4,130 matches
-
de cavalerie era el, Simion, tatăl tău, a înțeles ce simțeam în acele momente și a încercat să mă consoleze : Te rog, nu plânge ! Bunurile materiale se pot reface. Ele nu au cu adevărat importanță. Important este că nu ai pățit nimic. Faci parte din familia Racoce, nu-i așa ? Ești Teodora Racoce, nu-i așa ?" Da, sunt singura rămasă aici cu speranța să îmi pot continua studiile începute la Cernăuți. Părinții mei au reușit să se refugieze în Sud, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
dreapta. Sincer, mă bucuram că știu acum unde este buda. Nu trebuia să mai pierd timpul căutând-o. Bronzatul, respectuos: se conformează. Nu zice pâs. Liniște de mormânt. Intră o duduie. E clar că-i profesoară. Se miră: "Ce-ați pățit? Nu v-am găsit niciodată atât de cuminți"... Joc ultima carte. Din Ferentari unde Dumnezeu să mă mai arunce?... Mă ridic. Tot cu moaca aceea sobră de ins care n-are dubii, temeri sau probleme cu atingerea țintei: "Astăzi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
te trezești la Mitropolie, aici?"... Mama insistă. Pălărioșii cu husa înjură și-l întorc pe nea Onuț cu picioarele înainte. Nici eu nu știam de moda asta. Burtă Mare vede întunericul de pe casa scărilor și țipă: "Atenție la picioare! Am pățit-o de câteva ori pe-aici!"... N-apucă să termine și sunt deja în culmea fericirii. Unul dintre pălărioșii grăbiți se rostogolise deja pe trepte. Prietenii mei de hârjoană își făcuseră treaba cu sârma-capcană. Simt că râde și nea Onuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de câteva ori pe-aici!"... N-apucă să termine și sunt deja în culmea fericirii. Unul dintre pălărioșii grăbiți se rostogolise deja pe trepte. Prietenii mei de hârjoană își făcuseră treaba cu sârma-capcană. Simt că râde și nea Onuț. O pățise și el, cândva. Pălărioșii își schimbă strategia. Merg în șir indian, cu Burtă Multă pe post de detector de capcane. Ajung în fața blocului, lângă țarcul No 11. La toate apartamentele din jur luminile sunt aprinse. Curioșii sunt la ferestre. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dus în Creta, unde fu scos la vânzare. Când l-a întrebat crainicul licitației ce se pricepe să facă, el a răspuns: "Știu să poruncesc!" Ființă cu simțul umorului, crainicul ar fi întrebat: Cumpără cineva un stăpân?" Cam așa am pățit și eu. Voi bate la porțile mănăstirilor și voi întreba: Aveți cumva nevoie de un reformator?" Dar eu nu sunt Diogene, omul despre care Alexandru cel Mare însuși ar fi spus că "dacă nu eram Alexandru, aș fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
oho! Mă uit la tata. Îl liniștesc. Sar peste condiția mea de plimbător de frunze și frizer vegetal și îndrăznesc: "Nu asta e problema. Tata se simte jignit și s-a blocat. Nu mai poate vorbi. E mai sensibil. Așa pățește mereu când este supărat. Ar vrea să vă spună că pubela în care am aruncat ferfenița cu pătrățele de mate nu este în apartament la noi, ci în fața blocului. Așa-i la noi la bloc, nu ținem pubela în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Molly, conversez cu pisica și, din când în când, iau lecții de echitație de la un spaniol ciudat rătăcit prin insulă, care, de fiecare dată când calul calcă pe vreo piatră mai mare, intră și el în panică: "Vai, să nu pățească EL-Zorab cum l-am botezat eu ceva!" Nu l-am văzut însă niciodată pe spaniol disperat la gândul că s-ar putea să cad eu de pe cal și să-mi rup gâtul. Acum am început să mă gândesc nu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
toată frumusețea și mici, de o frumusețe unică. Îl iubesc cu toată ființa mea. El e iubirea. I se simte în fiecare părticică a sa, în felul în care îi sclipesc ochii, care mă învăluie cu căldura lor. Azi am pățit ceva. Aș vrea să-i spun lui tot, ca să-mi treacă. El ar ști, m-ar alina, și totul ar trece. Aș vrea o mângâiere, tandrețe, alinare. Am nevoie de iubirea de care el e capabil Tandrețea sa, cuvintele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
