725 matches
-
366, p. 127)"/>. Or, pentru țăranul român, „omul pe care-l latră câinii vrăjmaș e răutăcios” <endnote id="(184, p. 420)"/>. Această imagine cotidiană a devenit un loc comun În literatura folclorică din registrul comic. „De ce să mă amuz de pățania telalului [= negustorului ambulant] ovrei asupra căruia s-au năpustit cânii ?”, se Întreabă un personaj din romanul lui I. Peltz Țară bună (1936). Snoavele populare cu acest subiect au fost rescrise pentru gustul târgovețului și al mic- burghezului. Vezi „cânticelul comic
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
avut o variantă de scăpare: demisia și schimbarea locului de muncă dar directorul Biletzky mă numise acolo ca să fac ordine nu să fug; or fuga mi se părea rușinoasă. Greșeala mea a fost că nu i-am spus șefului de pățaniile mele dar vipera securistică Îmi atrăsese atenția ca nu cumva să scap vreun porumbel terților că atunci, vai de mama mea! Colac peste pupăză, tot sub influența Securității, maiorul de miliție C. (acum comisar șef În rezervă după ce a examinat
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
știa nimic despre animalul rătăcit. Flămândă, obosită de îndelunga căutare, mână spre casă cârdul cu doar cei șase miei găsiți. Ajunsă acasă băgă cârdul în ocol, le dădu un braț de iarbă proaspătă apoi se gândi cum să-i povestească pățania lui mamă-sa, așteptându-se să fie pedepsită și ea pentru boroboața lui Săndel. Micuțul fusese acasă, a mâncat, fără ai povesti mamei ce a pățit apoi se refugie în grădină, ca să nu mai dea ochii cu Maricica. Soarele asfințise
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
fel de fel de situații, începu să chibzuiască cum ar putea să găzduiască pe tânărul nepot bolnav și în acelaș timp cum să-i ferească pe copii de molipsire. Nici sănătatea lui bărbatu-său Costache nu era de invidiat. După pățania din satul Rediu au cheltuit ceva bani pe medicamente scumpe, nici n-a putut, câtă vreme a bolit în pat să-și continuie ocupația de chirigiu, care aducea bani în casă. Procesele continuau să înmulțească cheltuielile lor, ba chiar au
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
în gara Vaslui, el arvunise o chirie pentru Haim, brutarul. A plecat în zori cu căruța, a ridicat marfa pentru Haim, a așteptat în gară sosirea trenului apoi plecă încărcat spre Pungești. Trecând pe lângă groapa cea cu pricina, le povesti pățania și cât a fost nevoit să sufere din această cauză. Drumul a decurs ca de obicei, cu popasurile necesare ca drumeții să-și mai desmorțească oasele iar caii să-și refacă forțele cu ajutorul traistelor cu tain. Când au ajuns acasă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de Săndel. Veni și mătușa Profira a lui Ghiță Nașcu să-l vadă pe cel care îi spusese când era mai mic «că dacă moare ea, o să moară și el, atât de mult o iubește» și află și dânsa de pățanie. Săndel ascultă de mai multe ori povestea lui și se miră în sinea lui de ce a putut el spune. Stătea pe pat cu piciorul drept agățat de o grindă, ca să stea în sus, și asculta ce povestea maică-sa celor
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
unde s-a internat în spital. A aflat că vacile ce trecuseră pe lângă ea erau ale învățătorului din Ivănești, pe nume Naciu. întâmplarea nenorocită a fost povestită de Elena Toloacă la întoarcerea acasă iar copiii lui Maria erau îndurerați de pățania mamei lor, greu încercată de necazurile ce le întâmpinase până atunci. S-au sfătuit ce este de făcut iar Emilia și Maricica au mers la Vaslui. Maricica a rămas în spital cu maică-sa, până la externare iar Emilia, văzând că
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Cine sunt Mitică și Mișu ? Anecdota, acest „Ceci c’est un fait divers atroce”, cum își alegea ca motto pentru nuvela Remember Caragiale- fiul pentru a descrie un eveniment obscur ca sursă a unui mister, nu ne comunică mare lucru. Pățania este deopotrivă atroce și hilară, restituirea evenimentelor are toate atribu- tele comicului, vocea de Arlechin a povestitorului, - să ne amintim că Arlechin conducea alaiul morților -, nu ascunde nicio dramă, ci se resoarbe în mască, adică în gesticulație. „Simț enorm și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
