1,620 matches
-
controversatul grădinar și mic comerciant, domnul Palică, zis Ceaun; căruțașul Andraș, zis Maghiaru, Unguru și Baci, a fost surprins de pădurar În timp ce fura lemne și, Încolțit, a recurs la singura soluție care Îi era la Îndemână: l-a altoit pe pădurar după ceafă cu o coadă de topor pe care o ținea după el ca piesă de schimb, i-a făcut țăndări pușca de trunchiul unui stejar, l-a lăsat să zacă, inconștient, În buruieni, a descărcat lemnele În curtea cui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dintotdeauna Îi fusese frică să Înoate și și-ar fi dorit, prin acea Înfruntare a ultimei spaime, să dea dacă nu o palmă, măcar un bobârnac existenței sale nu prea fericite. În primăvara care urmase iernii dispariției celor doi, un pădurar găsise pe fața dinspre Dunăre a Digului ghetele scâlciate ale lui Foiște și cizmele de cauciuc ale lui Repetentu. Anchetatorii, fără să dea o soluție oficială, presupuseră drept cauză a disparițiilor dublul suicid prin Înecare. Deodată, poveștile și Întâmplările Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de haturi! Ori luați-vă de mână și duceți-vă la istalant, cel cu fes, pe coclaurile Anatoliei: acolo scoateți-vă ochii, schilodiți-vă În de voi și nu vă opriți până la Judecata de Apoi, când a’ să se-arate pădurarul și-a’ să vă trimeată-acasă, că recreația s-a terminat, marș la făcut lecțiile pe mâine!» - Să fii tu pădurar... Cum ai mai face istoria ceea... - Cu rigla la palmă, cu varga, cu bățul aș face-o! - ce, n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-vă ochii, schilodiți-vă În de voi și nu vă opriți până la Judecata de Apoi, când a’ să se-arate pădurarul și-a’ să vă trimeată-acasă, că recreația s-a terminat, marș la făcut lecțiile pe mâine!» - Să fii tu pădurar... Cum ai mai face istoria ceea... - Cu rigla la palmă, cu varga, cu bățul aș face-o! - ce, n-ar fi bună istoria mea? - Și ce i-ai mai zice lui Ivan, ca să zică odată povestea lui Ba și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
la cină se mănÎncă mai mult păstrăv decît pui. Nu știu de ce. PĂstrăvii arată bine. Le-am scos măruntaiele și i-am Învelit În bumbac, așa c-o să rămÎnă proaspeți. O să-i spun și ei c-am niște probleme cu pădurarii, că mă caută și că tre’ să lipsesc o vreme. O s-o conving să-mi dea o tigaie mică și niște sare și piper, puțină șuncă, ceva mezeluri și porumb. Îi mai cer și-un sac și niște caise uscate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vedem dac-apare puștiu’? — Nu. MĂ duc să mă culc. Stai tu. Crezi că apare-n seara asta? Nu știu. Eu mă duc să mă culc. Trezește-mă cînd ți se face somn. Eu pot să stau toată noaptea, spuse pădurarul local. Multe au fost nopțile În care am stat fărĂ să-nchid un ochi, pîndindu-i pe tăietorii de lemne. — Și eu am avut din astea, spuse cel trimis de stat. Da’ acu’ mă duc să mă culc. Nick și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Și de ce nu mi le-ai arătat? — Nu știu. Cred că voiam să mă dau mare. — Nickie, n-o să ne găsească niciodată aici. Sper că nu. Cam pe cînd Nick și soră-sa ajunseseră-n primul luminiș făcut de tăietori, pădurarul care adormise pe veranda casei ascunsă-n umbra copacilor, deasupra lacului, fu trezit de lumina soarelui care, ridicîndu-se deasupra versantului din spatele casei, Îi străluci pe față. Se sculase În timpul nopții ca să bea niște apă și cînd se-ntorsese din bucătĂrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Smith & Wesson de calibrul 38. Acum, că se trezise, Își căută pistolul, Își feri ochii de lumina soarelui și se duse-n bucătĂrie, unde bău niște apă din găleata de lîngă masă. Fata-n casă făcea focul În sobă și pădurarul o Întrebă: — Ce-i la micul dejun? — Nici un mic dejun, spuse ea. Fata dormea Într-o colibă din spatele casei și venise-n bucătĂrie cu o jumătate de oră mai devreme. VĂzîndu-l pe pădurar cum doarme pe podeaua verandei și sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-n casă făcea focul În sobă și pădurarul o Întrebă: — Ce-i la micul dejun? — Nici un mic dejun, spuse ea. Fata dormea Într-o colibă din spatele casei și venise-n bucătĂrie cu o jumătate de oră mai devreme. VĂzîndu-l pe pădurar cum doarme pe podeaua verandei și sticla de whisky aproape goală pe masă, se sperie, Însă În același timp fu scîrbită. Apoi s-a Înfuriat. — Cum adică, nu-i nimic? o Întrebă pădurarul ținînd Încă urciorul În mînĂ. — Așa, simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