târzie, iată că trec pe la el. Când mă opresc în fața clădirii, aflată chiar în centrul orașului, și mă uit în sus, simt ceva. Nu e un déjà-vu, însă e un sentiment familiar: acei nori. Simt că îi ating. Amețesc. Ai pățit ceva? Nu, mi-e bine. Dialogul dură puțin. Atât de puțin, încât crezui chiar că nici nu avu loc. Și totuși, și pe tip îl mai văzui. În fine, de îndată ce urcai, mă simții deja mai bine. Era ceva liniștitor. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nici nu simțeam nevoia să-l jignesc). Mai bine încercam să mă apăr cu ceva, însă totul s-ar fi putut termina urât. Așa că i-am jucat jocul. Iată cum fug din nou. De această dată mă împiedic și cad. Pățesc ceva la picior. El mă vede căzând și cere să se uită la el. Nu e rupt. Deși îngrijorat, când mă atinge nu uită să se bucure și să-mi arate că se bucură de aceste atingeri. Îți faci rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Ce faci, draga mea? Cercetez documente, întocmesc dosare, tu? — Ies dintr-o operație și intru în alta. Ce facem în week-end-ul acesta? —Ai mei de aici m-au considerat trădătoare că nu le am spus de Gârla Mare. Așa am pățit și eu. M-au făcut neserios, că nu i-am anunțat că noi mergem la Gârla Mare. Ei au fost toți la Cornul Cerbului. Într-un fel avem partea noastră de vină, Matei, fiindcă promisesem una și am făcut alta
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
din ce în ce avânt și pe la mijlocul drumului, neobservând la timp un dâmb, a intrat cu viteză în el și s-au răsturnat. S-a ridicat repede. Au! Ce-am făcut? Îl ajută și pe Matei să se ridice. Ai pățit ceva? N-am nici pe dracu’, au izbucnit în râs amândoi. Hai, să-i dăm sania băiatului. Nu încă să ne mai dăm de câteva ori. Tot eu am să conduc. —Cecilia, scumpo!o privea zâmbind cu neîncredere. S-au
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
nu... Tot discutând despre căsătorie, despre nuntă și câte altele, Natalia călcă pe o creangă putredă; care se rupe, se aude o trosnitură, o fâșâietură printre crengi din vârf până la poale și o zdruncitură puternică sub copac. —Natalițo! Ce-ai pățit? Se îndreaptă speriată Leontina și văzând-o lată la rădăcina cireșului, dă s-o ridice dar se oprește știind că în asemenea situații nu este indicat. Tușico, unchiule, veniți repede! strigă Leontina. —Ce e? Ce s-a întâmplat, aleargă părinții
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
pentru fiecare cafea. Leontina, curioasă, s-a interesat cum a fost în noaptea nunții. Cum s-a purtat Matei? —Leontina scumpă, eu am fost înspăimântată, că nu știam cum va fi. — Te cred, dragă Ceci, că eu chiar așa am pățit cu Gelu. Dar tu îl știi pe Gelu. M-a luat cu vorbe, cu bancuri, cu cuvinte frumoase, că am trecut pe nesimțite peste momentul de care mă temeam. Noi am fost tot timpul împreună, obișnuiți unul cu altul, pe când
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
starea asta? a întrebat-o Silvia după ce s-a întors. — Mi s-a mai întâmplat la apartament. —De mult? — De vreo câteva zile. —Cecilia, mamă, cred că ești gravidă. —Oare? — Eu când am fost gravidă cu tine tot așa am pățit în primele luni. Vomitam, mi-era greață. După aceea mi-a trecut și până am născut n-am mai avut probleme. Dacă ești gravidă, să știi că naști fată, că la fete, stările acestea de rău sunt mai accentuate. De
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
tine, o îmbrățișează strângând-o tare. După patru luni sarcina crescuse bine. Într-o seară, stând amândoi tolăniți pe canapea și uitându-se la televizor, Cecilia a simțit pentru prima dată mișcările bebelușului, încât a tresărit. —Draga mea, ce-ai pățit? Simți ceva? i-a luat mâna și i-a pus-o pe abdomen. —Ce? — Așteaptă! a pus mâna ei peste a lui până s-a simțit izbitura din interior. — Mișcă! au exclamat, fericiți, amândoi. —Cecilia s-a ridicat să meargă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Cecilia conectată la aparate,au început să plângă toți patru încât cu greu i-a oprit asistenta și medicii care s-au nimerit pe acolo. Silvia s-a apropiat de ea, a luat-o de mână. — Fata mea ce-ai pățit? Ce s-a întâmplat cu tine, îi săruta mâna și suspina. S-a apropiat și Leni punând mâna pe mâna Ceciliei. —Ceci, Ceci, te-aș pupa dar nu pot de aparatele ăstea. Știi cum ne drăgălim noi amândouă și cum
