2,791 matches
-
goală din pricina dispariției unui păianjen. Oricine a admirat muzica, dar și literatura gotică, oricine a văzut cu ochii minții lumile care se întrepătrund cu a noastră... De altfel, și pe o copertă a unei cărți a lui Cărtărescu apare un păianjen care își țese plasa, și sunt convins că nu e un simbol întâmplător, deși recunosc că nu am citit cartea. Nu am citit decât „Orbitor”. Cam acesta era cadrul în care am primit vestea care a căzut asupra mea ca
ACELAŞI OM, ALT PĂIANJEN de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350198_a_351527]
-
să previn o veste neplăcută). Atunci am înțeles că e cu adevărat grav. Mi-era și groază să mai aud tonul de apel al telefonului. Seara, m-am refugiat la mine în cameră și, deodată, am văzut pe perete un păianjen. Un păianjen care îmi lipsise atâta vreme. Însă în acel context, cu unchiul meu zbătându-se între viață și moarte, l-am asociat cu credința populară, cu trecerea pe Râul Styx. Și mi s-a făcut frică. Nu voiam să
ACELAŞI OM, ALT PĂIANJEN de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350198_a_351527]
-
o veste neplăcută). Atunci am înțeles că e cu adevărat grav. Mi-era și groază să mai aud tonul de apel al telefonului. Seara, m-am refugiat la mine în cameră și, deodată, am văzut pe perete un păianjen. Un păianjen care îmi lipsise atâta vreme. Însă în acel context, cu unchiul meu zbătându-se între viață și moarte, l-am asociat cu credința populară, cu trecerea pe Râul Styx. Și mi s-a făcut frică. Nu voiam să stau cu
ACELAŞI OM, ALT PĂIANJEN de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350198_a_351527]
-
am asociat cu credința populară, cu trecerea pe Râul Styx. Și mi s-a făcut frică. Nu voiam să stau cu el în cameră, dar nici să-l omor (de altfel, se spune că nici nu e bine să omori păianjeni. Oricum, eu nu aș putea să omor unul decât dacă ar trebui să-mi salvez viața). L-am prins cu o cutie de chibrituri goală și l-am dus pe balcon, să se plimbe acolo în voie. A doua zi
ACELAŞI OM, ALT PĂIANJEN de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350198_a_351527]
-
la toată ceremonia, dar sunt convins că unchiul meu, de dincolo de lume, a știut că am fost acolo pentru a-i aduce un ultim și binemeritat omagiu. * ...Așadar, se pare (deși, în mod evident, nu e decât o presupunere) că păianjenul din camera mea a adus moartea. Arc peste timp. Același om, alt păianjen. Ei bine, deși mi-am dorit cu ardoare ca unchiul meu să trăiască, deși nu mi-am revenit total nici acum din șocul dispariției sale, pot spune
ACELAŞI OM, ALT PĂIANJEN de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350198_a_351527]
-
știut că am fost acolo pentru a-i aduce un ultim și binemeritat omagiu. * ...Așadar, se pare (deși, în mod evident, nu e decât o presupunere) că păianjenul din camera mea a adus moartea. Arc peste timp. Același om, alt păianjen. Ei bine, deși mi-am dorit cu ardoare ca unchiul meu să trăiască, deși nu mi-am revenit total nici acum din șocul dispariției sale, pot spune cu uluire că nu am urât păianjenul. Nu am simțit nevoia să-l
ACELAŞI OM, ALT PĂIANJEN de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350198_a_351527]
-
Arc peste timp. Același om, alt păianjen. Ei bine, deși mi-am dorit cu ardoare ca unchiul meu să trăiască, deși nu mi-am revenit total nici acum din șocul dispariției sale, pot spune cu uluire că nu am urât păianjenul. Nu am simțit nevoia să-l omor. Firește, dacă cineva mi-ar fi garantat că păianjenul, printr-o plasă invizibilă, l-a atras în capcana morții pe unchi în mod voit, aș fi gândit altfel. Dar, după cum spuneam, numai omul
ACELAŞI OM, ALT PĂIANJEN de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350198_a_351527]
-
unchiul meu să trăiască, deși nu mi-am revenit total nici acum din șocul dispariției sale, pot spune cu uluire că nu am urât păianjenul. Nu am simțit nevoia să-l omor. Firește, dacă cineva mi-ar fi garantat că păianjenul, printr-o plasă invizibilă, l-a atras în capcana morții pe unchi în mod voit, aș fi gândit altfel. Dar, după cum spuneam, numai omul își premeditează acțiunile, numai omul ucide, minte și fură cu voluptate și din proprie inițiativă. Păianjenul
ACELAŞI OM, ALT PĂIANJEN de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350198_a_351527]
-
păianjenul, printr-o plasă invizibilă, l-a atras în capcana morții pe unchi în mod voit, aș fi gândit altfel. Dar, după cum spuneam, numai omul își premeditează acțiunile, numai omul ucide, minte și fură cu voluptate și din proprie inițiativă. Păianjenul e doar un simbol. E ca pisica neagră - se află, pur și simplu, acolo, dintr-o rațiune pe care noi, oamenii, n-o putem înțelege. Face parte dintr-un complex a cărui alcătuire ne scapă. Dacă strivești păianjenul, dacă omori
