 387. footnote>. Niculaki Stolnicul însemna în izvorul său de cheltuieli următoarele: „în zilele lui Barnovski, când m-am pârât cu Spătarul Dumitru, cheltuit-am 12 zloți și lui Gavrilaș Vornicul un inel de aur de 10 galbeni”; și mai departe: „o sabie ferecată cu argint dat-am lui Aslan Vornicul când am scos Corlătăștii și Stejărenii preț de 12
Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
destul de morcovit că trebuia să fac de serviciu cu ea, cu Szabi ar fi fost mai bine, ne mai jucam și noi de-a prinselea, ne mai băteam cu cretă, pe când cu Iza puteam să fiu bucuros dacă nu mă pârăște dirigintelui că nu fac curat. Elevii de serviciu, la începutul fiecărei ore, trebuiau să aștepte profesorul în fața catedrei ca să-i spună absenții, și cum stăteam noi doi acolo, după ce-a sunat de ora a doua, așteptând să vină profu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
Erau laolaltă răcituri, fructe, dulcețuri, țigări. Tot ce putuse fura. Din trebile casei își alesese numai strânsul mesei cu cheia de la bufet. Baba o prinsese deseori colectând, dar nu spusese Linei nimic. Tot ea se răstise: - Nu te duci să pîrăști? Vinul e pe mâna dumitale! - ca și cum baba era cea care da de băut domnișorului, nu satana de fată. Baba tăcea, și de ce tăcea nu știa singură. Numai doamna Vcra - odăi cu pelargonii la fereastră și brise-bise cu dantelă cu igliță
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cu compasiune. Nu ușor de mulțumit. Cu nasul pe sus. Desigur toate acestea, pentru Sammler, se schimbaseră considerabil În ultimii treizeci de ani. Dar apoi Walter Bruch cu degetele lui bătrâne de puști stătea În camera lui hohotind, după ce se pârâse singur. Și când nu era nimic de spus? Întotdeauna era câte ceva. Bruch povestea cum Își cumpăra jucării. La F.A.O Schwarz sau la magazine de antichități cumpăra maimuțe cu cheiță care se pieptănau În oglindă, băteau cimbale și dansau, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sărit. I-a dat nafură numai bunicii. Sau poate tocmai de asta nu mi-a dat mie nafură, pentru că i-a dat bunicii. Eu am bănuit că sfinții ăia holbați văzuseră că am mâncat biscuiți de dimineață și m-au pârât preotului. Până la Dumnezeu, te sperie sfinții. DISPLAY Diana SOARE Copilărie în haine vintage Am fugit întotdeauna de fotografii, de obsesia tuturor părinților de a-și imortaliza odrasla la mare, la munte, la premierea de sfârșit de an, când trebuie să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
un fel de stăpână a apelor. Gândul mă umple de putere și sufletul mi-e inundat de un ocean de apă în care înoată o mulțime de pești.Unii copii umflă broaștele cu paiul și râd prostește, sigur o să-i pârăsc părinților și plâng să le lase în pace. Spre seară ne întoarcem acasă rupți de foame și oboseală. Bătrâna, mama lui Ostiță, nebunul, mai are un fecior, domnul Ionică îi spune tata. Stă în București și nevasta lui e crainică
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
zile, de n-a mai găsit drumul către gară. Am pomenit-o în treacăt adineauri când mă făceam că nu-mi aduc aminte din ce cameră am plecat azi dimineață, ca să par abulic și ca nu care cumva să mă pârâți alor mei că, pentru o pizdă, nu m-am dus să-i văd. Știu exact tot am făcut, din clipa în care am văzut-o pentru prima dată și până când, ca din greșeală, am ciocnit-o în recepție lăsând intenționat
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
-o atât de dureros, încât gândurile despre ele o însoțeau pretutindeni ca un adevărat coșmar. * * * Apropiindu-se de casă, Vasilica a auzit niște țipete înspăimântătoare care se centrau în jurul cuvântului papa. Odată pătrunsă în bătătură, Costi cel mic a și pârât-o pe Veronica dintr-a patra că a mâncat toată zeama de ștevie cu ultima îmbucătură de mămăligă, fără să-i dea și lui măcar cât pentru o gustare. Vasilica, papa! A ordonat frățiorul. Lapte! Bulcă! N-are Vasilica, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
director de școală. Dar el e de primară, nu de liceu!"... Cum oare l-or fi poreclind băieții pe tata? Aș fi tare curios să aflu, dar n-am cum, lor li-e teamă să-mi spună, ca să nu-i pîrăsc! Parcă eu de-astea mă țin! ― Mai ai de gând să stai mult? ― Nu, sânt gata numaidecît! Fără să vreau, mă gândesc la Barbă și la cuvântarea lui. Ce de profesori erau în jurul directorului! Mai toți bătrâni, unii încruntați, alții
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
întreba: — Nu ai progerie? Și Brandon Whittier va răspunde: — N-am optsprezece ani. N-are, și o poate dovedi cu certificatul de naștere. Are treisprezece. Așa că e victima unei coruperi de minori. Dar, pentru o sumă frumușică n-o va pârî la poliție. Zece miare, și n-o să fie târâtă într-un proces urât. N-o să apară pe prima pagină a ziarelor. N-o să-și vadă întreaga viață, plină de fapte bune și eforturi, târâtă în noroi. Și doar din cauza unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]