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
chiar într-un act elegant de frondă, procedeele de producere a textului. Ne vedem constrânși să subliniem chiar de la început: cartea pe care o aveți în față și în privința căreia aveți, desigur, dubiile pe care le adăpostește mintea oricărui lector pățit este, împrumutând o metaforă tocită din Istoria ieroglifică, o struțocămilă. La rigoare, ea nu intră nici în sfera literaturii artistice, nici în cea a literaturii științifice. Pentru a fi cât mai fideli obscurului și întortocheatului modus vivendi japonez, am preferat
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sau? în sfârșit bucata aterizează, secționată însă în două, pe hârtiuța-suport. Rezvan se strâmbă, dar merge, spre ușurarea lui sensei, spre ușurarea mea, spre ușurarea lui Sen Rikyu care ne privește, poate, din ceruri, până la capăt. Însă și eu o pățesc, ca întotdeauna când trebuie să fac ceaiul pentru mai mult de o persoană. Deși m-am chinuit, cameleonic și masochistic, să-mi supun corpul antrenamentului celui mai sever, picioarele se răzvrătesc și amorțesc tocmai când, adunând elegant futaoki, kensui și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
care le pun pe figură ursarii la Anul nou și Crăciun, de care scap abia după ce ies din pădure. Tatbătrân, te rog frumos ,să lăsăm impresiile acestea, pentru că eu cred că tuturor acelora care intră cu gând curat în pădure pățesc la fel, nu numai eu. Ce crezi cât o să te mai supere această boală bătrânească sau lumească cum îi spuneți voi? schimbând ordinea discuției ca nu cumva să creadă bunicul că ea este o fricoasă. -Da ... mă mai supără, dar
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a dus către locul cu pricina. A zărit-o pe Viorela prietena lui. S-a îndreptat către gura fetei pentru a înțelege despre ce este vorba, încercând să-i scoată din gură frunzele. -Măi, Mogâldeață, dacă nu, ești cuminte, vei păți ce-a pățit fetița, a vorbit cineva de lângă el. Codiță s-a oprit pentru un moment, s-a uitat în stânga s-a uitat în dreapta, dar nu vedea urmă de om... -Dacă vrei să ne înțelegem, te rog să ieși la
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
locul cu pricina. A zărit-o pe Viorela prietena lui. S-a îndreptat către gura fetei pentru a înțelege despre ce este vorba, încercând să-i scoată din gură frunzele. -Măi, Mogâldeață, dacă nu, ești cuminte, vei păți ce-a pățit fetița, a vorbit cineva de lângă el. Codiță s-a oprit pentru un moment, s-a uitat în stânga s-a uitat în dreapta, dar nu vedea urmă de om... -Dacă vrei să ne înțelegem, te rog să ieși la vedere și nu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de om... -Dacă vrei să ne înțelegem, te rog să ieși la vedere și nu mai sta ascuns prin tufișuri. Apoi pe mine mă cheamă Codiță și nu Mogâldeață, așa să știi. -Dacă nu pleci de unde ai venit, ai să pățești la fel ca fetița, nu înțelegi? -Să văd și eu ce poți să-mi faci, numai să ieși din tufișuri că-ți rup picioarele. Și dintr-o dată Codiță se pomenește, lovit peste spate de o tulpină. -Asta a fost un
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
gură ca să poată vorbi. -Așa voi face, numai te rog eliberează-mă, se ruga printre lacrimi Viorela, după ce gura i-a fost eliberată de frunze. -Nu este suficient. Oricărui copil pe care-l va cunoaște îi va povesti ce a pățit. În fiecare seară, când își spune rugăciunea obișnuită, să-și ceară iertare pentru acele răutăți înfăptuite și că nu mai vrea să fie o fetiță ticăloasă, ci una model pentru ceilalți copii. -Bine, așa voi face precum spune Tulpina neagră
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nu le petrec singur. -Fii liniștit, cântărețule, n-o să te părăsesc, vom ieși împreună afară din adăpost și ai să vezi ce bine va fi.... Viața merge înainte. În timp ce mergea prin galerie furnica se gândea: -Nu cumva și păianjenul a pățit la fel ca greierul? Numai ce și-a terminat șirul gândurilor că a și ajuns la adăpostul păianjenului. -Boc! Boc! Rostoboc!. Ce s-a gândit furnica: -Mai bine să intru. -Bună ziua, Păianjenule! Acesta nu-i răspunde și furnica se
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]