ACELAŞI OM, ALT PĂIANJEN de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350198_a_351527]
-
proprie inițiativă. Păianjenul e doar un simbol. E ca pisica neagră - se află, pur și simplu, acolo, dintr-o rațiune pe care noi, oamenii, n-o putem înțelege. Face parte dintr-un complex a cărui alcătuire ne scapă. Dacă strivești păianjenul, dacă omori pisica neagră (precum Poe, în nuvela sa) nu înfrângi moartea cu adevărat, ci doar o alimentezi cu o nouă jertfă. Îi faci morții un serviciu, nu un deserviciu. Nu știm de ce ne naștem, ce este cu adevărat viața
ACELAŞI OM, ALT PĂIANJEN de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350198_a_351527]
-
existenței sufletului, dar știu că, în calitate de om (și, deocamdată, doar om sunt) nu-i voi mai revedea niciodată. Și asta doare cumplit. Însă regulile vieții și ale morții se pot dovedi ceva prea complicat pentru ca noi să le putem înțelege. Păianjenul încă se mai plimbă pe balcon. Odihnește-te în pace, unchiule! S-a închis un ciclu. Peste un timp, va începe altul. Unii vin, alții pleacă... Foto: album personal Referință Bibliografică: ACELAȘI OM, ALT PĂIANJEN / Mihai Iunian Gîndu : Confluențe Literare
ACELAŞI OM, ALT PĂIANJEN de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350198_a_351527]
-
noi să le putem înțelege. Păianjenul încă se mai plimbă pe balcon. Odihnește-te în pace, unchiule! S-a închis un ciclu. Peste un timp, va începe altul. Unii vin, alții pleacă... Foto: album personal Referință Bibliografică: ACELAȘI OM, ALT PĂIANJEN / Mihai Iunian Gîndu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1883, Anul VI, 26 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihai Iunian Gîndu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
ACELAŞI OM, ALT PĂIANJEN de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350198_a_351527]
-
în casă aproape tremurând. Trebuia să plec undeva unde să mi se piardă urma, asta era clar. Chiar dacă mă strecurasem neobservat, poliția îmi va găsi amprentele la locul faptei și mă va căuta. Eram prins ca într-o plasă de păianjen, deși nu știam, în continuare, dacă am vreo vină în toată povestea asta sau nu. Am luat la mine toate economiile de care dispuneam și m-am îndreptat către gară. Mă gândisem să iau primul tren spre un oraș cât
SCENARIUL DIN CARE NU SE POATE IEŞI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350193_a_351522]
-
cuprinsese. Mă simțeam de parcă tocmai aș fi luat parte la un spectacol de magie, iar acum așteptam ca vraja acestuia să se manifeste și în viața reală, acaparându-mă, atrăgându-mă într-o capcană ce semăna cu o pânză de păianjen perfectă. Cine sunt? De ce drumul meu prin lume se aseamănă unui labirint? Cât timp voi mai rătăci astfel, etern poet al trecerii prin Purgatoriu, suflet când binecuvântat, când damnat? Rătăcesc tot mai departe, călător prin lumi imaginare, trubadur al neantului
INELUL BLESTEMAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350197_a_351526]
-
cu un zâmbet permanent. Acest zâmbet le atrăgea pe femei. Era de ajuns să privească o femeie cu ochii săi albaștri ca două peruzele, să zâmbească puțin, să-i arunce damei câteva cuvinte și aceasta era prinsă în pânza de păianjen a cuceritorului. În orașul unde locuise de prin sudul țării era renumit pentru cuceririle sale. Partea cu șutitul din buzunare era un fel de hobby pentru don Basilio. Nu lua de la cei săraci, ci dimpotrivă, la cei din gașca lor
BASIL CUCERITORUL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361850_a_363179]
-
ordonat al orologiului străvechi. Privești în urmă, bați la poarta fanteziei, îți deschide imaginația. Te invită în sala de spectacol a vieții. „La parter sau la etaj?” “Pe scenă”răspunzi limpede. Fii actor implicat la planul țesut în pânza de păianjen a destinului! Ridicați cortina ... aprindeți reflectoarele ... deschideți ușile din lojile sufletelor! Veți găsi taina clipei reversibile. Spectacolul continuă. Constantin Camelia 2010 Referință Bibliografică: Cortina / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 373, Anul II, 08 ianuarie 2012. Drepturi de
CORTINA de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361881_a_363210]
-
-n cele ce mâine vor râde la soare.” Dar cine mai are puterea să râdă intr-o Mare de Tristețe? Numai demenții. Și partidul suprapus peste „statul de drept” ne-a izolat de restul lumii, țesând continuu aceeași pânză de păianjeni, rând pe rând am fost prinși toți în ea, legănându-ne precum Elefantul copilăriei noastre și treziți din neant printr-o luciditate echivocă; doar poezia ne mai alină avuția țării pierdută sub ochii noștri larg închiși, repetând numai pentru noi