această treabă, corpul ei rigid acum a început să alunece pe căptușeala coșciugului, s-o ia la vale, ca o sanie, gata-gata să iasă afară din el... N-am fost în stare s-o scutesc pe mama de această penibilă pățanie postumă... * Nu am purtat doliu după mama. Sau nu multă vreme. Și totuși, un semn de doliu există, undeva printre hârtiile mele. Mai exact în manuscrisul Dicționarului personajelor lui Dostoievski. Când mama s-a îmbolnăvit pe neașteptate, lucram la personajul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în „ciorapi” de noroi „patinam” într-un chip și mai catastrofal. Așa ceva nu ni se mai întâmplase! Și doar trecusem de atâtea ori prin acel loc... A fost, într-adevăr, un semn. Un semn de rău augur, în ciuda aparenței de pățanie hazlie. * Cutremur (decembrie 1986) în timpul unei lecturi cutremurătoare (Războiul sfârșitului lumii de Llosa). * O însemnare într-un caiet: „azi, 11 februarie 1990, a fost eliberat Mandela”; în paranteză, două inițiale, și un reper cronologic: „Crăciun, 1986”, ca să nu uit pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pini, iar în grădina din spatele casei mai era unul. Pinii din fața casei făceau o umbră și un miros plăcut pe ceardacul, prispa din fața casei, unde mă jucam cu fratele Vasile (decedat la vârsta de patru ani), unde am avut o pățanie cu un șarpele, despre care voi aminti. NECULAI BULGARUL Pe malul stâng al râului era amenajată o grădină de zarzavaturi care iriga terenul cultivat cu o instalație rudimentară, construită din lemn, cu o roată mare, pe care erau înșiruite cupe
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
ca să ne spălăm pe față, ne „primenea”, ne îmbrăca fericită, cu ceea ce avea mai nou și mai curat, și așa ne trimetea la Sfânta Înviere. & Biata mămica, în timpul sărbătorilor și mai ales în noaptea de Anul Nou, ne povestea din pățaniile vieții ei și cu nostalgie, dar și făcând haz de necaz. Încerc să rezum o astfel de istorisire. Imediat după terminarea primului război mondial s-a căsătorit, dar mirele ei, din pricina rănilor cu care a venit de pe front, a decedat
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
înființeze la catedra de cartografie a universității al doilea serviciu secret, controlat, ca nu cumva să fie sustras ceva. În plus, asistentul profesorului a devenit informatorul securității. Prea puțin i-a păsat de asta lui Ion Gugiuman. Își povestea amuzat pățania chiar și la coada de la lapte unde se așeza în fiecare dimineață, cu două sticle legate pe spate cu o curelușă. Se înființa acolo pentru a duce lapte la nepoți. În timp ce povestea, pe figura lui ironică și vulturească se așternea
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
din care trei zile trebuia să bem apă. Până și îngerul nostru păzitor, care era Vera, și care nu suporta farsele băieților, îl beștelea pe Andi ori de câte ori trebuia să-și astâmpere setea cu apa parfumată și plină de clăbuci. După pățanie, toți l-au poreclit pe Andi „dezinfector teritorial”. Fiind inginer, tatăl hotărâse ca feciorul să urmeze politehnica. O atracție probabil ancestrală l-a îndreptat însă pe Andi către Archeos și către facultatea de istorie. El a studiat ce îi plăcea
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
momentele cheie ale coacerii pepenilor de la Dăbuleni. Glasul lui Nicolae Secoșan venea sobru de la Timișoara, odată cu judecarea aspră a celor ce greșeau. Victor Tudor Popa și Teodor Mateescu relatau succesele efemere și suferința perpetuă a Clujului. Grigore Ilisei povestea moldovenește pățaniile Iașiului, Dan Voicilă aducea de la Ploiești sau din alte părți o rigoare aproape cibernetică, Ion Ghițulescu număra golurile și ocaziile lui Dinamo. Mai tîrziu, au apărut Corneliu Mihăilescu, Dumitru Pelican, Ilie Dobre, identificați ca personalități ale tranziției de la campionatul de
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
sau sabei, deci populație getică. La mijlocul secolului Vl î.e.n. Zamol-xe în drumul lui spre Egipt găsește un grup de cabiri în insula Samos care mustea de credință în religia crucii cu care a stat la un pocal de vorbă, scriind pățania pe o tăbliță de plumb după ce s-a întors la baștina sa Getia spre a fi mărturie neamului ce va să vină, numai că acești urmași au mintea scurtă și ținută tot în proptele de fel de fel de pui
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
la gioale. Dar nu numai atît. În anul 514 î.e.n. Darius persanul a dorit să-i stropșească pe sciții sau geții din nordul Marii Negre iar drumul lui trecea și prin toriștea geților. Herodot în Istoriile sale ne-a lăsat această pățanie să fie de pildă: ,, Înainte de a ajunge la Istru, [Darius] îi supune mai întîi pe geții care se cred nemuritori, căci tracii care au în stăpînirea lor Salmydessos...i s-au închinat lui Darius fără nici un fel de împotrivire. Geții