jumătate de oră mai devreme. VĂzîndu-l pe pădurar cum doarme pe podeaua verandei și sticla de whisky aproape goală pe masă, se sperie, Însă În același timp fu scîrbită. Apoi s-a Înfuriat. — Cum adică, nu-i nimic? o Întrebă pădurarul ținînd Încă urciorul În mînĂ. — Așa, simplu. — De ce? CĂ nu-i nimic de mîncare. — Da’ niște cafea? — Nici cafea. — Ceai? — Nu. Nici șuncă. Nici porumb. Nici sare. Nici piper. Nici cafea. Nici smîntînĂ Borden. Nici făină Aunt Jemima. Nimic. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Nici cafea. — Ceai? — Nu. Nici șuncă. Nici porumb. Nici sare. Nici piper. Nici cafea. Nici smîntînĂ Borden. Nici făină Aunt Jemima. Nimic. — Ce zici acolo? Aseară era o grămadă de mîncare. Acum nu mai e. Or fi furat-o spiridușii. PĂdurarul trimis de stat se trezise cînd Îi auzise vorbind și acum intră-n bucătĂrie. Ce mai faceți, cum vă simțiți? Îl Întrebă fata. PĂdurarul o ignoră și-l Întrebă pe celălalt: — Evans, ce s-a-ntîmplat? — A trecut aseară pușlamaua aia pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
acolo? Aseară era o grămadă de mîncare. Acum nu mai e. Or fi furat-o spiridușii. PĂdurarul trimis de stat se trezise cînd Îi auzise vorbind și acum intră-n bucătĂrie. Ce mai faceți, cum vă simțiți? Îl Întrebă fata. PĂdurarul o ignoră și-l Întrebă pe celălalt: — Evans, ce s-a-ntîmplat? — A trecut aseară pușlamaua aia pe-aici și-a luat tot ce era de mîncare. — Tu să nu-njuri În bucătĂria mea, se băgĂ fata. — Hai să ieșim, spuse cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mai bine dacă venea. — Și ce s-a Întîmplat? — Tre’ să fi intrat cumva În bucătĂrie, poate pe geam cumva, și a luat tot ce era de luat. — MĂnînci rahat. — Da’ tu ce-ai făcut tot timpu’ Ăsta? se repezi pădurarul local. — Am dormit, la fel ca tine. — Bine. Hai să nu ne mai certăm pe tema asta. Nu ne-ajută cu nimic. — Spune-i fetei Ăleia să vină Încoace. Fata veni și delegatul Îi spuse: — Spune-i doamnei Adams că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lucru și o cămașă băiețească. Umbla desculță. — Poate să fi fost oricine. Ziceți că avea vreo unșpe-doișpe ani? — Of, rahat, spuse delegatul. Nu scoți nimic de la țărĂnoii Ăștia. Dacă io-s țărancă, Ăsta ce e? spuse fata privindu-l pe pădurarul local. Domnu’ Evans ce mai e atunci? Am mers la aceeași școală cu copiii lui. Cine era puștoaica? Întrebă Evans. Hai, Suzy, că oricum aflu. — N-am de unde să știu. Se pare c-au Început să vină tot felu’ de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
am descurcat prea bine, Ă? — Acum a scăpat. Are și hrană și și-o fi luat și pușca. Da-i tot prin zonă. Îl prind eu. Știi să cauți după urme? — Nu. Nu prea. Tu? — Dacă-i zăpadă, rîse celălalt pădurar. — Da’ nu-i nevoie să căutăm urme. SĂ ne gîndim doar pe unde s-ar fi ascuns. — Nu s-a Încărcat el cu toate alea ca să meargă-n sud. Dac-ar fi fost așa, Își lua doar ceva de drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
crezi că mergem la magazin? — PĂi vorbeați ieri că mergeți să vorbiți cu domnu’ Packard. — Și cum o să cari cumpărĂturile Înapoi? PĂi cred că mă ia careva de pe stradă sau cine merge la lac. Azi e sîmbătĂ. — Bine. Urcă, spuse pădurarul local. — Mulțumesc, domnu’ Evans. Ajunși În fața poștei, Evans legă caii și discută puțin cu delegatul Înainte de a intra. — Nu pot vorbi cît e proasta asta de Suzy. — Așa e. — Packard e un tip de treabă. Nu e nimeni mai iubit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