ARTA CUVÂNTULUI de MARIA COZMA în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361954_a_363283]
-
rând am fost prinși toți în ea, legănându-ne precum Elefantul copilăriei noastre și treziți din neant printr-o luciditate echivocă; doar poezia ne mai alină avuția țării pierdută sub ochii noștri larg închiși, repetând numai pentru noi: Pânză de păianjeni De-ai fi rămas tu țara mea, inima din stânci, acum zvâcnirea ta ar fi fost daci din pietrele din munți, și acest pământ ar fi strălucit ca diamantul de bogat; din bogați am ajuns cei mai săraci, nu că
ARTA CUVÂNTULUI de MARIA COZMA în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361954_a_363283]
-
orizontul, despică ziua în zori de întuneric, citind ce a scris filosoful, realitatea desfrunzește neantul, iar ramul se usucă-n ornic. Izvorul unui delir atins de dispreț, îți amintește doar că exiști, se îngroașă nesfârșitul nopții, cu o pânză de păianjeni țesută de aceeași comuniști, și ne îngropăm de vii în clipa vieții. Câte motive au filosofii să se întoarcă în chinul neînțelesului, iar poeții în plânsul sălciei! Oare ei cum or fi înțeles cuvintele Mediocritate și Sărăcie într-o continuă
ARTA CUVÂNTULUI de MARIA COZMA în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361954_a_363283]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > PĂIANJENUL ȘI ALBINA... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 485 din 29 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului 27 Aprilie 2012 Păianjenul filosofează în pânza lui: Geme aerul de atâta rugină, Pomii respiră cernobâl, kozlodui, Prin peșteri rugăciunea e-așa
PĂIANJENUL ŞI ALBINA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362040_a_363369]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > PĂIANJENUL ȘI ALBINA... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 485 din 29 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului 27 Aprilie 2012 Păianjenul filosofează în pânza lui: Geme aerul de atâta rugină, Pomii respiră cernobâl, kozlodui, Prin peșteri rugăciunea e-așa de puțină! Se ofilește fructul din floare, Nimeni nu știe cu ce i-a greșit, Nici cuvântul nu mai are răbdare, Gândul
PĂIANJENUL ŞI ALBINA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362040_a_363369]
-
atâta rugină, Pomii respiră cernobâl, kozlodui, Prin peșteri rugăciunea e-așa de puțină! Se ofilește fructul din floare, Nimeni nu știe cu ce i-a greșit, Nici cuvântul nu mai are răbdare, Gândul în toate e tot mai grăbit! Astfel păianjenul stă și se-ntreabă, Țesându-și melancolia din glas, Albina își vede liniștită de treabă Și-adună nectarul ce-a mai rămas... Poetul asemenea ei din cuvânt, Pentru cine adună mierea în stup? Ce plin de viață e zumzetul sfânt
PĂIANJENUL ŞI ALBINA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362040_a_363369]
-
Albina își vede liniștită de treabă Și-adună nectarul ce-a mai rămas... Poetul asemenea ei din cuvânt, Pentru cine adună mierea în stup? Ce plin de viață e zumzetul sfânt! Abia de-i mai încape în trup... Referință Bibliografică: Păianjenul și albina... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 485, Anul II, 29 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
PĂIANJENUL ŞI ALBINA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362040_a_363369]
-
trezit și urcă în cer vârful lor mare și sunt acum în activitate intensă, luminând tot văzduhul. Când rasa aceasta ciudată de Zburători și de Arhonți înșelători, de Oameni demoni și de Oameni îngeri, vor termina de țesut pânză de păianjen ( al acestui straniu Internet-celest ), acești Oameni demoni din spațiul sublunar ne vor închide pe toate în niște case cenușii și pătrate, pe un pământ sterp, otrăvit de OMG - Monsanto și în acele case vom muri de foame, frig, frică (F3
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 4 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362022_a_363351]
-
și lumină. Era o minune, era un miracol, iar Catrina îi mulțumea lui Dumnezeu că boala n-o mai supăra, că cele două emisfere ale creierului ei erau limpezi și puternice, gata să asasineze neoplasmul întins ca o pânză de păianjen. Se aruncă pe iarba moale și se rostogoli țipând de plăcere. Râse până nu mai putu și-și ridică picioarele în sus, mergând cu bucurie pe o bicicletă invizibilă, iar soarele îi urmări trupul. Se opri bucuroasă și privi către
FERICIREA SUPREMĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366054_a_367383]