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
bour deasupra, pe laterale sînt imprimate două semne heraldice. Sub cort este scris getul Maico arătînd presti- giul de care se bucura în fața comunității. Conflictul dintre Maico și Ene cel jegos a mai continuat iar tăblița 17 ne dezvăluie alte pățanii petrecute în lumea de demult a neamului nostru dar și relațiile sociale ce existau între indivizi și felul cum se pe-depseau răutățile unora. Midai Glmo - mato , cum povestește tăblița 17 este chemat împreună cu preotul judecător Maizo de către Ene, fiul lui
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
bucăți și au luat cu forța glia străbună a neamului pe care au dat-o unor lichele(tripă lele). Astfel strigoii s-au adăpostit la ei iar ai noștri nobili români din cetatea geților i-au toiegit pe aceste lichele. Pățania a fost șoptită la sfat de taină de getul Dapiso, getul Orolio, getul Zuraso, getul Guero, getul Zamio, getul drept-credincios(mare preot) Gormio, getul Seizo, getul Maniso, getul Berisoe, getul Do-gie, getul Carpodo, getul Parioso, getul Montueo, getul Guroeso, getul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Astfel rudele au adus de mai multe ori bere ca jertfă sfîntului Zien. Așa, succesiunea nobilei șatre Bosof s-a dus în prăpastie. Însoțitorii au strigat de ce acesta(Dima) a ajuns în apa adîncă și plină cu sloiuri de gheață. Pățania a fost înfățișată rudelor credincioase trecute la cele veșnice printr-o litur- ghie pentru pomenire. Privește cum este fața uliului care este întins pe ghioci. Con- ducătorul. Țesătura mea a fost stricată(viitorul meu a fost distrus)”. Autoritatea lui Bisto
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
pini, iar în grădina din spatele casei mai era unul. Pinii din fața casei făceau o umbră și un miros plăcut pe ceardacul, prispa din fața casei, unde mă jucam cu fratele Vasile (decedat la vârsta de patru aniă, unde am avut o pățanie cu un șarpele, despre care voi aminti). NECULAI BULGARUL Pe malul stâng al râului era amenajată o grădină de zarzavaturi care iriga terenul cultivat cu o instalație rudimentară, construită din lemn, cu o roată mare, pe care erau înșiruite cupe
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
ca să ne spălăm pe față, ne „primenea”, ne îmbrăca fericită, cu ceea ce avea mai nou și mai curat, și așa ne trimetea la Sfânta înviere. Biata mămica, în timpul sărbătorilor și mai ales în noaptea de Anul Nou, ne povestea din pățaniile vieții ei și cu nostalgie, dar și făcând haz de necaz. Încerc să rezum o astfel de istorisire. Imediat după terminarea primului război mondial s-a căsătorit, dar mirele ei, din pricina rănilor cu care a venit de pe front, a decedat
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
muște sâcâitoare, fie, în cealaltă extremă, coloși agresivi, ca elefanții și, în secvențe care își au trepidația lor, „monștrii apelor”, hipopotamii și crocodilii. Cu mic, cu mare, necuvântătoarele africane răspund prompt la apelul unui povestitor care nu mai știe ce pățanii să înșire ca să stârnească și să întrețină interesul. Un ingredient ar fi trebuit să fie și umorul. Dar incidentele ce se vor comice nu au nici un haz. Alte cărți ale lui T.-R., cele despre Spania (Nopți barceloneze, diferită ca
TICAN-RUMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290169_a_291498]
-
porc. Respectînd cu fidelitate ultima lecție primită, începe să plîngă în hohote: - Vai ce jale! Era atît de bun! îl iubeam atîta! Niciodată nu se va mai găsi unul atît de bun! Exasperați, vecinii îl alungă. Povestește tatălui această nouă pățanie și primește din nou sfaturi cum trebuie să se poarte. La cea de a treia vizită vecinii tocmai curăță de omizi grădina. Mereu în urmă cu lecția tînărul exclamă: - Ce bogăție! Vă doresc ca toate aceste animale să se înmulțească
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fiecare pe partea sa, s-a și spart la un moment dat, ca un pahar prețios, prea prețios și fragil, turmentat de o atingere imprudentă. Două pagini din Anii de ucenicie ai lui August Prostul dau seamă despre această paradoxală pățanie, literară și ea, cum se cuvenea. Fervoarea și insolența volumului nu exprimau doar sarcasmul autoinculpării, ci și sarcasmul critic la adresa mediului În care și eu, și Radu, și atâția alții ne clătinam efemeritatea. Menționam Jurnalul unui „eminent scriitor” al cărui
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]