rafturile cu conserve și se opri În fața ghișeului cu timbre de la oficiul poștal. Domnul Packard desfăcea o ladă cu o rangă. Se uită la ea și-i zîmbi. — Domnu’ John, spuse fata-n casă vorbind foarte repede, au venit doi pădurari după Nickie. El a fugit aseară cu soră-sa mai mică. SĂ nu le zici asta. Maică-sa știe tot și e În regulă. Și, oricum, ea n-o să zică nimic. — V-a luat toată mîncarea? — Aproape toată. Ia ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nu le duceți la hotel ca să Încercați să le vindeți turiștilor? — Poate. Am dus o dată. — Ar trebui să duceți În fiecare zi. — Prea mult mers. În timp ce Suzy vorbea cu cunoscuții și-și făcea lista cu ce avea nevoie, cei doi pădurari se duseseră În spatele magazinuluzi să vorbească cu domnul John Packard. Domnul John avea ochi albaștri-verzui, era brunet și avea mustață; avea mereu aerul că ar fi intrat din greșeală Într-un magazin universal. Fusese plecat din Michigan timp de optișpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de două ori? Probabil că ești Înarmat pînĂ-n dinți, Evans. BĂiatu’ Ăla te-ar cafti și pe tine fărĂ probleme. De ce nu ne zici tu unde e, ca să-l punem la-ncercare? — Ai zis „copii“, domnu’ Jackson, Îi replică pădurarul de la stat. Ce te-a făcut să zici asta? — Din cauză că mă uitam la tine, muistule. Jegos cu platfus! — De ce nu ieși de după tejgheaua aia, dac-așa vrei să vorbești? Vezi că vorbești cu dirigentele unei poște din Statele Unite ale Americii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să-și cîștige pîinea din hrănitul și culcatul unor turiști care se leagănĂ În balansoare pe verandă În timp ce se uită la lac. — Auzi, băi, Platfus, acum mi-am dat seama de unde te știu. Tu nu mă mai ții minte, Platfusică? PĂdurarul Îl privi atent. Dar nu-l ținea minte. — Te știu din Cheyenne, din ziua aia În care l-au spînzurat pe Tom Horn. Tu ești unu’ dintre Ăia care l-au păcĂlit cu promisiuni de la asociație. Acum ți-aduci aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dreaptă. Am băgat motanul înăuntru, am bătut capacul cu un cui. La lăsarea serii au venit cei doi, au pornit camionul și au plecat la depozitul de lemne, care se afla undeva la peste 60 de kilometri, în mijlocul pădurii, unde pădurarul își avea cantonul cu lemnele depozitate. Când au ajuns în pădure s-a defectat motorul. În zadar au încercat să remedieze defecțiunea, dar nau putut. Au fost siliți să rămână în pădure până a doua zi. Pe la miezul nopții, motanul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
să mai aruncăm însă o privire asupra altor pro ducții de folclor recent, ca de pildă : Pădure de cetină Te-aș face o scîndură Să te vînd lunea la tîrg și bani peste bani să strîng Bine-i să fii pădurar, Că mai tai cîte-un stejar, Să dai la șeful de post, Ca să-ți faci în viață rost ! Domnul Paraschivescu, căruia nu avea cum să-i scape un asemenea fenomen suculent, comenta aceste versuri, în urmă cu cinci ani, astfel : N-
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
treabă. A luat toporul din car, a scuipat în palme, așa cum văzuse că făcea tatăl lui, și a început să taie un copac, care i s-a părut a fi cel mai potrivit. Dar care avea și semnul făcut de pădurar. Că, pe atunci, pădurile nu se tăiau fără noimă, ca în zilele noastre și în țara noastră. Ele erau protejate. Se tăiau numai copacii bătrâni sau strâmbi, care oricum nu mai aveau mult de trăit. Seara, când flăcăul a oprit
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
tatălui. Eu, doctor în az-buche. Dar să revin la foc și la lemnele din care am consumat fără reținere. După cum vă dați seama tot ce însemna pădure prin jur aparținea neamului Calimach. Și uite că-ntr-o zi vine un pădurar și-mi spune că mă cheamă domnul Cornilă la el că vrea să vorbească de urgență cu persoana mea. Alecu, fiul mătușii Anița, odagiul școlii aude și după ce pleacă pădurarul îmi spune: “Domnișorule, Domnul Cornilă îi cam zărghit, da-i
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
neamului Calimach. Și uite că-ntr-o zi vine un pădurar și-mi spune că mă cheamă domnul Cornilă la el că vrea să vorbească de urgență cu persoana mea. Alecu, fiul mătușii Anița, odagiul școlii aude și după ce pleacă pădurarul îmi spune: “Domnișorule, Domnul Cornilă îi cam zărghit, da-i zărghit bine. Cred că-i beat și n-are pe cine bate în noaptea asta și te-a ales pe mata. Eu zic să vin și eu cu Mitică gardistul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]